Capricioasă sau generoasă „istoria este scrisă de învingători”.
Cuvintele lui Wiston Churchill sunt astăzi la fel de adevărate cum erau în perioad conferinței de la Yalta. Una pe care rușii și americani, trebuie să și-o amintească, probabil, cu nostalgie. A fost momentul în care Roosevelt, Stalin și Churchill au decis nu doar viitorul Germaniei. Au trasat, mai ales, planul prin care au „oferit popoarelor eliberate ale Europei dreptul la autodeterminare”.
Câtă libertate mai au popoarele este un subiect care generează tot mai multe dezbateri.
Posibilitatea unui alt moment Yalta, când lumea a fost, literalmente, împărțită pe un șervețel produce o îngrijorare reală în mediile diplomatice din Europa.
Ar fi o prăbușire dramatică a tuturor progreselor făcute în zeci de ani. O reîntoarcere la politica secolului XIX! Ar legitima ideea că ordinea mondială poate fi decisă de câțiva lideri puternici. Cu ignorarea principiilor dreptului internațional și a suveranității statelor mai mici.
Faptul că Putin negociază direct cu Trump încetarea ostilităților în războiul din Ucraina este considerat o victorie pentru liderul de la Kremlin. În timp ce, pentru Ucraina și Europa este cu certitudine o înfrângere.
O astfel de negociere îl readuce pe Putin în centrul de decizie de la nivel global. După ce în urmă cu doar câteva luni era numit de fosta administrație americană un „dictator criminal”. Unii l-ar fi dorit pe Putin în fruntea listei cu teroriști, iar SUA nu negociază cu teroriștii.
Ucraina va rămâne în afara NATO
este una dintre certitudinile următoarelor negocieri. La fel de sigur este că Rusia va păstra teritoriile ocupate. Într-un articol anterior (aici) menționam câteva dintre „soluțiile” Planului Trump pentru Ucraina.
Mai mult, SUA nu par interesate să se implice în nici o misiune de menținere a păcii. Întreaga responsabilitate este aruncată în spatele Europei. Aceasta, la rândul ei, pare, în mod nejustificat, profund nepregătită pentru orice fel de scenariu.
Lipsa garanțiilor americane pentru securitatea Ucrainei și a Europei este ceea ce dă fiori oficialilor care știu prea bine că, în acest moment, nu sunt capabili să țină piept nici pericolului rus, și nici amatorismului american.
Când încerci să privești tabloul în ansamblu, nici nu știi care este perspectiva corectă. Sunt rușii atât de puternici și de abili încât să pună pe jar o lume întreagă sau sunt americanii și aliații lor atât de slabi, de naivi și de divizați încât nu știu ce au de făcut?
Este greu de acceptat că o dictatură îngrozitoare, un sistem care desfide viața, un criminal si o economie rudimentară, practic o mare benzinărie, pot scoate din funcțiune atât de ușor democrații puternice, prospere și civilizate.
Rusia nu are exercițiul de a prețui și de a respecta viața unui individ. Și este incredibil cum numai în câteva luni, un criminal sadea devine arhitectul lumii noi, exonerat fiind de un dezvoltator imobiliar, mult prea slab, prea incult și prea nepregătit pentru o astfel de misiune. Să construiești lumea, să-i oferi arhitectură bazată pe reguli și pe principii de drept, este mai complicat decât să construiești mall-uri.
Valul suveranist și electoratul
din NATO și UE au toate motivele să acționeze împotriva propriilor politicieni. În fond sunt cei care au luat decizii tembele, i-au sărăcit și i-au aruncat în prăpastie. Nenorocirea este că nemulțumirile lor se coagulează direct în brațele rușilor.
Ce nu știu, însă, acești oameni este că Rusia și lumea rusă nu pot fi niciodată alternativa lumii libere și civilizate. Românii au învățat cu multă suferință acest adevăr axiomatic.
Din nefericire, momente de turnură istorică ne prind cu Bolojan la Cotroceni și Ciolacu în Piața Victoriei. Nici măcar nu sunt doi novici în geopolitică sau diplomație. Pur și simplu nu sunt pe niciunde. Doi diletanți, scufundați în politica baronetului local!
Cum ar putea Ilie și Marcel pătrunde peste noapte subtilitățile diplomației și ale negocierilor pe care le reclamă situația internațională actuală?
SUA ne ignoră, Europa ne umilește
Pentru Statele Unite nu suntem nici măcar o colonie. Pentru Franța sau Germania nu suntem altceva decât niște curve proaste.
Reuniunea informală organizată luni de președintele francez la Palatul Élysée privind Ucraina și securitatea în Europa se întâmplă fără prezența României. Bine, s-ar putea ca Antena 3 CNN să găsească, în cele din urmă, măcar un ospătar care le-a servit cafeaua liderilor prezenți la reuniune. Să nu ne surprindă dacă vom vedea titluri gen „România nu a lipsit de la Paris” sau „românul care a fost Palatul Élysée”.
Suntem vai de capul nostru!!! NU doar pentru că nu am fost invitați de Macron la o reuniune care pare mai mult o șuetă a unor puști bosumflați. Mai grav este că și dacă am fi fost acolo, delegația noastră mai mult ne-ar fi sabotat decât să susțină cauza României. Cu Hurezeanu la Externe și Cristian Diaconescu sfătuitor de taină al președintelui interimar, politica noastră externă este un amestec de amatorism și lichelism.
Istoria este scrisă de învingători,
iar România se pare că rămâne tot timpul în tabăra … înfrângătoare. Ar trebui să ne preocupe mai puțin o reuniune ca cea de astăzi de la Paris și să fim mai mult îngrijorați de negocierile dintre Putin și Trump.
O strângere de mână a lui Macron echivalează astăzi cu o plimbare prin Cișmigiu la braț cu Liviu Dragnea. Unii ar bate fericiți din palme. Cei mai mulți ar privi cu reținere personajele. În fond, majoritatea covârșitoare a liderilor prezenți la Paris sunt din tabăra anti-Trump și pro-război! Poate că surprinde prezența Giorgiei Meloni, dar nu ar trebui. Suveranismul premierului italian pare în pierdere de viteză, iar italienii îi reproșează că se depărtează tot mai mult de liniile discursului cu care a câștigat alegerile.
Este trist să constatăm cum România pare marginalizată, dacă nu chiar insultată prin lipsa de la o astfel de reuniune, chiar informală. Mulți au spus că este îndreptățită supărarea noastră în condițiile în care Polonia a fost invitată. De ce ne supărăm? Noi ne-am raportat mai mult la Bulgaria sau Ungaria, țări care nu au fost invitate.
Până nu vom reuși să ne revendicăm un loc important la masă vom continua să fim tratați ca slugile proaste de la marginea Europei. Absența de la Paris poate părea relevantă pentru eșecul diplomației noastre, dar nu este nici măcar începutul vremurilor grele care se vor abate peste România.