Am afirmat în repetate rânduri că PSD și PNL sunt două partide toxice pentru România. Pentru dezastrul care sufocă România, pentru cum au transformat politica în iarmaroc și administrarea țării în afacere de partid.
Nu sunt, însă, singurele partide toxice responsabile pentru mizeria care cuprinde România. UDMR este o grupare etnică nelipsită din fotoliile guvernamentale. În fapt, România organizează alegeri doar pentru a afla care sunt partenerii de guvernare ai UDMR. O formațiune care nu este partid, dar care și-a demonstrat constant toxicitatea.
Din ce în ce mai clar este și faptul că și USR se califică în rândul partidelor toxice. Nu doar pentru că ar face orice pentru a ajunge la putere, cât pentru nerușinarea și lejeritatea cu care USR este dispus să sacrifice România intereselor străine.
USR este condus astăzi de către un neamț care nu are cetățenia română. Dominic Fritz nu are drept de vot pentru alegerile generale și prezidențiale din România. Ironia face ca, în conformitate cu legislația existentă să nu poată vota nici măcar pentru un referendum local pe care l-ar propune primăria pe care o conduce.
Un individ care nu a depus jurământ de credință față de România ne spune cum să trăim. Și o face obraznic, indolent și cu nerușinare. În spatele lui se aliniază câțiva români care își manifest astfel dragostea față de țară.
Cătălin Drulă, un fost președinte USR, acceptă să-i dicteze ritmul și să-i traseze limitele un personaj care nu a reușit să dobândească (încă) cetățenia română. Și dacă ar avea-o, ar fi suficient?
„USR și PNL împreună au mai mulți parlamentari decât PSD”
ne spune Fritz, cu obrăznicia neamțului care s-a considerat mereu stăpân în România. Este motivul pentru care el consideră că cele două partide pot propune premierul. Argumentul este cel puțin infantil.
AUR are mai mulți parlamentari decât USR sau PNL și a fost chemat la Cotroceni în a doua parte a zile. „Domnu’ Dan” nu a stabilit calendarul negocierilor în funcție de scorul parlamentar ci în raport cu speranța lui de a obține o majoritate.
AUR, POT și SOS au împreună mult peste numărul parlamentarilor PNL și USR, de ce nu ar emite pretenții să propună premierul? Poate pentru că nu au demonstrat cât pot fi de toxice.
Sigur putem discuta pe marginea calității celor promovați în Parlament de cele trei partide. Putem remarca degringolada și amatorismul pe care „suveraniștii” le propun ca alternativă. Cum trebuie să admitem și că Simion, Sosoacă și fătuca din fruntea POT au extrem de puține argumente pentru a fi considerați o alternativă viabilă. Toate acestea sunt lipsite de importanță, însă, în raport cu argumentul neamțului pentru care USR și PNL ar trebui să propună premierul.
„Cât timp ne permitem să plătim un spor de antenă
pentru funcționari de 6 miliarde de lei pe an, nu e corect să discutăm de creșterea TVA. Un punct de creștere a TVA aduce 7 miliarde de lei. Nu putem crește TVA ca să plătim sporul de antenă” ne anunță același lider neam al Uniunii Salvați România.
Este același mesaj pe care USR îl propune de câțiva ani și care presupune discordie socială și diminuarea veniturilor unor categorii de angajați. Este singura doctrină politică a USR: învrăjbirea românilor! După ce ani la rând au atacat Armata și militarii ei, USR trece la nivelul următor, asmuțirea unor români împotriva altora.
Este adevărat, se poate lua în discuție oportunitatea unor sporuri pe care le acordă statul. La fel cum se pot organiza dezbateri privind numărul de angajați din sectorul bugetar. Totuși, cei care își doresc astăzi guvernarea sunt aceeași care în ultimii 6 ani au fost (împreună sau separat) în fruntea țării.
PNL și UDMR au făcut parte din toate guvernele, împreună sau fără PSD și USR. De ce nu au eliminat sporul de antenă anul trecut? De ce nu au făcut reformele simultan cu elaborarea unui PNRR care mai mult ne-a înecat economic decât ne-a ajutat? Ne-am împrumutat de cinci ori valoarea banilor din PNRR, dar nu am reușit nicio reformă.
Cât ne mai permitem să plătim mii de mașini scumpe din parcul demnitarilor? Cât mai plătim un Parlament pe cât de stufos pe atât de inutil? De ce nu tăiem subvențiile de la stat pentru partidele toxice, care sufocă România? De ce nu începem cu reformarea agențiilor și companiilor de stat? Cum de ne permitem să plătim judecători ai CCR cu zeci de mii de euro lunar?
De ce ne permitem să oferim astăzi 100 mil. euro din fondul de rezervă Ucrainei? În fapt, câte miliarde am oferit Ucrainei în ultimii 3 ani?
„Patriotismul strică istoria”
este un aforism care aparține unui alt neamț, Johann Wolfgang von Goethe. Din păcate, tot mai puțini români îl citesc pe Goethe, în timp ce tot mai mulți acceptă docili să fie conduși de Fritz.
Poate că Fritz chiar este un lider plin de calități. Poate chiar este mânat de bune intenții. Poate chiar și-ar vărsa sângele și ar apăra România „chiar cu prețul vieții”. Poate că nici nu contează că nu este român sau că până în urmă cu câțiva ani era consilier al președintelui Germaniei și membru al unui partid german.
Nu putem, însă, să nu remarcăm cum USR nu a găsit un român căruia să-i acorde suficientă încredere pentru a conduce, interimar, partidul. De ce ar fi românii liniștiți cu USR la conducere când nu găsesc nici măcar un membru cu cetățenia română care să le conducă partidul? Importăm absolut orice. Suntem o societate de consum în care și liderii ne vin tot din import.
Cuvintele lui Goethe nu mai au astăzi impact. Patriotismul este o noțiune demodată și deseori înfierată, îi este tot mai greu să influențeze istoria.
În ce privește poporul român și înaintașii lui, patriotismul nu a avut niciodată prea mare valoare. Ne-am ucis sau trădat majoritatea liderilor care au încercat să ofere ceva mai mult decât demagogie și manipulări ieftine. În schimb, ne-am plecat capul și am pupat condurii imperiali cu o pasiune și lipsă de demnitate pe care puține popoare le-au demonstrat.
În România, să fii venetic este nu doar condiție cât garanție pentru succes. Mai greu este pentru români, niște „străini” tolerați în propria țară.