Democrația pro-europeană a fost salvată! Prin înfrângerea ideii de democrație, dar să nu ne împiedicăm în subtilități.
Democrația a fost reabilitată și toți candidații care spun lucruri trăsnite au fost interziși sau descurajați.
Într-o democrație autentică nu poate fi tolerată decât o singură voce. Eventual una răstită prin toate haznalele mass media, plătite din bani publici. Trebuie remarcată atmosfera tovărășească, cordială și sinergia care au adus împreună oamenii de bine. Gardienii democrației, cei care nu precupețesc niciun efort pentru propășirea și prosperitatea poporului român au ieșit să-și strige victoria.
Trebuie să aducem un salut călduros tuturor cetățenilor de bună credință. Cei care, chiar și în aceste vremuri tulburi prin care trece patria noastră, au ales să jertfească timp prețios întru apărarea democrației, a clasei politice și a complexului militar industrial.
„Trăim decenii de împliniri mărețe!/ Trăim decenii de muncă și avânt!/ Trăim decenii de vis și frumusețe!/ Trăim decenii de înțelept cuvânt!…” ar trebui să fie imnul generației care apără în stradă democrația pro-europeană.
Un regim de minoritari decrepiți politic,
care își ascund cu greu vulnerabilitățile penale și carențele din educație au transformat România într-un câmp tactic în care se testează ingineria socială. Războiul hibrid, dintre două facțiuni locale de slugi devenite inutile, este despre ultimul zgârci comestibil dintr-un ciolan național deja putred până la măduvă. Nimic altceva.
Din marile dovezi și isteria mass media n-a rămas nimic palpabil. Nicio dovadă.
Pe Potra, care este tot al lor, l-au scos discret pe ușa din dos înainte să deschidă gura. Nu poate depune vreodată mărturie pentru că ajung prea mulți îngropați la pădure. Ingerințele sunt doar din gură, iar sprijinul care s-a găsit pentru Georgescu a fost campania sponsorizată de PNL și voturile pe care le-a distribuit Ciolacu prin ordin în teritoriu.
Dosarele lui Georgescu sunt gata fâsâite. Un student la drept îl scoate basma curată fără să treacă des pe la cursuri. În doi ani sau când s-o judeca dosarul. Oricum, în România până și justiția se face strategic – întotdeauna prea târziu ca să mai conteze.
Între timp, generația care apără democrația pro-europeană
aplaudă în stradă declasarea României și prăbușirea în clasamentul economic. Anularea alegerilor și sabotajul propriilor candidați. Luptătorii pentru libertate au ajuns să înjure SUA, cel mai important aliat și poate singurul care ar fi stat în calea lui Putin pe bune.
Tinerii noștri au devenit putiniști prin învăluire și inconștiență. Își doresc faliment, război și moarte. Își urăsc părinții și prietenii. Își înjură vecinii și aruncă delațiuni la adresa colegilor. În schimb o apără pe von der Leyen și toate cadavrele corporatiste de la Bruxelles sau alte capitale încărcate de istorie modernă. Mai contează faptul că printre cei apărați sunt mulți care cântau sloganuri „pro-europene” cum că Rusia va juca un rol important în securitatea Europei?
Mass media și retorica politică sunt tot mai convingătoare atunci când demonstrează că bătrânii și categoriile vulnerabile sunt dușmani ai regimului, iar tinerii noștri aplaudă în urale. Trebuie pedepsiți toți cei care nu acceptă discursul oficial. Artiști sau ziariști, rude sau mentori. Interziși sau concediați pentru pentru delicte de opinie.
Sub masca democrației sunt aplaudate fascismul, ultranaționalismul, colonialismul și epurările etnice. Sunt deschise crevase uriașe între românii din țară și cei de peste hotare. Sunt impuse dictaturi sanitare, limitarea prosperității și a mobilității sociale pe verticală de frica suprapopulării. Niciun efort nu este prea mare de dragul unui mediu curat. Unul în care unii umblă cu iahturi cât portavioanele și ard o tonă de motorină pe oră în drum spre conferințele ecologice.
Mitingurile „pro-europene” aplaudă militarizarea Europei și susțin elitele impermeabile în fața justiției sau mafiile corporatiste suprastatale. Participanții sunt convinși că destructurarea tuturor protecțiilor sociale, consolidarea monopolurilor și limitarea drepturilor individuale sunt idei bune. Că soluția prosperității este o economie în care angajații nu au protecție și sunt cont propriu dacă pățesc vreodată ceva.
Democrația pro-europeană aplaudă
subminarea economiei naționale, demolarea agriculturii și industriei, fixarea ilegală a prețurilor, traficul, specula cu energie și corupția din mafia locală. Simbolurile naționale sunt transformate în dovezi de extremism, iar România nu are nimic, nu poate și nu merită nimic.
Negarea și compromiterea identității naționale au devenit subiect de mândrie pentru grupuri tot mai largi de tineri. Românii nu sunt buni de nimic și nu merită altceva decât iobăgie sau prostituție sunt idei care trebuie tot mai agresiv promovate.
Democrația pro-europeană ne oblig să acceptăm că oligarhia clandestină înseamnă normalitate. Ne convinge că Europa e doar o mână de politruci care guvernează în mod nedemocratic și nu o cultură sau o civilizație. Politrucii sunt indispensabili, dar nu și cultura sau civilizația. Tinerii ies în stradă să apere elitele de popoarele care vor să le tragă la răspundere.
Viitorul politic al țării sunt copiii de securiști educați din banii noștri în străinătate, la adăpost de jaful și sărăcia impusă peste România. Ne-am pierdut orice spirit uman, orice instinct de răzvrătire, orice trăire autentică de creatură născută liberă și independentă pe acest pământ.
Mai întâi a fost frica de un cuvânt greșit. Apoi a fost frica unor convingeri neacceptate de grup. În cele din urmă a venit teama unor sentimente greșite.
Generația care clamează că apără
democrația pro-europeană trăiește sub o teroare perpetuă. O teroare subiectivă care provoacă dependență și blocaj cognitiv. O teroare care mutilează psiho-afectiv zilnic. Schimonosește și micșorează individul.
O teroare de care generația Chat GPT are nevoie. Simte că nu se poate defini altfel decât prin valorile ei eșuate moral, politic și economic. Nu se mai poate identifica altfel decât prin opoziție față de dușmanii ei imaginari.
Generația democrației pro-europene este formată din umbre în fereastra unui tren de mare viteză. Panouri de marketing care se diluează în imagini lipsite de substanță. Sloganuri umblătoare.
Sunt cei care și-au vândut principiile pentru revolta lor cu abonament, preambalată, comunicată și promovată corespunzător de ingineria socială. Sunt doar tatuaje despre rebeliune. Decupaje din carton cu luptători îmbrăcați în emblemele sponsorilor. Revoluționari de tastatură, antifasciști de berărie, luptători de selfie, turiști la proteste care cumpără tricouri cu Che Guevara făcute de copii în Asia.
Generația care apără democrația pro-europeană trăiește o dramă mai mare decât cea de la începutul anilor 90. Atunci exista speranță, entuziasm, proiecte și încredere. Astăzi, Partidul Unic și Securitatea extermină tot. România trece printr-un proces agresiv de deșertificare. Economic, social, cultural, educațional… se pârjolește tot.
Generația care apără democrația pro-europeană este cea care va stinge lumina.