În ultimii 5-6 ani, am învățat un nou lexic al manipulării: dezinformare, inginerie socială, microtargeting și război informațional. Aceștia nu sunt doar termeni abstracți. Ei descriu mecanismele prin care realitatea însăși a fost mutilată și transformată în armă.
Ne aflăm în prăpastia unei analize mai profunde, cu peisaje politice și informaționale care ne modelează viața. Următorul ciclu electoral poate dezvălui toate consecințele unei transformări în derulare, unde vechile moduri de a înțelege și de a răspunde la putere nu mai sunt suficiente.
De exemplu, propagarea narațiunilor false, cum ar fi teoria conspirației „Pizzagate” sau dezinformarea cu privire la frauda electorală, au avut consecințe tangibile, în lumea reală, demonstrând cât de ușor se pot răspândi minciunile și incita la acțiune. Mai mult, este de notorietate faptul că algoritmii de social media tind să acorde prioritate conținutului care corespunde așteptărilor consumatorului. Ceea ce duce la răspândirea rapidă a dezinformării și la formarea de camere de ecou în care utilizatorii sunt expuși în principal la informații care confirmă propriile convingeri.
Parte din mass media, alături de avertizori şi anchetatori, au încercat deseori să dezvăluie vulnerabilitățile rețelelor sociale. Platforme care au devenit un teren fertil pentru exploatarea de către actori precum Cambridge Analytica, care a folosit datele colectate de Facebook pentru a micro-ţinti alegătorii. Sau Agenția Rusă de Cercetare pe Internet, care a folosit rețelele sociale pentru a răspândi conținut controversat în timpul proceselor electorale. Dar aceste dezvăluiri s-au dovedit insuficiente. Însuși sistemele pe care le-au expus s-au adaptat, evoluând către un nivel și mai perfid.
Consecințele acestei revoluții tehnologice
sunt profunde. Ceea ce a început ca o fisură indusă de tehnologie s-a transformat într-o crevasă imensă a idealurilor iluministe – adevăr, dovezi și rațiune. Acești piloni de bază ai societății democratice au fost erodați de un flux necruțător de minciuni și dezinformare.
Este adevărat, rețelele sociale, în unele cazuri, au oferit spațiu unor voci marginalizate și au facilitat mișcările sociale, cum ar fi Primăvara Arabă. Aceste aspecte pozitive nu anulează, însă, necesitatea urgentă de a aborda consecințele negative ale acestora. În special susceptibilitatea la manipulare și răspândirea conținutului virusat.
Pentru cei care încă se agață de știrile verificate este ușor să se simtă izolați. Evadarea dintre ziduri, în interiorul cărora „canalele de informare” modelează realitatea, este tot mai dificilă. Pentru unii nici măcar nu mai reprezintă o alternativă. Ecosistemul nostru informațional este contaminat, iar efectele sale sunt inevitabile.
Prăbușirea încrederii în politicienii încremeniți în proiecte arhaice a permis ascensiunea unei noi elite conducătoare. Personalități precum Mark Zuckerberg și Peter Thiel nu își mai ascund alianțele cu mișcările autoritare. Decizia lui Zuckerberg de a permite reclamele politice pe Facebook, fără verificarea faptelor, și sprijinul deschis al lui Thiel pentru candidații populiști de dreapta sunt exemple ale acestei schimbări.
Între timp, Musk și-a transformat platforma într-un instrument de guvernare. A amplificat astfel retorica aliniată Kremlinului și a creat legături cu oamenii puternici de la nivel mondial, cum ar fi interacțiunile sale publice cu liderii autoritari. Aceasta este oligarhia în forma sa cea mai pură – fuziunea dintre puterea statului și cea corporativă.
Doctrina Breitbart pleacă de la ideea că
„politica este în aval de cultură”. Așadar, pentru a schimba modul în care se face politică trebuie mai întâi să schimbi cultura clasei politice. Astăzi această cultură a clasei politice, dominată de meme-uri, podcasturi și rețele sociale, este modelată de algoritmi creați de miliardari. Alegerile nu se mai decid în secțiile de votare, ci în centrele de date.
Sprijinul pentru figuri precum Trump și Musk reflectă această schimbare culturală. Adepții lor nu votează doar pentru politici, ei votează pentru o estetică a informației. Influenceri de fitness, criptoevangheliștii și futuriștii tehnologiei definesc acum spiritul, la fel de mult cum au făcut cândva platformele de partid sau sloganurile de campanie.
Primul ciclu de întrerupere algoritmică este încheiat. Normele și regulile care guvernau vechea ordine mondială s-au prăbușit, înlocuite de o nouă realitate haotică în care adevărul este victimă colaterală. Trump poate fi agentul patogen care infectează acest sistem, dar adevărata problemă este structurală: conductele sunt sparte.
Aici trebuie să înceapă lupta.
Nu pur și simplu în combaterea ultimului val de minciuni, ci în reconstruirea infrastructurii adevărului însuși.
Trebuie impusă transparența platformelor sociale. O legislație care obligă platformele să dezvăluie modul în care funcționează algoritmii lor și ce date folosesc pentru a clasifica și recomanda conținutul.
Trebuie reținută responsabilitatea elitelor tehnologice. Aceasta ar putea include reglementări antitrust mai stricte pentru a preveni concentrarea puterii în mâinile câtorva giganți ai tehnologiei.
Ar trebui să insistăm pentru reforme sistemice care să acorde prioritate valorilor democratice în detrimentul profitului. Acest lucru ar putea implica explorarea modelelor alternative pentru rețelele sociale și partajarea informațiilor, cum ar fi platforme descentralizate, unde controlul este distribuit între utilizatori, mai degrabă decât concentrat într-o singură corporație.
Inițiativele media din serviciul public, finanțate de guverne, dar independente în operațiunile lor, ar putea juca, de asemenea, un rol vital în furnizarea de informații fiabile și în promovarea discursului public informat.
Fiecare dintre noi are un rol de jucat.
Cu toții putem fi consumatori mai critici ai informațiilor, verificând sursele înainte de a partaja conținut și sprijinind instituțiile media independente care acordă prioritate acurateței și responsabilizării. De asemenea, ne putem angaja în inițiative de alfabetizare media, ajutându-i pe alții să navigheze în peisajul informațional complex.
Există îngrijorări că reglementarea sporită a rețelelor sociale ar putea încălca libertatea de exprimare. Totuși, este important să ne amintim că starea actuală, în mare parte nereglementată, a acestor platforme reprezintă, de asemenea, o amenințare pentru discursul liber și deschis.
Scopul ar trebui să fie găsirea unui echilibru care să protejeze libertatea de exprimare. Atenuând astfel daunele cauzate de răspândirea dezinformării, a discursului instigator la ură și a manipulării. Acest lucru va necesita o analiză atentă și o dezbatere continuă.
Abordarea acestor provocări va necesita cooperare internațională. Companiile tehnologice operează la nivel global, iar impactul lor transcende granițele naționale. Guvernele din întreaga lume trebuie să lucreze împreună pentru a dezvolta standarde și reglementări comune pentru confidențialitatea datelor, responsabilitatea platformei și prevenirea fraudelor online.
Provocarea acum nu este să te trezești din acest coșmar, ci să reproiectezi însuși sistemele care i-au permis să înflorească. Numai atunci putem spera să reparăm daunele și să creăm un viitor în care adevărul, dreptatea și rațiunea pot prospera din nou.