Ne-am înșela amarnic dacă am crede că, după ce „domnu’ Dan” a fost instalat oficial în jilțul de la Cotroceni, bâlciul politic s-a încheiat! Dimpotrivă! Bâlciul și atmosfera de iarmaroc vor ocupa pe mai departe, ostentativ și agresiv, agenda publică.
Ironia sorții face ca, după studioul OTV și platoul Survivor Romania, un alt „domnu’ Dan” să ajungă în fruntea țării. În cele din urmă, ce altceva este România decât un imens bâlci televizat în care majoritatea populației se luptă pentru supraviețuire?
Românii au sperat că pot vota schimbarea. Una care ar fi trebuit să fie profundă, necesară și urgentă. O schimbare care să elimine corupția veșnică pe care o propun PSD+PNL și privilegiile de castă ale unor mizerabili impuși în funcții publice.
După ce trec aburii circului electoral
ne lovește realitatea: în România nu există orientare politică. „Dreapta” sau „stânga” sunt doar grupuri de interese care se luptă pentru privilegii.
PSD-ul nu mai este demult de „stânga”. Baronetul semianalfabet iubește luxul și furtul mai mult decât munca. Este un partid pe care cel mai bine îl definește recent devoalata doctrină… Nordis. O grupare anacronică care a demonstrat dincolo de orice îndoială că este incapabilă de reformă. Nici nu ar avea cum. Un partid care are în ADN adânc săpate tarele comunismului nu va reuși niciodată să se transforme.
Cum ar crede cineva că PSD ul este altceva decât demagogie, ipocrizie și corupție? Imaginea pe care o propune astăzi este partenerul de excursii luxoase ale fostului președinte Ciolacu.
PSD nu este un partid de „stânga”. Este doar o mașinărie sofisticată de furat „legal” banii publici
PNL-ul nu mai este nici el de „dreapta”. Este o rețea bine organizată de coțcari și hoțomani provinciali cu ifose. Toți beneficiari ai contractelor publice și sinecurilor europene.
PNL este o cauză pierdută. Cine crede că Bolojan poate fi salvatorul partidului se afla în mare eroare. Acest providențial erou liberal este de zeci de ani o voce puternică în partid. Iohannis, Cițu sau Ciucă au fost instalați abuziv în fruntea partidului și cu complicitatea lui.
PNL îi propune ca „figuri noi”, lângă Bolojan și Predoiu, pe Flutur, Blaga sau Turcan. Asta ca să menționăm doar câțiva din nucleul dur al pretorienilor lui Băsescu. „La vremuri noi, tot noi” este deviza PNL.
„Partidele politice, în înțelesul european al cuvântului,
adică întemeiate pe tradițiune, pe interese vechi sau noi de clasă și prin urmare pe programe de principii si idei, nu există în România.
Cele doua așa numite partide istorice care alternează la putere, nu sunt în realitate decât două mari facțiuni, având fiecare, nu partizani, ci clientelă.
Capii facțiunilor sunt mai mult sau mai puțin ambițioși politicieni. Firește că nu punem la îndoiala nici patriotismul, nici curatele lor intențiuni: „toți, toți, cum zice Antonius, sunt bărbați onorabili!”
Sunt câteva fragmente dintr-un articol mai amplu semnat de Caragiale în octombrie 1907. Era la scurt timp după ce răscoalele țărănești provocaseră frisoane clasei politice de atunci.
Articolul „1907 din primăvară până’n toamnă”, a apărut în ziarul Adevarul” (integral aici), dar a fost publicat pentru prima dată în ziarul berlinez „Die Zeit”.
„Nu mai pot trăi aici! E prea grea duhoarea” le spunea Caragiale prietenilor, în anul 1904, înainte de a se autoexila în Germania, unde avea să moară 8 ani mai târziu.
Disperarea lui Caragiale, dezgustul și dezamăgirea sunt resimțite astăzi de mulți români.
Nimic nu s-a schimbat
După ani și ani de dezastru PSD/PNL, românii meritau mai mult decât demisiile celor vinovați!
Ciolacu și toată gașca de profitori PSD care au traficat voturi în favoarea domnului Simion, doar pentru că atâta i-a dus capul, ar trebui să răspundă administrativ. Ciucă și toți cei din PNL vinovați de dezastrul guvernărilor sau bâlciul celebrelor panouri hidoase ar trebui să răspundă penal.
Este inadmisibil că unii pleacă fie pe funcții europene nemeritate și plătite gras, fie oferind declarații sforăitoare, în loc să fie în genunchi în fața românilor pe care i-au mințit și i-au sărăcit.
Cel mai slab premier al României, un semianalfabet funcțional și politic, un pus cu mâna al unor troglodiți din noua securitate, a avut tupeul să mai declare și că funcția de prim ministru „a fost o onoare” pentru el. Pentru el și bișnițarii politici din Buzău, o onoare, pentru români, o oroare!
Despre onoare ar fi vorbit și cel mai detestat șef al Armatei din România post-decembristă, dacă nu ar fi dispărut precum celebrul măgar în ceață. Ciucă a făcut praf Armata, România, PNL și ideea de onoare cu o lejeritate greu de egalat, după care s-a făcut… nevăzut.
Ciolacu și Ciucă sunt istorie. Tristă, de un dramatism specific românesc.
Dar unde sunt demisiile celorlalți? Unde este asumarea responsabilității? Când au fost trași la răspundere miniștrii care au administrat defectuos bugetul public? Cum au putut acești vremelnici să îndatoreze România la acest nivel? De ce pierdem bani cu nemiluita? Cine răspunde pentru toate acțiuni iresponsabile care aduc grave prejudicii românilor?
„Domnu’ Dan” are câteva datorii
față de cei peste 6 milioane de votanți. Are datorii și către cei care nu l-au votat, dar nu au ieșit din casă pentru a pune ștampila pe adversarul său. În cele din urmă, „Domnu’ Dan” este dator și celor 5,3 milioane de votanți ai lui Simion. Măcar să le demonstreze că el a fost alegerea corectă.
Prima sa datorie este restituirea adevărului despre alegerile anulate. Cine a decis, pe baza căror informații, și cine răspunde pentru această decizie fără precedent?
Ar fi un eșec colosal al președintelui Dan, în primul rând, dacă nu ar fi interesat să se facă lumină în acest moment de beznă al democrației românești. Ar fi exact ca la Revoluție, când aveam morții, dar lipseau cu desăvârșire făptuitorii.
În decembrie anul trecut, o luna fatidică pentru români, niște hoțomani, în măruntaiele statului, au procedat ca la Revoluție și au decis să anuleze alegerile. Pentru asta ar trebui sa dea explicații și să răspundă conform legii. Altfel noua paradigmă politică va continua bâlciul. Va fi clădită dacă nu pe o mare minciună, cel puțin pe o uriașă și continuă suspiciune că o structură statală este mereu deasupra jocului democratic.
A doua datorie pe care o are „Domnu’ Dan”
ar trebui să fie refuzul categoric de a participa la iarmarocul de funcții, sinecuri și privilegii care se desfășoară în culise chiar acum. În aceste zile se împart funcțiile și se fac trocurile politice pentru șefiile serviciilor speciale, ale Parchetelor, ale tuturor instituțiilor de forță, precum și arondarea pe centre de putere și interese patronale a televiziunilor și a mass media care contează.
Nimeni nu poate rămâne pe dinafară în acest joc. De la patronii care visează că pun și controlează președinți, până la securiștii care controlează redacții și politicieni, precum și la redactorii șefi și realizatorii tv care se iau în serios infinit mai mult decât le sunt expertiza si cariera!
În cele din urmă, „domnu’ Dan” poate încerca, pentru prima dată în istoria României, să reclame identificarea celor responsabili pentru dezastrul din țară. Noi toți îi știm. Se știu și ei. Este nevoie doar ca cineva să-i nominalizeze public. Să aibă și România o „listă a rușinii” cu cei vinovați de distrugerea țării.
Cine altcineva dacă nu președintele României are poziția publică cea mai vocală și legitimitatea celor peste 6 milioane de voturi?
„Domnu’ Dan” poate confirma cele mai negre coșmaruri și îi poate transforma pe Băsescu și Iohannis în amintiri plăcute. Sau poate demonstra că, în istoria noastră, „Domnu” a fost (uneori) și aproape de popor.
Din nefericire, este un joc fără personaje pozitive,
este cea mai abjectă împărțeală care se face în România după fiecare ciclu electoral. Mulți și-ar dori, chiar și cei care nu l-au votat, „domnu’ Dan” să nu participe la bâlciul postelectoral. Să facă față acestor metehne, pentru că, în definitiv, este un independent.
Pe de altă parte, tocmai această independență poate fi și o vulnerabilitate, pentru că nu se poate baza pe nimeni altcineva, iar într-o asemenea funcție este nevoie de colaboratori onești și inteligenți.
Din păcate, până în prezent, nici un președinte al României nu a rezistat trocului. Dacă „domnu’ Dan” vrea cu adevărat să reprezinte schimbarea, trebuie să spargă acest cerc vicios al împărțelii care vine din epoca fanariotă. În vremea domnitorilor greci, se aranjau divanurile și se împărțeau funcțiile între familia domnitorului si camarilă, iar aceeași practică este și astăzi.
Astăzi se aranjează cine va conduce Guvernul, serviciile, agențiile și toate sinecurile bănoase. Nu este nimic diferit față de vremea Alexandru Mavrocordat, când se vindeau și se cumpărau funcțiile publice.
Funcțiile nu se acordă pe merit, ci pe loialități politice și pe aranjamente de culise. Bâlciul politic este despre accesul la resursele țării, nu despre bunăstare și prosperitate.
Toți acești oficiali, deși vor jura credință poporului român, vor acorda drept preemțiune celui sau celor care i-au numit. În fond, poporul este o noțiune abstractă, în timp ce mâna care a semnat decizia e cât se poate de concretă și de reală!
Mă întreb de ce domnului Dan, presa nu-i dă numele întreg Nicuşor Daniel Dan? Daniel sună prea exotic?