Cei care îl acuză pe Antonescu de inactivitate sau că a fost șomer nu realizează cât de dificil i-a fost lui Crin să fie casnic! A avut grijă de menajul casei, a făcut piața și a gătit pentru familie. Cu alte cuvinte, a fost o gospodină… masculină!
Nu este nimic rușinos sau condamnabil în a fi casnic. Sunt multe familii în care unul dintre soți se sacrifică pentru cariera celuilalt. Antonescu a realizat că nu are nicio carieră de dinamizat, așa că a renunțat la viața politică în favoarea soției sale.
„Indiferent cine, și Brătianu dacă învie, Ionel, care vreți dumneavoastră, nu mă întorc în politica activă…” susținea Crin în iunie 2017. Era același an în care Ciucă promitea că nu va face niciodată politică. Lipsa onoarei este condiție obligatorie pentru președinții PNL.
Nu s-a produs nicio minune! Nici Brătianu nu a înviat, nici Antonescu nu se recomandă ca fiind un politician onest. La fel de obișnuit cu somnul, chiulul și dispariții lungi din spațiul public, Hibernatus speră să doarmă, pe banii noștri, la Cotroceni!
Motiv pentru care, trusturile de presă din subordinea Puterii pun umărul serios la șlefuirea imaginii candidatului… casnic. Antena 3 a furat startul și face ce știe mai bine o cocotă de serviciu: prestează!
Deocamdată, Crin lasă senzația că a fost scos în grabă din debara, unde era îngrămădit printre vechituri și inutilități! Atât de brusc și intempestiv l-au extras de acolo încât n-au avut timp nici măcar să-l netezească puțin. Fostul lider liberal se prezintă atât de obosit, șifonat și prăfuit încât inspiră orice, mai puțin entuziasm și încredere nu!
Ce îl recomandă pe casnic pentru Cotroceni?
Crin Antonescu nu are o carieră profesională prin care să reclame că ar fi specialist în ceva. Orice! Un profesoraș mediocru, dintr-un orășel de provincie, este cel mai slab candidat pe care îl putea susține actuala coaliție de la guvernare.
Sigur, unii vor spune că, deși casnic în prezent, Antonescu a avut o carieră politică. „Decât” că este o exagerare cumplită să numești „carieră” ce a făcut Crin în politică. În Parlament a fost ales pe liste de partid. Mai întâi în Tulcea, apoi în Teleorman și București. În anul 2008 a prins abia la redistribuire un loc de parlamentar, atât de slab a fost scorul obținut la Tulcea. Șef al Senatului sau ministru a fost numit doar în virtutea algoritmului politic, nu pentru vreun merit deosebit. În rest… nimic.
Antonescu nu are anvergura necesară unui lider
la nivelul pe care îl reclamă susținerea unei coaliții. Discursul său nu are greutate şi substanță! Alunecă deseori în superficialitate şi evită dezbateri consistente pe subiecte de interes major (asta şi pentru că multe domenii le controlează cu dificultate) fapt care îl coboară în mediocritate. Este adevărat că are momente de strălucire a discursului, dar și clipe de obscur regretabil. Așa cum în politică a avut momente de ubicuitate spectaculoasă şi ani de absență inexplicabilă.
Căcărău a plătit mereu tribut lipsei unei consilieri de calitate şi mai ales unei susțineri solide a unui grup care să-i acopere lacunele, inspirația și imaginația! Dacă era serios ar fi trebuit să-şi construiască meticulos drum către Cotroceni nu să hiberneze ca un mamifer leneș, lipsit de orice grijă! Ar fi trebuit să se prezinte zilnic drept alternativa pe care un popor întreg să fie convins că o are la îndemână şi pe care doar inconștiența unora şi disperarea altora a amânat-o!!
În realitate, Antonescu este o fraudă! Singurul fapt real în ce-l privește este titlul de casnic pe care îl flutură cu o mândrie aproape proletară.
Surprinde lejeritatea cu care PSD renunță
la fotoliul de la Cotroceni. Marcel Ciolacu scrie cu adevărat istorie pentru partidul care se recomandă drept „cel mai mare din România”. Nu prea mai este, dar așa își susțin ei moralul. După ce a fost primul președinte al PSD care nu a reușit să intre în turul doi, Ciolacu aspiră să fie tot primul care sprijină la președinție un liberal.
După ONG-ul balama (UDMR) și partidul-bideu (PNL), avem și partidul-banal! PSD dorește să demonstreze că este doar o gașcă de interlopi interesați doar de bugetul țării. O formațiune care pur și simplu nu are un membru capabil să intre în cursa pentru Cotroceni. NU să o câștige, dar măcar să mimeze că se luptă.
Susținerea lui Antonescu drept candidat la președinție din partea PSD nu face decât să confirme fuziunea de facto a celor două partide.
Că nu s-a aflat, în tot PSD-ul și PNL-ul, un om capabil să candideze la președinție, nu surprinde. Cele două partide au fost conduse în ultima perioadă de niște mediocrități atât de ilustre încât este remarcabil simplul fapt că mai există. Totuși, să-l reșapezi pe acest zombi politic este o insultă la adresa propriului electorat. Antonescu are cartea de muncă mai albă decât lucrarea de bacalaureat a lui Ciolacu, iar prestațiile lui în rolul de casnic i-au boțit vizibil imaginea.
Ideea că cineva ar mai acorda atenție sondajelor de opinie
mai bântuie doar mințile celor rupți de realitate. Antonescu are același procent în sondaje pe care l-au mai avut și Ciucă sau Geoană. Este puțin probabil să treacă de 15%. Asta în condițiile în care face rost de un costum de calitate, scapă de mătreață și adaugă puțină substanță discursului.
Pentru că aici este marea suferință a fostului președinte PNL, mesajul său este lipsit de culoare, total incolor și absolut insipid! Cel puțin inodor nu este, duhnește puternic a demagogie liberală și ipocrizie social-democrată.
Antonescu nu face decât să preia din discursul suveranist al lui Georgescu. Un plagiat pe care îl angajează doar la nivel declarativ. Altfel, declarații de genul „România nu trebuie să se comporte ca o colonie” sunt doar exemple clare de fariseism politic! PNL și PSD în asta au transformat țara, în colonie!
Prin decizia de a-l impune candidat comun
pe acest casnic somnoros, PSD și PNL arată că n-au învățat nimic din furia justificata a alegatorilor. Îi sfidează în continuare pe românii ajunși la disperare.
PSD, PNL și UDMR speră că, prin efortul comun al activului de partid, vor reuși să-l împingă pe Căcărău în turul 2. Deși au la rândul lor temeri. Așa se justifică modificările aberante operate asupra legislației electorale. Unele dintre ele, atentate clare la drepturi fundamentale.
În finala prezidențială Antonescu nu are, însă, nicio șansă. Indiferent cu cine ajunge acolo. Iar eșecul acestui casnic de profesie este începutul sfârșitului pentru cei care-l susțin! Care sfârșit, oricum pare inevitabil după comportamentul sinucigaș pe care îl au.