Aflată sub asediul amenințărilor hibride dezlănțuite de Rusia asupra „lumii libere”, Comisia Europeană și-a propus să se adăpostească sub Scutul Democrației.
O inițiativă a Ursulei von der Leyen, făcută publică încă din luna mai 2024. Un proiect prin care, în eventualitatea obținerii unui nou mandat, Ursula promitea să protejeze UE de ingerințe maligne străine în prețioasa democrație comunitară.
Cum Ursula se confruntă cu serioase probleme de sănătate, o perioadă am crezut că va modifica ușor denumirea în Scutecul Democrației. După instalarea lui Trump și ofensiva suveranistă care obține tot mai mult teren, „democrația bruxelleză” pare să fie în impas. Dar nu se lasă intimidată! Și-a ridicat… scutul!
La începutul lunii februarie 2025 a avut loc ședința de constituire a Comitetului Special pentru Scutul European al Democrației. Nimic altceva decât o altă structură de supraveghere înființată de Comisia Europeană.
Deși este prezentat ca un gardian al valorilor democratice, Scutul Democrației ridică serioase îngrijorări. Mai ales că, prerogativele transnaționale pe care le-a primit, îi permit să se amestece în alegerile naționale.
Nu pare a fi doar un simplu organism al UE care monitorizează și evaluează procesele electorale. Scutul Democrației poate interveni inclusiv în alterarea sondajelor naționale.
Mulți critici văd acest lucru ca pe un risc care poate duce la subminarea principiilor democratice pe care această organizație pretinde că le protejează.
În România, alegerile au fost anulate
printr-o interpretare legislativă care a provocat numeroase dispute. S-a creat un precedent periculos. Prin structura recent creată, o instituție susținută de UE ar putea invalida rezultatele electorale pentru a justifica „protecția democrației”.
Preocuparea nu este dacă alegerile sunt corecte, cât cine decide dacă sunt legitime. Cazul românesc este evident. Poporul român a avut o opțiune electorală pe care birocrații de la Bruxelles nu au agreat-o, pentru că era (și) împotriva războiului din Ucraina.
Astfel, instanța a anulat o alegere cu totul democratică pe baza prezumției că a existat ingerință rusă. Fără a fi prezentată vreo dovadă, măcar circumstanțială.
Adevărul este că UE are o istorie de a eticheta oponenții politici drept amenințări la adresa democrației. Acest lucru s-a întâmplat în Ungaria, Polonia și acum România. UE a sprijinit financiar jurnaliștii pentru a delegitima vocile disidente.
Este Scutul Democrației înființat pentru a controla sau altera vocile care contestă autoritatea Bruxelles-ului?
În ultimii ani, instituțiile UE au arătat o ostilitate
crescândă față de guvernele naționale disidente, care nu se aliniază cu poziția ideologică a Bruxelles-ului. Liderii precum Giorgia Meloni, Viktor Orban sau Marine Le Pen se vor confrunta cu revizuiri ale alegerilor sau descalificări motivate politic în cadrul acestui nou sistem? Potențialul de abuz este evident.
UE a reglementat deja agresiv exprimarea pe platformele sociale, prin Digital Services Act (DSA). Se fac presiune tot mai agresive pentru a elimina conținutul pe care Bruxelles-ul îl consideră „dezinformare”.
Prin Scutul Democrației, UE va avea un mecanism oficial de discreditare a rezultatelor alegerilor bazate pe afirmații neverificate de „interferență străină” sau „manipulare”.
Ar putea această instituție să devină o armă pentru elitele europene? Va fi un instrument prin care să poată descalifica candidații anti-sistem, sub pretextul „protejării democrației” de așa-numita „interferență străină”?
Cine poate garanta că acest Scut rămâne neutru? Sau că nu va deveni un instrument de inginerie politică, permițând Bruxelles-ului să intervină în alegerile naționale atunci când rezultatele sunt considerate „indezirabile”?
Scutul Democrației va fi condus de
Nathalie Loiseau o apropiată a lui Emmanuel Macron. Cota de încredere scăzută și probabilitate ridicată de înfrângere electorală fac din liderul Renew Europe o persoană care n-ar trebui să ofere altora lecții despre integritatea democrației.
Unul dintre oștenii care poartă povara Scutului Democrației este eminența cenușie a „ciumei roșii” din România, Vasile Dîncu. După ce a fost ministru al Apărării, practic schimbă Scutul de la Deveselu pe unul al democrației. Este chiar vicepreședintele proaspetei redute de apărare a Europei.
Ales anul trecut europarlamentar, Vasile Dîncu este un personaj cel puțin aparte în politica românească. Supraviețuirea sa politică are mai puțină legătură cu talentul (în fond este specialist doar în sondaje manipulative) decât cu famiglia, epoleții și propria… îngâmfare. Îl recomandă prietenia cu întreg spectrul politic aflat sub mantia unui serviciu intern de informații. Unul care nu ascunde apetența pentru ingineria socială.
În realitate, Scutul pare prea puțin interesat de protejarea democrației. Mult mai preocupat este despre controlul alegerilor. Sub pretextul apărării valorilor democratice, UE riscă să construiască un mecanism centralizat care să depășească suveranitatea națională. Să discrediteze rezultatele alegerilor nedorite și să manipuleze peisajul politic în favoarea elitelor pro-Bruxelles.
În politică, bunele intenții duc adesea la autoritarism. Dacă democrația trebuie să supraviețuiască în Europa, ea trebuie apărată de oameni, nu de birocrații nealeși de la Bruxelles, care decid ce alegeri sunt valabile și care nu.