„Cine se luptă cu monștrii trebuie să fie atent să nu se transforme la rândul lui în monstru. Și dacă privești mult timp în abis, abisul va privi și el în adâncul tău.” Sunt cuvintele unui aforism din lucrarea „Dincolo de bine și de rău” a celebrului filozof german Friedrich Nietzsche.
Cu alte cuvinte, ar trebui să ne alegem cu discernământ zonele de interes personal și ceea ce ne ocupă atenția. În fond nu putem fi altceva decât produsul propriilor gânduri și fapte.
„Mă adresez vouă cu rugămintea să înțelegeți că aveți obligația să faceți un exercițiu. Un exercițiu pe care vi-l cere președintele ales al românilor. NU vă uitați timp de o săptămână la Antene!” spunea Traian Băsescu în vara anului 2012. O cerere care a surprins, deranjat și șocat în egală măsură. „O aberație penibilă” cum a declarat gâdele din fruntea Antenei 3.
Cu trecerea timpului sunt mulți cei care i-au confirmat soluția sanitară. În fond, este un exercițiu de igienă intelectuală evitarea periodică a canalelor de știri. Toate, fără excepție, nu sunt altceva decât platforme de execuții publice, unde monștrii devin, pe rând, victime și călăi.
Suntem o națiune complexă,
greu să ne înțeleagă cineva, dar mai ales imposibil să ne înțelegem între noi. Ne unesc doar ura și disprețul. Uneori este singurul punct comun. Am rafinat malefic ostilitatea și nemulțumirile. Față de politicieni, față de prieteni, familie și chiar față de noi înșine.
Poate că suntem suma slăbiciunilor și defectelor celor cu care ne-am intersectat în istorie. Poate că suntem prizonierii unui sistem corupt, profund alterat. Vinovații sunt, cu certitudine, în altă parte. Niciodată noi.
Indiferent unde trăim, în țară sau „în afară”, suntem cu toții victime ale unui sistem putred. Pentru moment ne-am stabilit adversarii și ne-am grupat în tabere. Ne-am fixat monștrii care ne tulbură liniștea și ne-am împărțit în „deștepți” și „proști”. Ne-am grupat în „diaspora care votează Simion” și în „cei din țară care nu știu ce votează”. Ne irosim idiot în dispute fratricide.
În tot acest timp, adevărații vinovați ai dezastrului politic, economic, moral și educațional al României nu răspund în nici un fel pentru imensele prejudicii aduse țării. Reușesc, fără prea mult efort, să-și conserve privilegiile nemeritate. Judecătorii cu dosare de informatori ai Securității, nea Marcel, nea Mihai, nea Paul și clanurile lor. Toți ceilalți infecți peneliști, pesediști, useriști sau udemeriști, direct responsabili de delirul românesc actual, sunt în continuare bine mersi și așteaptă noile oportunități politice pentru a-și conserva puterea și banii.
România se află în plină tornadă socială, dar așteaptă soluții de la monștrii care au adus-o aici, într-o instabilitate politică extremă. Suntem o națiune care a ridicat interimatul la rang de doctrină politică.
Ilie Bolojan, un președinte interimar al PNL a ajuns președinte interimar al României. De la nivelul funcției pe care o exercită cu vocația unui salvator național l-a numit premier interimar al României pe cel care i-a luat locul ca interimar la conducerea PNL. Nesfârșita tranziție s-a transformat în eternul interimat.
Criza economică ia proporții,
în plină depreciere a monedei naționale care se prăbușește consolidat, cu deficitul de cont curent și datoria publică deja la cote alarmante. Cineva ar trebui sa facă urgent reforme și să dea o direcție, dar, deși suferim cu toții, nu ne-am hotărât încă cine să fie cineva-ul. Răul a fost deja făcut, aici nu mai există dubii.
Criza economică nu mai este doar unul dintre monștrii care ne subminează setea de democrație. Sărăcirea populației nu mai pare un pericol viitor, ci un proces în plină desfășurare. Falimentul statului, care nu va mai avea bani de pensii și de salarii, o probabilitate calculabilă.
Avem de făcut alegeri existențiale pentru destinul României, iar în haosul propagandei din ambele tabere, vocile lucide și imaginea completă a consecințelor pot fi momentul de inflexiune de care avem nevoie.
Răul trebuie învins la vot. Ar fi rușinos și de neacceptat să mai spunem că în locul nostru a votat propaganda rusă.
Propaganda ambelor tabere a reușit să împartă România în două triburi care se urăsc reciproc și în care fiecare grup proiectează apocalipse dacă „ceilalți” câștigă. Îmbătați de aburii puterii, Nicușor și George se hârjonesc infantil în timp ce monștrii din spatele lor ascund adevărul subtil și dureros. Cifrele nu mint, România nu are cum să evite dezastrul care urmează perioadei electorale.
Astăzi, în contextul alegerilor prezidențiale,
răul și binele se confundă cu ușurință. Se declină în funcție de valorile celui care le apreciază. Nu în funcție de realitatea cifrelor, de situația din teren și mai ales de realitatea personajelor din culise, a adevăraților vinovați care nu vor răspunde nici de această dată. Aceeași monștrii infecți așteaptă negocierea politică, pentru că răul și binele fac pase în doi cu schimb de locuri, astfel încât, la un moment dat, nu mai știi cine ce este.
Când îi vedem pe cei care votează diferit nu ca pe compatrioți cu opinii diferite, ci ca pe inamici, democrația însăși devine imposibilă. Când încercăm să le spunem și cum să voteze, ar trebui să ne întrebăm și cu ce drept moral facem asta. În fond, tot ce am votat anterior s-a dovedit neinspirat și tragic.
Dacă tot îi îmboldim cum să voteze, dacă tot credem că noi știm mai bine, de ce nu le-am spune și cum să trăiască, în ce fel să-și organizeze viața?
Democrația pe care o propun susținătorii unui candidat este despre libertatea de a alege doar ceea ce le place lor. Imaginile alăturate sunt reale și confirmă monștrii care ne sufocă democrația.
Astăzi, milioane de români îi privesc cu dispreț și teamă pe „ceilalți” votanți. Îi consideră fie „extremiști periculoși”, fie „corupți și vânduți străinilor”. Această incapacitate de a recunoaște umanitatea din adversarul politic e mai periculoasă decât orice criză economică.
Oricine va câștiga alegerile, va moșteni o țară profund divizată și o economie în cădere liberă. De asemenea, va moșteni și un stat ticălos, care are exercițiul minciunii „democratice” și al înjosirii cetățenilor. O justiție nedreaptă, coruptă și nedemnă, plătită cu mult peste ce servicii oferă românilor și peste ce își poate permite țara noastră. O Armată neinstruită, prost echipată și înecată în scandaluri interminabile. O Biserică eșuată în nobila ei misiune de a fi reper moral. O presă ticăloasă, obedientă și incultă.
E mult de lucru în România,
dar fiecărei abjecții îi corespunde cel puțin o rază de soare, tot atâtea companii, oameni și antreprenori inteligenți care duc țara înainte. Așa nefericiți cum suntem, pare că uneori ducem poverile corect și în sensul în care ne cere istoria.
Am fi într-adevăr civilizați și am răpune monștrii democrației dacă am refuza să ne urâm compatrioții. Chiar dacă vedem diferit binele și răul! Să recunoaștem că binele comun necesită efort și timp, în vreme ce răul e facil, la îndemână și pentru unii chiar curativ.
Să admitem că soluțiile sunt rareori simple și niciodată definitive. Să conștientizăm că viitorul României este pe un drum anevoios care presupune efort și sacrificii. E infinit mai greu să construiești! Orice dement poată dărâma o casă, dar de cât efort este nevoie pentru a construi una?
Da, sistemul e putred, dar cea mai mare ironie ar fi să ajungă președinte unul pe care tocmai acest putregai l-a pregătit ca soluție salvatoare. N-ar fi o surpriză! Avem deseori talentul de a propune un tratament mai toxic decât boala!