O mișcare mai mult simbolică, boicotul marilor rețele de retail, a împărțit, iarăși, societatea românească. Unii au susținut inițiativa! Este evident că, uneori, că atitudinea hipermarketurilor nu este aceeași în România față de Germania sau Franța. Alții au refuzat boicotul doar pentru că a fost promovată inițial de Călin Georgescu.
Puțin probabil să-și fi propus cineva să falimentează Auchan, Kaufland sau Carrefour. Boicotul ar fi trebuit să fie o mișcare de protest împotriva calității și prețurilor pe care trebuie să le suporte românii. Aspecte de care sunt vinovați în egală măsură străinii și românii. În fond, toate punctele de desfacere din marile rețele de retail sunt conduse de români.
Boicotul n-a avut ecoul scontat. În parte pentru că alternativă nu prea există, iar unii chiar nu au timp de proteste simbolice. Majoritar, însă, boicotul a fost un fiasco pentru că din vocabularul românilor lipsește solidaritatea. Toți acceptă că există o problemă, dar unii pur și simplu refuză soluțiile doar pentru că le displace persoana care le-a propus.
Exemplele sunt multe!
Radu Tudor anunță, într-o postare pe X, că dacă susținem boicotul… vin rușii! Într-o emisiune la radio, Cătălin Striblea era îngrijorat că boicotul va prăbuși producția românească și va afecta locurile de muncă ale românilor din industria respectivă.
Urmărind logica lui, Striblea și-ar da foc la casă doar ca să nu se desființeze unitățile de pompieri. Sau ar trebui să încurajăm infracționalitatea pentru a nu rămâne angajații din penitenciare fără loc de muncă.
În mod sigur marile multinaționale au insomnii la gândul că închiderea sau restructurarea unor puncte de lucru are efecte negative asupra populației locale. Hipermarketurile nu s-au mai îngrijorat de situația angajaților români când au introdus casele self-service. Nici când remunerația acestora este la nivelul minim admis de legislația internă.
Indiferent cât de mulți încearcă să o minimalizeze, problema există!
Guvernul Ciolacu a constatat,
în vara anului 2023 că România se confruntă cu o „creștere excesivă a prețurilor la unele produse agricole și alimentare”. Grijuliu, cum îl știm, Marcel a luat imediat atitudine și a inițiat o mișcare de „combatere”. Așa a apărut OUG nr. 67 din 30 iunie 2023 privind instituirea unei măsuri cu caracter temporar de combatere a creșterii excesive a prețurilor la unele produse agricole și alimentare.
În preambulul actului menționat argumentele în favoarea OUG pleacă de la „agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei”. Continuă cu tot felul de platitudini și expresii pretențioase, gen „statul are obligația de a crea condiții necesare pentru asigurarea calității vieții, prin punerea la dispoziția populației de hrană suficientă și nutritivă”. Un mesaj din care trebuie să înțelegem că statul ne hrănește pe toți, altfel am muri de foame. În cele din urmă OUG este justificată de „creșterea abruptă a prețurilor alimentelor produce dezechilibre majore între cerere și ofertă pe piața produselor agroalimentare, fiind o disfuncționalitate evidentă a pieței, resimțită și de consumatorul final, deosebit de vulnerabil”.
Constatăm astfel că, în urmă cu aproape 18 luni, Guvernul Ciolacu a observat că prețurile din supermarketuri atingeau niveluri care-i oripilau până și pe politicieni.
Într-o reacție de frondă și aroganță specifice, hipermarketurile au găsit soluții pentru „boicotul” Ordonanței. Printre altele, la raft au apărut produse cu gramaj schimbat. Se evita astfel incidența plafonării, iar românii au avut posibilitatea să cumpere mălai sau făina albă de … 1.05 kg. Alți comercianți au scumpit produsele neplafonate, în principal mărfurile nealimentare.
Inițial OUG 67/ 2023 avea termen limitat de aplicare, 90 de zile. Ulterior, prin acte succesive, termenul a fost prelungit până la data de 30 iunie 2025! Este cea mai clară dovadă că măsura dispusă de Guvern nu a avut efectul scontat.
Prin OUG amintită, prețul produselor
nu a fost ținut sub control decât la nivel declarativ. De altfel, nu prețul era singura nemulțumire pe care o avea cumpărătorul în raport cu marile rețele de retail.
Calitatea produselor rămâne o problemă, indiferent cât ar dori cineva să-i apere. Este greu de ignorat când diferențele sunt evidente, față de aceleași produse desfăcute, de aceleași hipermarketuri, în Vest. Nici desele campanii de retragere a unor produse neconforme sau controale ANPC nu pot fi ignorate.
Mai mult de jumătate din alimentele pe care le consumă România provin din import. Balanța comercială la alimente și produsele agricole depășește 2 miliarde de euro – în condițiile în care 2/3 din suprafața țării este considerată ca fiind exploatabilă agricol.
Problema producătorilor sau procesatorilor români este reală și este una dintre cauzele care au generat boicotul din 10 februarie 2025. Doar că vinovate nu sunt doar hipermarketurile, ci toți cei implicați în industria respectivă.
Nu au existat, până acum, politici publice coerente care să stimuleze formarea unor lanțuri de aprovizionare viabile. Adevărul este că producătorii români nu au reușit să copieze modelul european de asociere în cooperative care să garanteze cantitățile și calitatea necesare. Excepțiile sunt puține, iar majoritatea producătorilor nu s-au grăbit să le urmeze.
Colaborarea cu asocierile și cooperativele de fermieri este practicată de multe lanțuri de retail. Progresele din ultimii ani nu sunt, însă, suficiente față de dimensiunea națională a problemei.
În cele din urmă, mulți dintre noi ar cumpăra românește, dar în mod clar nu ar dori să renunțe la calitate. Trebuie să acceptăm că nu sunt puține situațiile în care calitatea produselor românești lasă de dorit. Tricolorul așezat lângă etichetă nu este garanția calității sau al vandabilității unui produs.
Boicotul marilor rețele de retail
a fost posibil în alte țări fără să le fie teamă că fac astfel jocul Rusiei. Valul de proteste împotriva prețurilor a început în Croația la sfârșitul lunii ianuarie 2025. Acțiuni similare au urmat în Serbia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord și Slovenia. În Slovacia, România, Bulgaria, Grecia, Kosovo, Albania și Ungaria se fac, de asemenea, pregătiri sau sunt în desfășurare astfel de acțiuni.
În Macedonia de Nord (RSM), joi, 6 februarie, a avut loc pentru a doua oară un boicot al supermarketurilor. Boicotul anterior, desfășurat în urmă cu o săptămână, a dus la o scădere a vânzărilor cu aproape 50%. Premierul Hristijan Mickoski a declarat că înțelege revolta cetățenilor și susține boicotul, dar se așteaptă ca producătorii, distribuitorii și comercianții cu amănuntul să ajungă la o înțelegere.
În România, premierul Ciolacu l-a trimis pe ministrul Barbu să declare boicotul un atentat la adresa producătorului român. „Jos labele de pe fermierii și procesatorii români” a fost mesajul acestuia. Atât a putut Barbu să facă pentru producător român, să-l ferească de… labe!
În concluzie, de la Guvern până la cel mai lipsit de griji cumpărător, toți admitem că există o problemă, dar… ne resemnăm cu retorica celor care încearcă să ne convingă că nu avem soluții. Nu doar că boicotul este periculos pentru economia României, dar dacă nu-l sabotăm în mod cert facem jocul rușilor.