Ungurul Hunor Kelemen este, fără îndoială, un patriot adevărat. Genul de naționalist (!) care și-ar sacrifica viața pentru interesele României.
Evident că proiectul „ținutului secuiesc” prezentat de el în anul 2014 urmărea dezvoltarea României. În calitate de vicepremier și ministru al culturii, Hunor dorea ca județele Mureș, Harghita și Covasna să devină regiune autonomă. Tot în calitate de ministru al culturii, Hunor a dat avizul de descărcare arheologică pentru exploatarea minieră Roșia Montană. Din patriotism, firește!
Din poziția de candidat la președinția României, Hunor afirma răspicat că: „Noi de fiecare data am spus: în legătura cu Articolul 1 avem o singură problemă – sintagma de stat național… Noi spunem că într-o tara în care cam 10% din populație reprezintă o alta etnie decât cea românească, nu poți sa spui că statul este național”.
Urmând logica lui Hunor, Ungaria este stat multinațional pentru că peste 12% din populație nu este de etnie maghiară, conform recensământului din anul 2022.
Patriotul Hunor a acordat un amplu interviu, miercuri 15 ianuarie a.c., publicației maghiare Maszol. În cadrul acestuia a făcut numeroase referiri la Călin Georgescu. Printre altele, a afirmat că Georgescu a făcut parte din „rețeaua Caraman”, alături de mentorul său, Mircea Malița.
„În spatele lui Călin Georgescu
se află o rețea de rezerviști care acoperă societatea în toate direcțiile, și aceștia și-au căutat un candidat, și au mobilizat.
Pe de altă parte, în mod evident a fost acolo acel om care s-a prezentat ca anti-sistem, deși el este omul vechiului sistem, el nu este anti-sistem, el este omul vechiului sistem, întrucât el în 1986 a învățat la New York și Londra, ceea ce nu a fost posibil pentru oricine, și este evident că a aparținut acelei rețele în mod dovedit, el a și declarat că mentorul său a fost Mircea Malița, care Malița poate fi descris prin rețeaua Caraman”, a declarat Hunor jurnaliștilor de la Maszol.
În aceeași zi cu interviul lui Hunor, este preluat de mass media un alt articol: „Apostolul „anti-sistem”, propulsat de foști angajați ai statului”. Materialul apare pe un site înființat în iunie anul trecut, unde ultimul articol este din 8 decembrie 2024.
„Am descoperit că are o rețea de sprijin formată din foști ofițeri ai serviciilor de informații, poliției și armatei” se afirmă în articol. „Rețeaua” ar fi formată din trei foști angajați ai MApN, trei din MAI și unul din SRI. Persoane care au fost întâmplător (sau nu) la câte un eveniment la care a participat și Georgescu în urmă cu mai mulți ani.
Este al treilea material care produce generalizări la adresa rezerviștilor în mai puțin de trei zile. Deși sursele sunt aparent separate, coincidența este cel puțin ciudată.
Interviul ungurului Hunor cultivă pe mai departe ideea „rețelei de rezerviști” care s-ar afla în spatele lui Georgescu. O prostie care este rostogolită cu dublu scop. Decredibilizarea Armatei și reducerea „efectului Georgescu” la o simplă manifestare a frustrărilor unor militari în rezervă.
Ceea ce face Hunor este o ticăloșie
specifică celor care au ca obiectiv sabotarea României!
În primul rând, Mircea Malița va rămâne un nume de referință în cultura și diplomația românească. De la studentul participant în delegația Conferinței de Pace de la Paris, condusă de Mihail Sadoveanu în anul 1949, până la alegerea ca membru de onoare al Academiei Române în anul 2018, sunt aproape șapte decenii de activitate prolifică, în slujba României. Ceea ce nu putem spune despre Hunor și UDMR.
Limitarea carierei academicianului Mircea Malița la „rețeaua Caraiman” este dovada ignoranței și inculturii unor detractori. Cu atât mai mult cu cât „rețeaua Caraman” primește conotații peiorative de la falsificatorii istoriei României. Din păcate, atât de jos a ajuns România încât poporul acceptă cu resemnare să-i scrie alții istoria. Chiar dacă, de cele mai multe ori, mutilarea istoriei este făcută tocmai de cei mai înverșunați adversari.
Diatriba lui Hunor la adresa lui Georgescu și a rezerviștilor României nu este întâmplătoare. Dacă tot s-a discutat despre atacurile neconvenționale pe care le suportă România în ultimul timp, de ce nu ar fi și iredentismul maghiar parte din acestea?
E greu de decantat adevărul când suntem zilnic bombardați cu dezinformare și manipulare. Pentru multă vreme Budapesta a fost considerat pionul otrăvit al Rusiei în interiorul UE și NATO. Este greu de emis judecăți radicale în lipsa unor dovezi concrete. Este aceeași situație cu care ne-am confruntat și noi recent.
Anularea alegerilor pe motivul ingerințelor rusești
fiind nu doar o minciună ordinară, dar și o acțiune riscantă și iritantă la adresa Moscovei. În câteva luni, dacă nu săptămâni, vom afla deznodământul războiului din Ucraina.
Se va ajunge la un compromis și o încetare a ostilităților militare sau va escalada și se va extinde peste granița Ucrainei. Un cititor amintea zilele trecute, într-un context adiacent, principiul terțului exclus (tertium non datur) introdus de Aristotel în logica formală. Principiu valabil și pentru războiul ruso-ucraineană, unde este greu de crezut că se va accepta desfășurarea din ultimii 3 ani.
Dacă eliminăm alternativa extinderii conflictului (o eventualitate catastrofală pentru România), ne rămâne înghețarea acestuia printr-un armistițiu sau o pace relativă. Indiferent ce se va întâmpla noi vom rămâne să ne pansăm rănile sau, și mai rău, vom suferi consecințe pe care încă nu le bănuim.
Pentru ca aceste consecințe să capete proporții apocaliptice lucrează intens UDMR.
Interviul lui Kelem Hunor a apărut la o zi după ce o altă publicație din Ungaria, Independent News Agency, a avut un alt material prin care se urmărește alimentarea tensiunilor din România.
„Politicianul sas transilvănean a fost ofițer în Securitatea lui Ceaușescu și nu a fost lăsat să se stabilească în Germania. La întoarcerea în România a făcut carieră politică: fostul ofițer al serviciilor secrete comuniste…” este o afirmație la adresa lui Klauss Iohannis care ar trebui să atragă proteste cel puțin din partea celui vizat. Tăcerea cu care ne-a obișnuit fostul președinte nu-l avantajează în momentul de față.
Ce face Iohannis îl privește. Oricum a fost prea puțin, spre deloc, interesat de imaginea României. Altceva reține atenția din articol, trimiterea către „poporul transilvănean al lui Viktor Orban” care ar fi votat cu Georgescu. Românii se sfâșie între ei folosind naționalismul și suveranismul ca invective, dar tolerează fără probleme iredentismul maghiar.
De unde au ungurii
atât de multe informații despre serviciile secrete românești? De unde știe Hunor că Mircea Malița poate fi „descris prin rețeaua Caraman”? Care sunt argumentele lui Hunor când afirmă că Georgescu a făcut parte din „rețeaua Caraman” în mod dovedit?
În primul rând, „rețeaua Caraman” a fost destructurată când Georgescu abia învăța să citească. Și nu pentru că ar fi trecut greu prin școală, ci pentru că era doar în prima clasă gimnazială. Apoi, Caraman a fost trecut în rezervă cu mulți ani înainte ca Georgescu să meargă la studii în străinătate. În cele din urmă, de ce trebuie să fie disprețuitoare sau condamnabilă asocierea cu „rețeaua Caraman”?
Occidentul ne-a abandonat
după al doilea război mondial. Ne-a obligat să plătim despăgubiri de război Uniunii Sovietice mai mult decât Ungaria și Italia la un loc. Dacă este să ne raportăm doar la cele oficiale. În realitate, bunurile trimise de România către Uniunea Sovietică au fost estimate la 2 miliarde de dolari, depășind cu mult daunele de război pretinse de sovietici.
Rușii s-au retras din România în anul 1958, perioadă de care se leagă și debutul operativ al lui Mihai Caraman.
Făcând abstracție de apartenența României la o alianță militară aflată cel puțin în relații de adversitate cu NATO („Tratatul de la Varșovia”), de protocoalele de colaborare în domeniul informativ încheiate cu Uniunea Sovietică sau de interesele reale de securitate națională în contextul epocii bipolarismului se aplică un silogism cel puțin infantil: secretele Alianței Nord Atlantice au ajuns la București, iar de aici la Moscova, deci România a fost și a rămas satelitul fidel al Uniunii Sovietice și, pe cale de consecință, Mihai Caraman a lucrat pentru… KGB!
Prin asociere, citim astăzi și titluri din care aflăm că Georgescu însuși ar fi avut relații cu KGB! Isteria și prostia capătă dimensiuni apocaliptice.
Doar noi, românii, suntem capabili sa reabilităm un trădător ordinar, o jigodie ca Mihai Pacepa, pentru ca apoi să demonizăm și insultăm public un profesionist și un patriot indiscutabil precum Mihai Caraman. Toți tembelii care încearcă astăzi să-l ponegrească pe Caraman sunt de o ignoranță și un analfabetism profund, patologic!
România se confruntă cu provocări economice
și politice semnificative. După o primă criză generată de anularea alegerilor prezidențiale, după dificultatea formării guvernului, măsurile fiscale dure concepute de fragila majoritate parlamentară riscă să amplifice instabilitatea socială și oferă oportunități forțelor politice radicale. Depinde strict de capacitatea structurilor statului de a gestiona tensiunile sociale și de a preveni escaladarea nu doar a influențelor extremiste, dar și a celor iredentiste.
Indiferent care ar fi aparențele, Budapesta nu va fi niciodată prietena loială a României. Conjunctural putem avea parte de concesii și acte izolate de bunăvoință, dar Transilvania va rămâne permanent un obiectiv pentru Ungaria.
Sigur, de dragul conversației putem considera UDMR o asociație loială exclusiv României. Dubla cetățenie a majorității membrilor săi nu are nicio legătură cu fidelitatea față de Budapesta. Este mai greu, însă, să facem abstracție de modul în care atacă, constant, liniștea fragilă a zonei.
Remarcăm, iarăși, trimiteri către militarii în rezervă care l-ar susține pe Georgescu. Într-o țară membră a UE și NATO acceptăm diversitatea etnică, în timp ce unii promovează agresiv diversitatea sexuală, dar nu suportăm opinii politice diferite. Susținătorii unui candidat sunt jigniți și insultați pentru că refuză retorica puterii.
Problema nu este Georgescu sau un altul care i-ar lua locul. Problema este nivelul nostru de toleranță față de cei care nu ne împărtășesc opiniile. Fără argumente sau dovezi concrete punem etichete sau linșăm public doar pentru că așa ne îndeamnă parte din mass media.
„O minciună repetată de o mie de ori rămâne o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr“, afirma Goebbels, ministrul propagandei în regimul lui Hitler. Teza pare să fi fost însușită deplin de mass media care încearcă să ne convingă că doar rușii ne vor răul. Ceilalți ne sunt prieteni, ungurii de-a dreptul frați!