Fereastra Overton este o concepție care a depășit stadiul de teorie politică. A fost invocată pentru a explica ascensiunea lui Trump sau succesul Brexit-ului. Fereastra Overton este o succesiune de fenomene sociale și/ sau posibilități politice pe care publicul este dispus să le ia în considerare și să le accepte.
Joseph P. Overton (1960-2003) a fost prim vice-președinte al Centrului pentru Politici Publice (SUA) și cel care a formulat teoria, denumită altfel după decesul său, în urma unei catastrofe aviatice.
Overton considera că pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită „fereastră de oportunități”. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra poate fi mutată, schimbând paleta posibilităților. De la o primă etapă când este inacceptabilă, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de politică curentă, când ideea este deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară sau susținută prin lege.
Fereastra Overton este cel mai des folosită de către cei aflați la putere și funcționează în ambele sensuri: de la imposibil la lege, dar și de la lege la imposibil!
În România, recentele alegeri parlamentare și anularea scrutinului prezidențial au deschis fereastra Overton.
Pe de o parte, este clară intenția partidelor aflate la putere de a cosmetiza democrația și a limita drepturile fundamentale. Asistăm la impunerea unei organizări statale de tip stalinist, în care nu contează votul popular cât voința celor care dețin pârghiile coercitive ale statului.
Pe de altă parte, este evidentă nemulțumirea populară și valul de revoltă care crește. Este o prostie retorica celor care afirmă că ascensiunea partidelor „suveraniste” este rezultatul imixtiunilor unor „actori statali” ostili. „Creșterea economică” prin care sunt anulate elementare indexări și sunt impuse noi taxe este „rusul” care alimentează revolta.
O interpretare superficială a ferestrei Overton
acordă doar partidelor libertatea de a decide când apar oportunitățile care ar putea produce schimbarea.
De altfel, Joseph Lehman, un coleg al lui Overton, care a dezvoltat teoria după decesul autorului, a explicat confuzia într-un interviu pentru New York Times.
„Cea mai răspândită greșeală este să considerăm că doar politicienii sunt cei care pot exploata fereastra Overton. Este absolut fals. În realitate aceștia ar trebui să anticipeze oportun unde se mută fereastra pentru a putea apoi să-și ajusteze doctrinele și mesajele în conformitate cu aceasta.”
Partidele care se pregătesc să formeze, iarăși, Guvernul exact asta nu au înțeles. Faptul că fereastra Overton, pe care încearcă să o exploateze acum, nu este decât un Cal Troian. Cu cât acuză mai agresiv și vocal tendințele așa-zis „suveraniste” cu atât mai mult valul acestora va crește.
Ciolacu, Bolojan, Iohannis sau Hunor ignoră, din inconștiență sau prostie, cele câteva milioane de români care se află în spatele voturilor pe care le-au adunat AUR, SOS și POT. Nu este doar un procent de peste 35% din electoratul prezent la urne. Sunt și majoritatea celor care nu și-au exprimat opțiunea, încă.
Cartelul Corupției a adunat cam tot bazinul electoral pe care îl mai are. Indiferent câte alegeri (anticipate sau la termen) se vor organiza în următorii ani, PSD nu va mai trece de 2,3 milioane de alegători, iar PNL puțin probabil să mai adune vreodată un milion de voturi. Este și motivul pentru care aceste partide vor să impună eludarea legii și încălcarea Constituției. În lipsa unor politici coerente și a diluării doctrinei liberale în cea social-democrată, singura lor șansă de menținere la putere este dictatura.
În esență, Overton a observat un fenomen simplu,
în orice domeniu, la un moment dat, se poate discuta un subiect care va fi acceptat, la început, doar într-un cerc restrâns. Ulterior, acest cerc poate sesiza o „fereastră de oportunități” pentru a impune acceptarea pe scară largă.
Spre exemplu, menținerea în funcție a sasului Iohannis, dincolo de limitele constituționale, părea imposibilă în urmă cu 3-4 ani. Fereastra Overton era în stadiul de inacceptabil.
Ulterior, deși erau numeroase argumente pentru suspendarea sa din funcție, președintele a adus PSD la guvernare, lângă PNL. Fereatra Overton ajungea astfel la nivelul radical. În contextul războiului de la graniță, al amenințării Rusiei și crizelor multiple se discuta despre idee, în cercuri excentrice. Chiar a fost insinuată în societate prin intermediul unor grupuri periferice.
În ultimul an s-a vehiculat tot mai mult posibilitatea ca la Cotroceni să ajungă o marionetă a lui Iohannis, prin care Tândală să continue să-și manifeste influența malefică. Subiectul avansa astfel către stadiul de acceptabil. Era un compromis, dar unul digerabil.
Înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale s-a atins nivelul rațional. Retorica îmbrăca accente dramatice. Implicarea Rusiei în procesul electoral era invocată inclusiv de unul dintre candidații. În inconștiența și infantilismul său politic Lasconi a fost cel mai puternic vector de opinie care a servit scopurilor lui Iohannis.
Apariția candidatului surpriză, și mai ales probabilitatea foarte mare ca acesta să câștige, a dus fereastra Overton la nivelul popular. Mass-media promova agresiv și fără rezerve teza amestecului străin. Radu Tudor a dus isteria la paroxism anunțând că în 72 de ore rușii sunt la graniță. „Nu contează ce spui, ci câți te urmăresc” a fost deviza slugilor puterii.
În final, nivelul deciziei politice a fost momentul în care, după lovitura de stat pe care a condus-o, Iohannis s-a declarat președinte sine die. CCR s-a transformat din arbitru în legiuitor și împreună cu Iohannis au redus Constituția la nivelul unei cărți de colorat.
Iohannis și cei care i-au susținut lovitura de stat,
au desfășurat o acțiune premeditată prin care să păstreze puterea dincolo de limitele legale.
Începând de mâine, 22 decembrie 2022, vom avea un dictator, nu un președinte. Un uzurpator care insultă Constituția și refuză să predea funcția. Toate actele sale sunt lovite de nulitate, indiferent cât de mult încearcă slugile din mass media să susțină contrariul. Ce ironie a istorie data de la care Iohannis devine dictator!
Iohannis și acoliții lui au desfășurat un proces care a trecut prin toate etapele de dezvoltare ale unei ferestre Overton. Ce nu au înțeles este că simultan și poporul a deschis o astfel de fereastră. Trebuie să aibă inconștiența și aroganța lui Ceaușescu să nu realizeze freamătul din țară.
PSD și PNL s-au erodat până la nivelul de la care doar dictatura îi va mai menține la putere. Sunt două partide lipsite de demnitate și orgoliu, capabile de orice doar pentru a rămâne la conducere. Iohannis este un uzurpator la fel de detestat ca toți dictatorii istoriei.
În replică, tot mai mulți români nu consideră „suveranismul” o insultă și nici nu-i acordă conotații negative. Dimpotrivă! Foarte mulți se identifică sau susțin un curent care este în opoziție cu Iohannis, PSD, PNL sau UDMR.
În decembrie 1989, câteva mii de tineri au murit pentru a elibera țara de sub un regim totalitar. „Eroii Revoluției” dacă ar vedea astăzi România ar realiza că au murit degeaba.
Iohannis și trădătorii lui consideră că am schimbat un regim totalitar pentru ca, în mai puțin de 35 de ani, să acceptăm senin un altul, dictatorial? Toți dictatorii s-au crezut eterni până când nici elicopterul nu i-a mai salvat!