După alegerile parlamentare am remarcat, dincolo de orice dubiu, cum toate partidele care s-au aflat la guvernare în ultimii cinci ani au format Cartelul Corupției din România. Se pare că acronimul CCR este nefast pentru români!
Aceleași personaje sinistre și aceeași indivizi lipsiți de scrupule încearcă să ne convingă de bunele lor intenții. Cele pe care nu le-au avut niciodată, altfel decât declarativ. Faptele lor nu susțin sub nicio formă interesul pentru prosperitatea și bunăstarea tuturor românilor. Cele patru partide care formează Cartelul Corupției (PSD, PNL, USR și UDMR) au exclusiv preocupări legate de cuplarea la conducta cu resurse a țării.
Indiferent în ce direcție ne uităm partidele din Cartelul Corupției înregistrează eșec după eșec. Indiferent ce încearcă să realizeze. Cu o singură excepție! Inventivitatea cu care găsesc noi moduri de limitare a libertăților și drepturilor fundamentale.
Cartelul Corupției domină viețile noastre. Este centrul celor mai multe știri din mass media și a celor mai multor dezbateri publice. Toți ne raportăm la Cartelul Corupției așteptările și speranțele privind formarea unui nou Guvern și a unui trai mai bun.
De fapt, speranțe nu prea mai avem. Ce altceva ar putea face Cartelul Corupției decât să crească taxele și impozitele? Eventual să suspende sau proroge indexările sau drepturile pe care le acordă legislația, încă în vigoare.
Prima OUG a noului Guvern va fi, fără îndoială, „ordonanța-trenuleț”! Acel act abominabil prin care sunt schimonosite legile și care impune alte taxe și impozite. Urgența privind instalarea unui nou Guvern este impusă exclusiv de această ordonanță prin care drepturile cetățenilor vor fi, iarăși, amputate. La fel cum se întâmplă la finalul fiecărui an.
Cartelul Corupției din România
nu este altceva decât o corporație a partidelor care se agață de Putere. Un cartel al dictaturii care păstrează puterea anulând democrația și insultând un întreg proces electoral.
Ce rost a mai avut tot simulacrul alegerilor parlamentare? Guvernul se plânge de lipsa banilor? După ce a irosit peste o jumătate de miliard de euro în două rânduri de alegeri total inutile? Primul tur al prezidențialelor a fost anulat, iar scrutinul pentru alegerea unui nou Parlament a fost TOTAL degeaba. Măcar salvam câteva sute de milioane de euro dacă nu ne mai mințeam că suntem o democrație.
Care este diferența dintre actualul Parlament și cel care urmează să-i ia locul? Românii sunt mai slab reprezentanți decât minoritățile, în timp ce Cartelul Corupției renunță la păstrarea aparențelor și se adună sub aceeași flamură.
Ceea ce încearcă să ne transmită Cartelul Corupției este că votul nostru nu contează. Că o ștampilă pusă pe PSD este un vot acordat PNL sau UDMR. Până și votul celor de la USR merge tot către Ciolacu sau Bolojan. Nu mai avem dezbatere electorală pentru că este inutilă. Mai pline de pasiune sunt polemicile pe teme electorale în familie decât la nivelul clasei politice.
Cartelul corupției a confiscat democrația și o reinventează după cum îi susține interesele. Anularea alegerilor, în plin proces electoral, fără absolut niciun argument rațional sau legal, nu mai provoacă revoltă. Lovitura de stat prin care Iohannis se leagă de scaunul de la Cotroceni este privită cu o indiferență complice de un întreg popor.
Am ajuns într-o democrație de tip sovietic și o acceptăm cu o detașare sinucigașă.
Aparentele neînțelegeri politice
sunt doar șicane sau tachinări amicale într-o Famiglia tot mai evident mafiotă.
USR simulează detașarea de PSD și se pretinde fecioară neprihănită în negocierile pentru Guvern. Asta după ce au stat la aceeași masă și după ce Lasconi îi implora sprijinul lui Ciolacu pentru… ciolanul de la Cotroceni. Un partid care a lăsat o perioadă senzația că își caută identitatea, ne-a lămurit, în sfârșit, că a găsit-o. USR se identifică deplin cu cartelul din care făceau parte deja PNL și PSD. Până la urmă au și ei corupții lor, iar PNRR-ul și pandemia sunt cărți de vizită serioase.
PSD se retrage de la negocierile pentru Guvern motivând „sila” pe care și-ar fi exprimat-o unii parteneri față de relația cu „ciuma roșie”. Mai exact, Ciolacu a fost deranjat de unele afirmații pe care le-ar fi făcut Ciucu. Dintr-un calcul politic meschin și egoist, Marcel a sacrificat nu doar partidul, dar și țara. S-a dus naibii teza stabilității care le-ar fi scuzat concubinajul cu liberalii. Este o decizie exclusiv pe persoană fizică prin care Ciolacu speră să-și păstreze locul din fruntea PSD.
PNL încă nu știe cu cine va forma Guvernul, dar nu și-a declarat retragerea de la negocieri. Practic au rămas să negocieze doar Bolojan cu Ciucu. Aflat permanent la guvernare în ultimii cinci ani, PNL suferă că n-a reușit să distrugă complet România, dar speră să mai primească o șansă. Un partid care adună ce a fost mai dezgustător și abject în regimurile Băsescu și Iohannis se propune la guvernare, deși abia a adunat 14 procente din voturile electoratului.
UDMR încă nu știe ce să facă. Așteaptă un telefon de la Orban. Premierul Ungariei nu și-a revenit din mahmureala de după petrecerea prin care a sărbătorit achiziționarea unei companii de energie din România. Un cadou de la prietenul Marcel. Până acolo merge ticăloșia celor din Cartelul Corupției.
Gâlceava celor din Cartelul Corupției
nu face decât să confirme iresponsabilitatea clasei politice tradiționale. După loviturile grele încasate de democrație și lovitura de stat a lui Iohannis ei încă au timp să se hârjonească. Au demonstrat că nu au busolă sau coloană vertebrală, dar reclamă că au înțeles revolta electoratului. Nu au înțeles nimic!
România este sufocată de grupuri de interese? GREŞIT! România este sufocată de Cartelul Corupției și de un sistem mafiot incredibil! Tot ce se întâmplă este bazat pe relații și acțiuni de tip mafiot!
Sistemul de sănătate funcționează în regim mafiot, spitalele se prăbușesc sau ard, medicamente nu există, iar asistența sanitară se acordă …selectiv. Învățământul este distrus sistematic pentru că mafioții nu au nevoie de cultură sau educație. Despre Apărare și securitate… mai mult vorbesc aliații decât structurile naționale.
Poliția este folosită tot mai agresiv ca instrument de presiune sau intimidare. Justiția este o glumă, iar recentele decizii ale CCR și imposibilitatea atacării lor demonstrează cât de accesibil corupției a fost construit acest sistem.
Alegerile sunt desfășurate în registru mafiot! Sunt eliminați candidații incomozi, prin campanii de linșaj media sau deciziile aberante ale unor instituții transformate în instanțe ordinare. Dacă nu se reușește fraudarea lor sau manipularea corespunzătoare a electoratului, alegerile sunt pur și simplu anulate. Un fleac!
Parlamentul este tot mai inutil, în timp ce Guvernul este instrumentul și componenta coercitivă a Cartelului Corupției.
În România, politica este o șaorma cu de toate. Nu există doctrine, programe sau proiecte publice. Avem doar niște găști care încearcă să se impună la conducere. Uneori separat, deseori sub forma unor carteluri care fac din organizațiile mafiote pension de domnișoare.
Avem și un popor! Unul care privește indiferent și iresponsabil cum este redus la condiția iobagilor feudali, dar nu găsește energie sau curaj să riposteze. „Capul plecat sabia nu-l taie”… în schimb începe să pască.