Sfântul Ciucă Zevzecul a fost un martir al neamului românesc. Un prozelit al netrebniciilor, din politica dâmbovițeană, care au aruncat România în abisul crizelor fără sfârșit.
De la Purtătorul de Fudulie…
Nu a fost niciodată un mare secret pasiunea sfântului (amintit și ca „eroul de la Nasiriyah”), intelectual și doctor troglodit, pentru ceremonii și parade. Istoria reține numeroase episoade. Ironia alimentării unui cult pentru o personalitate care nu există.
Impostorul a modificat denumirea Statului Major General/ SMG în Statul Major al Apărării/ SMAp doar pentru că așa i-a fost pohta. A vrut neapărat să fie ultimul șef SMG și întâi-stătătorul șef al SMAp.
A contat mai puțin tradiția pentru un ignorant care nu și-a citit propria lucrare de doctorat. A avut, însă, argumente. Lecturase sumar câteva pasaje din lucrările pe care le-a copiat în teza sa. Ce rost avea să citească, iarăși, niște texte pe care oricum nu le înțelegea?
Întru-cinstirea dezonoarei sale, prea-tulburatul impostor și-a donat moaștele izmenelor purtate în încleștările imaginare cu nelegiuiții din vechea Persie. Să fie minciunile cinstite de fraierii generațiilor următoare. Până și lansarea șaradei prezidențiale a făcut-o tot în sunet de mare parodie și îngâmfare, cu un film din vream războiului „văleu ce bătălie!”
În mod tradițional,
ziua de 30 noiembrie este sărbătoarea Sfântului Andrei – Apostolul românilor. Anul acesta marcăm câteva premiere în calendarul sărbătorilor noastre tradiționale.
Interesele electorale au mutat Ziua Unirii în aceeași zi cu cea a Sfântului Andrei. În România, Grădina Maicii Domnului, 1 Decembrie se sărbătorește pe… 30 Noiembrie. Ziua Unirii se celebrează simultan cu cinstirea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.
Patronul spiritual al românilor n-a reușit să-i ferească de influența prea-analfabetului Marcel de la Buzău și atingerea Purtătorului de Plagiat, Ciucă Zevzecul. Este motivul pentru care sanctificarea celui din urmă are loc în ziua de sărbătoare rămasă astfel liberă, 1 Decembrie.
… la Marele Purtător de Plagiat
Începând de anul acesta, îl sărbătorim pe Sfântul Ciucă Zevzecul, Purtătorul de Plagiat. Sfântul Ciucă Zevzecul este izvorâtorul de doctorate, martir cretin, sfânt militar din veacul descălecării oștirilor Cuvioasei Democrații pe tărâmurilor păgânilor din Eterna Ipocrizie. A prosperat în vremea sfinților împărați Bidenclițian și Ursula, în provincia Romania Minor, aflată sub ocrotirea discreționară a starostelui Mânăstirii Somnorești.
Sfântul Ciucă Zevzecul a fost canonizat prin decretul siluitorului de Constituție, Iohannissian Golferatu. Actul discreționar al prea-adormitului a dus la pieirea omului laic, ostașul expirat de onoare, Ciucă Tâmpu Nesăratu și renașterea sa ca ocrotitor și patron spiritual al corupților și ariviștilor adunați în partidul zevzecilor.
Conform vechilor dobrițoiografii de la Plenița, Sfântul Ciucă Zevzecul și-a descoperit vocația și chemarea încă din timpul împrăștierii Cuvântului la capul podurilor din provincia Nasiriyah. Celebrele sale cuvinte „am ordonat foc și toată lumea a tras” sunt reținute cu evlavie de habotnicii care i-au cântat vitejia virtuală.
Faptele sale de eroism sunt zilnic slăvite în Catedrala Minciunii Naționale, Antena 3. Împrăștietorul de panică și catastrofe, Prea Fericit Țucălarul Tudor de la Sie, nu precupețește niciun efort pentru propovăduirea Sfântului Ciucă Zevzecul.
Prin Ordonanță de Urgență, Sfântul Ciucă Zevzecul, aflat o vreme instalat în fotoliul nevrednic de premier, și-a donat creionul schismic. Cel cu care a dezbinat Oastea Țării și a numerotat paginile Evangheliei lăsată necredincioșilor, teza sa de doctorat. Singura contribuție cu adevărat personală în lucrarea care va purta peste veacuri mărturia minciunilor sale.
Disperarea și pasiunea cu care și-a apărat intimitatea plagiatului vor rămâne veșnic în amintirea cretincioșilor săi. Evanghelia Sfântului Ciucă Zevzecul (teza de doctorat) are legare sfântă de tainică păstrare și ferire de ochii netrebnicilor care-i contestă valoarea.
Minunea traficului de influență
Sfântul Ciucă este reținut de cronicari (cât DNA-ul e ocupat) cu câteva minuni imposibil de contestat. Este primul general care, deși ocupa biroul pe care scria „șef SMAp”, în fapt nu făcea nimic. Au fost luni de adâncă reflecție spirituală pentru prea-cucernicul Ciucă aflat în luptă cu onoarea și demnitatea militară. A biruit, le-a înfrânt.
Poate cea mai impresionantă minune a Sfântului Ciucă Zevzecul este eliberarea de povara treselor de subofițer și înălțarea în grad de ofițer a soției, Maria. Minunea s-a întâmplat într-o noapte, iar peste câteva luni Maria a și făcut dezlegământ de activitate, plecând în rezervă. Cei câțiva martori ai minunii, deși au făcut jurământ de ascundere a faptelor, s-au eliberat ulterior de povara tăinuirii.
Ziua Sfântului Ciucă Zevzecul este zi de prost cu dezlegare la inepții. Se sărbătorește la fiecare ieșire publică a prea-cucernicului și începe cu atingerea sfintelor moaște ale culegerii de mâncăruri „Un ostaș în slujba Popotei”. La Troița din Piața „Dansul Pinguinului” Maica Paula de la Mânăstirea Generalilor pregătește în fiecare dimineață slujba Sfântului Măsluitor de Adevăr, Ciucă Zevzecul. La intervale neregulate holograma Sfântului iese și binecuvântează cretincioșii cu bolboroseli citite din Marea Carte a Manipulării.
Sfântul Ciucă Zevzecul este și ocrotitorul prea-aplecaților generali, făuritori de abuzuri și nelegiuiri, neștiutori de carte și puțin-cuvântători ai graiului strămoșesc. Cretinii îl sărbătoresc pe Ciucă Zevzecul în fiecare filială aflată de-a dreapta Măriei Sale Corupția, prin palme împărțite reciproc și clisme aplicate Sfântului.
Slăvit să-i fie numele! De către toți cretincioșii săi.
Acest text este un pamflet, orice asemănare cu personajele reale, deși dezgustătoare, este întâmplătoare.
https://www.facebook.com/politicaapocalipsei
Post-scriptum
Celor care consideră că un pamflet le rănește pioșenia sau smerenia le re/amintim câteva cuvinte care sunt despre farisei, fățărnicie și ipocrizie: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei” (Ioan 8:7).
Altfel, Blaise Pascal a sintetizat foarte frumos relația intimă, personală, a fiecăruia cu Divinitatea: “Dacă cred că există Dumnezeu și El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există si El există cu adevărat, atunci am pierdut totul.”
Credința și devoțiunea, la fel ca patriotismul, nu sunt la îndemâna oricui. În mod cert nu a celor care fac paradă de ele. Să clamezi că ai „onoare și credință” nu este suficient dacă un popor întreg constată că îți lipsesc!