Rusia a pierdut controlul total asupra a cel puțin 350 de km pătrați din teritoriul său de la începutul operațiunii în regiunea Kursk în dimineața zilei de 6 august. Zeci de soldați ruși au fost uciși sau luați prizonieri, potrivit The Economist.
Ofensiva ucraineană are parte de o mediatizare intensă. În stilul cu care ne-am obișnuit în ultimii doi ani, rușii sunt prezentați ca fiind fraierii pe care ucrainenii i-au păcălit, iarăși. Articole cu titluri ca „Bătălia de la Kursk. Cum l-a păcălit din nou generalul ucrainean Oleksandr Sîrski pe omologul său rus Valeri Gherasimov” ar trebui să ridice moralul celor care se îndoiau de victoria Ucrainei.
Evident că și-au făcut loc și analiștii militari, fără de care războiul nici nu ar avea sens.
Generalul Bălăceanu, unul dintre cei mai solicitați comentatori ai conflictului de lângă noi, opinează că operațiunea de la Kursk ar fi șansa ucrainenilor să încercuiască forțele ruse din Donbass. Pare incredibil, dar asta este concluzia unui general cu 3 stele, în retragere ce-i drept.
Într-un interviu recent, generalul „NATO” Bălăceanu susține că pot exista două posibile scenarii.
Primul ar fi „o pătrundere mai în adâncime în teritoriul inamic, care ar obliga Federația Rusă să disloce rezervele nu numai de pe frontul din Donbass, dar poate și rezervele operative și strategice pe care le are”.
Celălalt „o manevră simplă de învăluire a grupării de forțe care execută atacul în Donbass… scenariu care i-ar obliga pe ruși să lupte, cum spunem noi, militarii, cu frontul răsturnat. Totul depinde de numărul de brigăzi și dotarea acestora de care dispune Ucraina”.
În înțelepciunea sa militară, generalul consideră câteva mii de militari suficienți pentru a învălui un front a cărui lungime depășește 400km! Doar pentru că ucrainenii controlează câteva sute de kilometri pătrați, cedați fără luptă de ruși.
Concluzia generalului este fermă: „de acum vom compara ofensiva rusă din Donbass cu cea ucraineană din regiunea Kursk”! Îl rupe pe genunchi pe Clausewitz!
Istoria se repetă, din Ardeni până la Kursk
Televiziunile se încăpățânează să ne propună zilnic tot felul de analiști sau foști militari. Unii dintre ei nu au condus decât, cel mult, structuri administrative. Alții au primit mai multe stele în rezervă decât în activitate. Majoritatea nu spun decât jumătățile de adevăr. Niciunul nu-și permite să iasă din rând, să fie onest, să-și păstreze demnitatea și să demonstreze profesionalism.
Adevărul este, indiferent cât demult îl contestă unii, că nu știm nimic despre ce se întâmplă în războiul din Ucraina. Sau știm doar ce permit canalele oficiale să aflăm. Știrile vin mai mult din mass media occidentale. Sunt puține și atent cenzurate. Mai multe sunt zvonurile alimentate de știrile false sau propaganda promovată pe rețelele sociale.
Nu va trece mult timp și vom înțelege că incursiunea ucraineană în interiorul Rusiei nu este decât cântecul de lebădă al unei armate aflată în pragul disperării. Poate că nu este așa, dar prea seamănă cu ofensiva germană din Ardeni.
Într-o încercare disperată de a împiedica înaintarea trupelor SUA și Marii Britanii, în dimineața de 16 decembrie 1944, Germania a lansat un atac masiv pe Frontul din Vest. Planul era să atace prin Ardeni și să continue înaintarea spre nord. Ținta principală era ocuparea orașului Anvers, prin portul căruia soseau întăririle trupelor americane.
Ultimele unități de elită pe care germanii le mai aveau au fost sacrificate fără să fi avut niciun moment șansa de a-și atinge obiectivul. Lansată ca un act disperat, ofensiva din Ardeni a fost ultima acțiune importantă a Germaniei înainte de capitulare. După ce a eșuat, au mai urmat câteva luni de retragere, până la capitularea din mai 1945.
În Ardeni, nemții aveau un obiectiv clar. În Kursk ucrainenii au doar o incursiune în teritoriul inamicului. NU este o ofensivă! Doar o simplă acțiune de PR și muniție pentru mass media.
Nicolae Ciucă în dialog cu Putin
Acuzat că nu comentează războiul din Ucraina, președintele PNL s-a aventurat în analize militare. Încă nu s-a decis ce atitudine ar fi mai bună pentru un „prezidențiabil”. Una fermă și amenințătoare la adresa liderului de la Kremlin. Sau una patetic sentimentală prin care să se prezinte, în egală măsură, încântat și îngrijorat că este român.
Într-un mesaj postat pe Facebook, Ciucă ne vorbește, în termeni simpli, despre trimiterea la moarte a unor detașamente de soldați ucraineni și mercenari instruiți de NATO. Atacul din regiunea rusă Kursk este elementul-surpriză menționat în postarea „nuvelistului” Ciucă.
Deși admite că „nu știm care sunt obiectivele strategice vizate de inițiatorii unei asemenea acțiuni tactice neașteptate și nu mă voi hazarda în a face speculații”, Ciucă subliniază cum „surprizele pot să schimbe percepția publicului asupra evoluției unui conflict armat”.
Cu alte cuvinte, doar „percepția publicului” contează în toată ecuația și mai puțin realitatea de pe teren.
În postarea sa, generalul Ciucă mai afirmă că Putin are mari probleme „de conducere a țării”, este incapabil să-și protejeze teritoriul, armata ucraineană avansează (spre Moscova, probabil!), iar rușii sunt cu moralul la pământ. Bine, și românii sunt, când îl aud vorbind pe Ciucă!
Nu în ultimul rând, „echipamentele militare occidentale chiar fac o mare diferență în teren”. Deci banii noștri sunt bine investiți în război. Sprijină surprizele ucrainene, capabile să modifice percepția publicului cu privire la situația dezastruoasă de pe front.
„Mesajul pentru președintele Putin este unul limpede și clar: cine începe un război peste hotare, să nu se mire dacă războiul o să ajungă la un moment dat și la el acasă” concluzionează analistul militar Nicolae Ciucă.
Generalul aduce în susținere și o hartă. Una care demonstreze diletantismul și disperarea celor care au decis o acțiune care nu face decât să disperseze și mai mult forțele ucrainene.
Cum i-a trecut „frontul” pe la ureche eroului de la Nasiriah
Câteva zile mai târziu, după ce s-a dat în spectacol la Constanța, Ciucă recidivează.
„Acum câteva zile, un titlu mare dintr-un ziar respectabil mi-a atras atenția … Marina Rusiei s-a antrenat să lovească cu arme nucleare 32 de ținte din Europa, inclusiv din România, într-un conflict cu NATO. Am citit articolul și apoi am ieșit pe stradă.” Unde l-a citit și de ce a ieșit imediat pe stradă? S-a speriat sau a fugit să se ascundă?
Știrea preia un articol din Financial Times unde se explică foarte clar că este vorba de „o listă de ținte pentru rachete care pot transporta fie focoase convenționale, fie arme nucleare tactice”, iar informațiile sunt din perioada 2008-2014.
Nicolae Ciucă, președintele Senatului României își culege informațiile despre război din „ziare respectabile”. Să nu ne mai surprindă infantilismul cu care comentează. Nu era mai simplu să-l sune pe Radu Tudor? Sigur are linie directă cu Zelensky. Sau măcar pe generalul Bălăceanu. Un analist militar care poate jura că a văzut hărțile operative ale rușilor.
„Am realizat că dacă mă nășteam 100 km „mai încolo” – acum aș fi fost pe front” are Tăntălăul un moment de reflecție interioară, pe care îl face public. Unde crede Ciucă că (!) este frontul? De la Plenița, oriunde te-ai îndrepta 100 km, nu poți ajunge mai departe de Bulgaria sau Serbia. Apoi, dacă s-ar fi născut în Ucraina, putea ajunge ofițer inclusiv în armata rusă. Sau unul dintre cei 160.000 de refugiați pe care îi întreține statul român.
Tare trist este să vedem generalii României cum se compromit și se coboară la nivelul unor analize lipsite de substanță și realism. Unii din obediență și slugărnicie, alții din arivism și inconștiență.