Alain Delon este eroul lui Ciucă.
Un mesaj emoționant, cu titluri de film copiate de pe Wikipedia, ar trebui să ne convingă de faptul că generalul Ciucă este un cinefil rafinat. Nu consumă producții frivole sau puerile de la Hollywood. Nu! Intelectual rasat și scriitor intens mediatizat, Ciucă se oprește doar asupra cinematografiei de compoziție, profunde și neapărat cu intense tușe psihedelice.
Înțelegem că Ciucă a fost fascinat de Alain Delon. I-a devorat filmele și s-a hrănit cu convingerile sale.
„Ştiu că voi părăsi această lume fără regrete” au fost printre ultimele cuvinte din puținele declarații acordate în ultima vreme de giganticul Alain Delon.
Eroul unor generații, fie că a fost polițist, scriitor privilegiat sau Casanova, Alain Delon avea o problemă cu „happy end-ingurile” și prefera realismul în locul idilicului. Astfel că multe dintre filmele lui se terminau amar, prin eșec sau prin moartea eroului.
Alain Delon a fost un erou care nu și-a sacrificat convingerile, ținea la principiile lui, chiar dacă erau împotriva curentelor, și a influențat cinematografia mondială prin autenticitate. S-a impus acolo unde nu era loc și a schimbat jocul chiar dacă regulile erau deja stabilite.
Pentru mine Alain Delon va rămâne un model. Nu unul de carton care te-ar fi invitat să dai „like și subscribe”, ci ăla pe care îl iubeai deși el nu îți cerea adorația.
Profesional a fost impecabil, filmele lui rămân evadarea mea din comunism. Alain Delon ne-a transpus pe toți în lumea lui când lumea noastră era gri și asta, dragii mei, înseamnă nemurirea…
Regretele sunt ale noastre, Eroule. Dar rămâi cu noi prin Le Samouraï, Le Circle Rouge, Women are Weak, L’Eclisse, The Girl on a Motorcycle, The Leopard sau La Piscine…” este mesajul unui Ciucă, tulburat de moartea eroului său.
Eroul Ciucă își plânge … cojocul
În mod evident Ciucă nu își administrează singur pagina de Facebook. N-ar avea timp, inspirație și cuvinte să scrie atât de multe mesaje. Unele pe subiecte despre care este evident că nu are habar.
La începutul lunii august a murit Nicu Covaci. Liderul trupei Phoenix a fost un artist polivalent. Un simbol al rezistenței în fața comunismului de tip sovietic.
A fugit din România în anul 1976. S-a reîntors imediat după căderea comunismului. În mai 1990 susținea primul concert în țară, după 13 ani, împreună cu Mircea Baniciu. Publicul îi cunoștea toate piesele, deși majoritatea nu apucase să participe la niciun concert anterior. Impactul Phoenix și al lui Nicu Covaci au fost și vor rămâne greu de egalat.
În fața morții lui Nicu Covaci, eroul de la Nasiriah a rămas fără cuvinte. „Drum lin către stele, Nicu Covaci!” a reușit să scrie Ciucă pe pagina sa. N-a avut timp sau chef să-i acorde mai multă atenție.
În schimb, îl plânge cu lacrimi de crocodil pe Alain Delon. Deși, suntem convinși, habar nu are cine a fost. Ciucă și astăzi este convins că „alendelon” este doar o haină de blană. Altfel nu s-ar confesa că-l are discipol sau erou pe Alain Delon.
Unul dintre filmele pe care le menționează Ciucă este Samuraiul. O producție în care Delon l-a interpretat pe Jef Costello, un asasin stoic și metodic. Interpretarea lui Delon a devenit un punct de referință pentru arhetipul „cool” al anti-eroului din cinema.
Este adevărat că „stilul Delon” va rezista timpului, atât pe ecran, cât și în afara acestuia. El a influențat moda, atitudinile culturale și conceptul de „om modern” în anii 1960 și 1970. Pe Ciucă l-a influențat încă din scutece. În Plenița lui natala filmele lui Delon se comentau cu efervescență culturală, în agora sătească.
Ciucă avea 22 de ani la Revoluție. Era deja membru al PCR. Ce naiba „evadare din comunism” îi oferea Delon?
Delon:„ SUA, țară a lui Antihrist”
În postarea sa Ciucă afirmă că Delon nu a acordat foarte multe interviuri în ultima perioadă. Dacă tot nu sunt multe, de ce nu le-a citit și Nicușor?
În anul 2022, Delon a acordat un interviu pentru televiziunea italiana Rai 3. Se întâmpla după ce o nominalizare a Academiei Franceze de Film, prin care Alain Delon urma să primească premiul Palme D’or pentru întreaga sa carieră, a fost anulată. O petiție, pornită din SUA, afirma că Delon a fost „rasist, sexist și antiprogresist”.
„Eu nu prea mai am de stat mult pe-aici, am avut o viață lungă și extraordinar de frumoasă, într-o lume care măcar pretindea că e normală la cap. Am avut femei frumoase, mâncare bună, prieteni de calitate.
Mă interesează însă, chiar mă îngrijorează enorm, încotro se rostogolește această lume scrântită, sărită de pe axul firescului și normalității….
Chiar și amicul meu, Gérard Dépardieu, a tulit-o în Rusia din două motive: 1 – să nu-i mai ia fiscul globalist din banii câștigați cu atâta trudă, cu eforturi anti-bahice considerabile și sudoarea „nasului” său celebru și 2 – nu mai putea cu „corecții”! Ajunsese la un moment dat să se plângă că în toată echipa de filmare nu mai are decât 2 francezi, și ăia pe la cabluri și lumini.
Cum naiba, – mă întreba – să faci filme despre celții și galii antici cu Hamid si Abdullah? …vă rog, cu cuvintele marelui Hasek: – Oameni, fiți vigilenți, vi se trage preșul de sub picioare, vi se ia și ultimul drept la a fi natură umană îndumnezeită! – doar nu am înnebunit chiar cu toții ca să luăm lumină tocmai din SUA, țară a lui Antihrist, căzută ireversibil în hăul corectitudinii politice și al relativismului moral.”
Ciucă și „extrema dreaptă”
Câteva precizări. Dépardieu a fugit în Rusia mai mult pentru a scăpa de acuzațiile de viol decât de Fisc. Pentru Delon și Dépardieu femeile erau obiecte pe care „le-au avut”. Așa cum ai un hobby sau un animal de casă. Pentru cinematografia europeană amândoi au fost doi actori buni, deosebiți chiar. Altfel, doi indivizi cu grave carențe de comportament și respect în afara ecranului.
În urmă cu 10 ani Delon își declara public susținerea pentru extrema dreaptă din politica franceză. A fost acuzat de propriul fiu de violență extremă asupra fostei sale soții. A fost acuzat, într-o afacere cu evidente tente de mușamalizare, de legături cu mafia corsicană. A fost suspectat de uciderea amantului soției sale. Până și relația cu Romy Schneider nu a fost lipsită de controverse.
Dacă Ciucă ar fi fost actor, Alain Delon îi putea fi mentor. Era aproape firesc să-i spună „eroul meu”. Ciucă este, însă politician. Cel puțin prin pozițiile publice pe care le ocupă. Aflăm că Alain Delon este eroul lui Ciucă … un erou care consideră America „țara lui Antihrist”. Un erou al cărui prieten era Dépardieu, un apropiat al lui Putin și un individ care nu s-a ferit să accepte cetățenia rusă.
Ar fi interesant de aflat ce cred prietenii americani ai lui Ciucă despre eroii generalului! Sau ce cred oficialii europeni despre afinitățile lui Ciucă față de susținători ai extremei drepte și contestatari ai globalismului. Noi, românii, am înțeles că Ciucă apreciază mai mult străinii. A găsit timp pentru Alain Delon, nu a avut chef de Nicu Covaci.