Emilia Șercan, eroina plagiatelor, a mai făcut o victimă, Mircea Geoană. Spunem „victimă” pentru că anatema pe care o aruncă acuzațiile Emiliei Șercan produc pagube, chiar dacă nu sunt corecte.
Secretarul General adjunct al NATO ar fi plagiat „prin traducere” textele unor rapoarte publice din Statele Unite și Europa.
Mircea Geoană este persoană publică de peste 30 de ani. Era senator când și-a susținut teza de doctorat. Este numărul 2 în NATO de aproape 5 ani.
De ce tocmai acum i-a deschis apetitul doamnei Șercan pentru teza sa de doctorat nu este greu de înțeles. Mircea Geoană pare că devine tot mai mult o amenințare pentru sistem. Indiferent dacă „sistemul” este statul paralel sau comasații de la Putere.
Eventualul plagiat este doar un episod dintr-o campania de discreditarea tot mai agresivă. Nimic nu lipsește din arsenalul celor care și-au propus să-l linșeze public pe Mircea Geoană. De la reluarea în spațiul public a unui apelativ cu care l-a gratulat Iliescu, până la investigațiile Emiliei Șercan, mercenarii din mass media demonstrează cum trebuie desfășurată o campanie de compromitere prin presă.
Un exemplu cât se poate de banal.
Mass media îl amintește, cu obstinație, pe cumnatul lui Mircea Geoană. Recent, pseudo-investigații de presă s-au îndreptat către soția și soacra acestuia. Asta deși Geoană nu este angajat al statului român și nu și-a declarat (oficial) vreo intenție electorală.
Nicolae Ciucă este președintele Senatului și al PNL. A fost, până curând, premier al României și ministru al Apărării. Modul în care și-a transformat, peste noapte, soția din plutonier adjutant în locotenent colonel a fost trecut sub tăcere de mass media. Extrem de rare au fost publicațiile care au adus în atenție traficul de influență de care se face vinovat Ciucă. La fel cum nicio o publicație mainstream nu l-a întrebat nimic despre cumnatul său. Fratele doamnei Ciucă a devenit ofițer de contrainformații militare din pompier la o societate comercială.
Eroina plagiatelor și subiectele … deloc întâmplătoare
Ridicată la rangul de luptătoare antisistem, de o parte din presă și ONG-urile mercantile, eroina plagiatelor pierde teren. Crizele multiple și sărăcia în care ne scufundăm au coborât în desuetudine plagiatul. Cu atât mai mult cu cât s-a atins punctul de saturație. Nu neapărat pentru că plagiatul n-ar fi pe mai departe înfierat, cât pentru lipsa de consecințe a unor astfel de dezvăluiri.
Dacă nu ar fi suficiente indiferența opiniei publice și, mai ales, a mediului academic, apar situații în care credibilitatea celei care face dezvăluirile este pusă sub semnul îndoielii. Eroina plagiatelor are vulnerabilități generate de propriile lucrări, dar și de modul în care își alege victimele. Pentru că este tot mai evident că subiectele Emiliei Șercan nu sunt întâmplătoare.
Despre teza de doctorat a secretarului general adjunct NATO am aflat cu câteva luni în urmă (detalii aici). Brusc a cuprins-o dragostea pentru Geoană și grija față de deontologia academică a acestuia. De ce abia acum?
Majoritatea covârșitoare a celor pe care Șercan i-a acuzat de plagiat au avut beneficii ca urmare a obținerii titlului de doctor. Unii au ajuns conducători de doctorat, alții au avansat în carieră sau sunt remunerați în baza unor teze furate. Generalul Ciucă (aka „Bunelu”) încasează lunar bani pentru titlul de doctor deținut. Geoană nu a fost remunerat, nu a fost profesor universitar sau conducător de doctorat, de ce este interesantă teza sa de doctorat?
Eroina plagiatelor îmbină pasiunea pentru cercetare și investigații cu misiunea. Cine și cum îi trasează parametrii misiunilor rămâne să ne spună dânsa. Până atunci, constatăm cum Emilia Șercan își anulează, prin subiectivism, lipsă de transparență și credibilitatea propriile eforturi.
Când hoțul strigă „hoții!”
Plagiatul este regretabil și ridică suspiciuni privind seriozitatea și onestitatea autorului. Furtul intelectual, intenționat sau accidental, este la fel de reprobabil ca oricare alt furt.
Geoană ar fi plagiat din rapoarte publice care însumează peste 2000 de pagini. Nu-l exonerează, dar trebuie remarcat că parcurgerea unei astfel de bibliografii, în limba engleză, nu este la îndemâna oricui. Dacă nu a fost citată corect sursa, rămâne să explice autorul motivul. Păcat de un efort care poate fi subminat de câteva erori administrative. Voluntare sau accidentale.
Trebuie remarcat cum eroina plagiatelor depășește limitele unei simple analize privind originalitatea lucrării. Emilia Șercan se declară nemulțumită de faptul că în teza lui Geoană nu sunt amintite (de exemplu) Summit-ul NATO de la Madrid (1997) sau cel de la Praga (2002). Asta deși clasifică drept „barocă” lucrarea lui Geoană. O consideră… prea stufoasă. Împreună cu anexele, teza are 557 de pagini.
Pentru a evita neplăceri și expuneri publice sarcastice recomandăm doctoranzilor să obțină cel puțin un acord de principiu din partea Emiliei Șercan anterior susținerii tezelor de doctorat.
Conform afirmațiilor doamnei Șercan, Geoană ar fi plagiat 14% din teză. Ursula von der Leyen a plagiat 40% din lucrarea de doctorat. A scăpat de acuzații, după ce comisia a concluzionat că „a fost o greșeală, nu o abatere”.
Cum a scăpat Emilia Șercan de plagiat? Ignorându-l!
Eroina plagiatelor a fost acuzată de plagiat în propria lucrare de licență. Întreaga ei carieră academică este construită pe un furt. Sunt aproape 7 ani de când au apărut în presă dezvăluirile privind plagiatul doamnei (detalii aici). Răspunsul eroinei?
„În primul rând vreau să știu/ aflu dacă lucrarea de licență pusă în discuție este lucrarea mea. Nu mai am exemplarul meu pentru verificare, însă, sper că … voi putea stabili autenticitatea lucrării...” (detalii aici).
Emilia Șercan nu a mai revenit cu noutăți. Au făcut-o cei de la Adevărul (detalii aici) care au confirmat plagiatul.
Vântu’ care împrăștie integritatea profesională
Niciun reporter nu l-a întrebat pe Ciucă unde-i este teza de doctorat. Nu dacă a fost verificată sau dacă a plagiat. NU! Să-l întrebe dacă mai există.
Geoană pare că are o abordare diferită. Cel puțin nu-și ascunde lucrarea (aici). O încercare de transparență care-i provoacă indigestie Emiliei Șercan (vezi foto).
Spaima plagiatorilor a fost hărțuită de poliție, a fost subiectul unor acțiuni de „kompromat”, a fost urmărită… Există seriale întregi care-i descriu spaimele, angoasele și abuzul autorităților. Nu suntem malițioși, ele sunt reale. O hărțuiesc pe doamna Șercan… la fel ca amintirile.
În primăvara anului 2017 Șercan fugea din emisiunea Eugeniei Vodă, în lacrimi (aici min 42:00). Realizatoarea i-a amintit cum a lucrat pentru Vântu, în schimbul unei remunerații de… 8500 euro/ lună. N-ar fi nimic extraordinar, „performanța” trebuie plătită. Doar că s-a transferat de la Evenimentul Zilei la Realitatea exact când se afla în mijlocul unei investigații jurnalistice al cărei subiect era… Vântu.
Credibilitatea lui Geoană ar trebui să fie compromisă de cumnatul condamnat penal, de soția care conduce o Fundație pentru Sănătatea Femeii, de „conținutul plagiat” din teza de doctorat sau de o vizită la Vântu.
În cazul lui Ciucă sunt în regulă plagiatul sau soția și cumnatul avansați ilegal. Emiliei Șercan nu-i mai verifică nimeni originalitatea lucrării de licență. Investigațiile pornite sau oprite la ordinul lui Vântu îi rănesc sensibilitatea, așa că nu mai sunt amintite.
Mircea Geoană este, de departe, unul dintre cei mai redutabili competitori care s-ar putea înscrie în cursa prezidențială. Nu este imaculat și nu este „fără de păcat”! Dar cine este? Virulența și agresivitatea cu care este atacat sunt dovada neliniștilor pe care le provoacă unora ca Ciucă și Ciolacu.
Deși, indiferent câte defecte îi atribuie unii sau inconsistență ar avea în biografie, este insultător să-l compari cu cei doi.