În prezentarea cărții sale autobiografice Nicolae Ciucă încearcă să epateze. Să afle poporul cât de cult în cap este cel care (încă) nu a demonstrat dacă este originală teza sa de doctorat!
Înaintea unei cărți (pe care oricum nu a solicitat-o nimeni), nu ar fi elegant și onest să-și publice teza de doctorat? S-ar bucura de succes! Cine nu își dorește să-și astâmpere setea cunoașterii de la un izvor de înțelepciune precum academicianul Ciucă-Plenița? Cu certitudine ar aduna sume importante pentru „inițiativele caritabile” pe care dorește să le susțină.
«Constantin Rădulescu-Motru are o carte numită „Românismul. Catehismul unei noi spiritualități” în care critică clasa politică românească, despre care spune că: „politicienii noștri sunt interesați de satul românesc în două momente, la răscoală și la alegeri”. În 1932 este scrisă cartea, vi se pare că s-a schimbat ceva de atunci?» declară Ciucă pe pagina de prezentare a viitoarei cărți.
Nu! Nimic nu s-a schimbat! Ipocrizia politicienilor este aceeași. Nu doar a politicienilor, ci și a politrucilor.
De la celebra declarație-angajament „nu voi face niciodată politică”, până la blocarea, cu toate resursele statului, a analizării tezei de doctorat, ce s-a schimbat în caracterul și onoarea politicianului Ciucă? Un general în rezervă care își aduce aminte de „cariera militară” doar în momentele de profundă campanie electorală. De camarazii săi aflați în rezervă, dar mai puțin norocoși ca el, nu-și aduce aminte decât la depuneri de coroane.
Vocația… politrucului
Superficial, demagog și fățarnic, eroul de la Nasiriyah continuă să-și construiască imaginea unui individ a cărui carieră militară îl recomandă pentru orice funcție în conducerea statului român. În realitate nu este decât un impostor care exploatează exact slăbiciunile poporului, pe care Rădulescu-Motru le aducea în atenție:
„Dați-le cetățenilor români libertatea și drepturile politice, și cu aceasta i-ați fericit pentru totdeauna! Pretențiunile lor la o cultură autonomă și originală sunt minime de tot. Dacă drepturile politice sunt asigurate, dacă politicianul își are idealul său realizat, sufletește românii s-ar vinde oricui.”
„Vocația, factor hotărâtor în cultura popoarelor”, apărută în anul 1932, este o altă lucrare importantă pe care o poate studia generalul Ciucă. Omul de vocație se definește prin chemare pentru ceva. Rădulescu Motru opina că: „Vocația implică aptitudini speciale de inteligență, sentiment și voință. Ea scoate la lumină originalitatea rasei, sau a totalității”.
Ce fel de vocație? Și, mai ales, pentru ce consideră eroul de la Plenița că ar avea vocație? Nu poți afirma că ai simultan vocație de oștean și de politician. Este o contradicție profundă în termeni.
Ostașul ar trebui să fie o definiție a onoarei și sacrificiului individual. Politicianul în schimb, este exact contrariul. „Cu cât ești mai prost, mai imoral, mai lingușitor, mai grobian, mai ticălos, mai curvă și obligatoriu corupt, ai șanse să devii politican de top.” Este definiția completă a politicianului. Una care aparține prim-vicepreședintelui PNL, Rareș Bogdan.
Politrucul este specia, nu neapărat rară, care îmbină haina militară cu aplecarea către politica făcută în interesul clanurilor de partid. Vocația politrucului este personală și subordonată exclusiv intereselor individuale. Asta ar fi o vocație pe care să o revendice eroul de la Nasiriyah.
Turma care-și urmează docilă măgarul
Într-un interviu acordat revistei Q magazin, publicat pe 23 aprilie 2016, Nicolae Ciucă declara: «Cartea „Românismul, Catehismul unei noi spiritualități”, scrisă de Constantin Rădulescu Motru, în anul 1936, este cea pe care o îndrăgesc poate cel mai mult...»
Să mai spună cineva că generalul nu este consecvent? A uitat doar anul în care a fost publicată cartea.
Cât înțelege Ciucă din cărțile, pe care alții îi spun că le-a lecturat, rămâne la aprecierea celor care chiar le-au citit. Altfel, Ciucă are, involuntar, dreptate: nimic nu s-a schimbat în România de la academicianul Rădulescu-Motru la dottore Ciucă-Plenița. Cu excepția impostorilor care se reclamă erudiți, deși sunt doar niște impostori ipocriți.
„Omul de caracter, la români, nu este acela care este consecvent cu sine însuși, ci acela care n-a ieșit din cuvântul grupului, adică acela care a urmat întotdeauna clopotul turmei”, este un alt adevăr pe care l-a adus în atenție Rădulescu-Motru.
Dacă experimentul lui Stanley Milgram, obediența față de autoritate, ar fi avut loc în România, procentul celor care l-ar fi finalizat depășea ușor 90%. Cum altfel poate explica cineva alegerea, cu o majoritate covârșitoare, a unui impostor în fruntea singurului partid istoric (încă) prezent pe scena politică din România? Concluziile experimentului (desfășurat în urmă cu 60 de ani) l-au făcut pe Milgram să declare: „disponibilitatea omului de a-și abandona umanitatea pe măsură ce își împletește personalitatea sa unică în structuri instituționale mai largi […] constituie eroarea fatală pe care natura a făcut-o cu noi și cauza pentru care, pe termen lung, specia noastră are șanse de supraviețuire destul de modeste.”
Dacă specia umană are șanse modeste de supraviețuire, ce șanse are poporul român să-și continue existența? Dacă un individ ca Ciucă ajunge să fie candidat la Președinția României, ce ar mai fi de spus despre poporul român?
„Arată-te mai grozav decât ești…”
Dacă tot face Nicolae Ciucă trimiteri dese la „Românismul, Catehismul unei noi spiritualități” îi propunem și alte texte.
„Cei mai mulți români nu au curajul sincerității cu ei înșiși… Încercați de propuneți cuiva de a se lăsa să i se măsoare inteligența și caracterul și veți vedea ce rezistență opune… De ce această rezistență? Fiindcă toată lumea crede că, dezvăluind-și inteligența și caracterul așa cum sunt, se va găsi în inferioritate față de ceilalți. Aceasta era mentalitatea vechiului naționalism. Arată-te mai grozav decât ești, pentru a ocupa locul pe care nu-l meriți!” scria Rădulescu-Motru. Deși aparent pare că ajunge la o concluzie care-l descrie pe eroul de la Nassiriyah, greu de crezut că un impostor mediocru ar fi reținut atenția marelui filozof.
Despre politică și obediența românilor, Rădulescu-Motru, el însuși politician o perioadă, a scris mii de pagini.
Ciucă-Plenița pleacă de la afirmația lui Mihai Tudose (faptul că nu ar fi „din filmul ăsta”) și se propune ca un politician atipic. Un cavaler în armură venit să salveze poporul și să ne elibereze de sub tirania vechilor politicieni. În realitate este un politruc incapabil de onestitate și originalitate. Un impostor pe care nimic nu-l recomandă pentru pozițiile ocupate în ultimii 10 ani!
Trebuie subliniat, iarăși: Ciucă are dreptate! Nimic nu s-a schimbat în România. Nu s-a schimbat în România nimic de la Eminescu și Caragiale, de ce s-ar fi schimbat ceva de la Rădulescu-Motru și până astăzi?
„Prin ce mijloace au izbutit politicienii noștri să robească într-un timp atât de scurt sufletul poporului român? Prin ce farmec au știut ei să momească atâtea capete, care s-au alipit lor și ne-au adus astfel în starea de pseudo-cultură în care ne găsim astăzi? se întreba Rădulescu-Motru.
Nimic nu s-a schimbat!