Nu ar trebui să surprindă pe nimeni că mult așteptatul protest al militarilor în rezerva și retragere a fost (aproape) un fiasco regretabil.
Numărului celor prezenți a mai atenuat senzația de fiasco. A fost un succes de etapă prezența câtorva mii de rezerviști la protest. Din această perspectivă este, probabil, unul dintre cele mai consistente proteste din ultima perioadă.
Trebuie apreciat și remarcat efortul celor prezenți. Din păcate au fost mult mai mulți „neafiliați” decât membrii structurilor asociative.
Este incredibil cum aceste „structuri” nu au reușit să adune mai mulți participanți! Sunt peste 50 de „asociații” adunate sub sigla Forumului. Doar câteva și-au asumat participarea la protest, restul au preferat confortul și căldură din fata televizorului. Ulterior, însă, mulți au fost deosebit de activi pe rețelele sociale.
A fost singurul aspect pozitiv al protestului, prezența peste așteptări. Numărul participanților oscilează de la cel puțin 2000 către 5000 sau peste. Un lucru este cert, au fost mult mai mulți decât se așteptau cei din clădirea M100.
Aici însă, la numărul participanților, se opresc veștile bune.
Restul? Un fiasco total! Nu intrăm în foarte multe amănunte. Articolul „PROTESTUL- SUCCESURI SI EȘECE” face o analiză pertinentă a evenimentului. La fel cum explică, detaliat și cu argumente, de ce bunele intenții ale participanților au fost transformate în fiasco de liderii prezenți la întâlnirea cu ministrul apărării.
Organizarea, dar mai ales rezultatul, au umilit profund efortul participanților.
Asta nu înseamnă că o acțiune similară, organizată în viitorul apropiat, nu ar trebui să se bucure de o participare și mai mare. Dimpotrivă! Obiectivul trebuie să fie trecerea pragului de 10.000 participanți cât mai curând posibil! Există potențial ca toate sincopele și disfuncțiile din organizare să fi eliminate.
Organizarea, un fiasco. Desfășurarea, o întâmplare
Participanți veniți din toate colțurile țării au suplinit lipsa de reacție și lașitatea celor din București sau județele limitrofe. Să stai mai multe ore în autocar sau microbuz, să-ți conduci propria mașină sau să suporți disconfortul unui tren românesc pentru a ajunge la un „protest” jalnic organizat trebuie să fie o mare dezamăgire.
De la sosirea în zona protestului, până la finalizare, haosul și ploaia au fost mai prezente decât liderii rezerviștilor. Protestul a fost, în fapt, o reîntâlnire a unor colegi care nu se văzuseră de ceva timp. Altfel… o mulțime lipsită de vlagă și care rareori și-a manifestat revolta și nemulțumirea față de cei împotriva cărora protestau.
Este inadmisibil ca atâtea structuri asociative, unele beneficiind de fonduri consistente, să nu fie în măsură să susțină tehnic și material protestul. Câteva megafoane obosite, plimbate sporadic prin fața mulțimii, au fost singurele mijloace tehnice prin care s-a mimat comunicarea.
Organizarea unei tribune, chiar de mici dimensiuni, și instalarea unor difuzoare care să permită comunicarea simultană cu toți participanții era un efort prea mare? Cum să explici societății că un protest al militarilor este mai prost organizat decât mitingul electoral al unui primar dintr-o comună modestă?
Un protest bezmetic și care a produs mai multă confuzie decât efecte pozitive. Dezordine și informații „pe surse”. Cu excepția câtorva persoane, nimeni nu și-a asumat informarea sau impulsionarea participanților.
Total indiferenți față de colegii care îndurau ploaia și frigul, „reprezentanții protestatarilor” s-au îngrămădit la întâlnirea cu ministrul apărării. Mai mult s-au furișat, pentru că despre plecarea lor nu s-a aflat decât accidental.
NU s-a obosit, însă, niciunul dintre cei care au participat la întâlnire să aducă la cunoștința tuturor participanților cuprinsul „notei de protest”! Deși aparent au prezentat „revendicările protestatarilor” majoritatea acestora le-au aflat abia ulterior protestului.
Aceleași oi, chemate la ordin în bârlogul lupului
Priviți imaginea alăturată. Pe ambele laturi ale mesei sunt aproape aceleași personaje care se întâlnesc periodic de ani de zile. Fotografia este mai elocventă decât o mie de cuvinte. Atitudinea lor spune mai mult decât comunicatele anoste transmise ulterior.
Gl.mr. (rtr.) Pîlșoiu pare atât de speriat încât ai jura că este ostatic, în timp ce col. (rtr.)Dogaru greu își ascunde dezamăgirea și disperarea. E firesc. De mulți ani este printre puținele voci care susțin articulat și constant cauza rezerviștilor.
De cealaltă parte, gl.mr. Cipu este ușor jenat, în timp ce ministrul mimează cu talent interesul, iar generalul Vlad nu se obosește să-și ascundă plictiseală și nepăsarea. Nu ne îndoim de emoția și nerăbdarea cu care generalii Jianu și Roșu au așteptat să se așeze la masă.
Surprinde prezența gl.mr. Popescu, șeful Direcției Medicale. O mostră a disprețului conducerii MApN. Deși protestul a fost declanșat de nivelul soldei de grad și nemulțumirile generate de inechitățile din sistemul de pensii militare, ministrul a deturnat discuțiile către… Bălțătești și tratamente medicale.
Aceleași structuri asociative, conduse de ani de zile de aceeași oameni, se întâlnesc periodic în sala de ședințe a ministrului apărării. Întâlnirea are loc în prezența acelorași șefi ai direcțiilor centrale din MApN. Mulți dintre ei fiind cei care au contribuit permanent la situația actuală a rezerviștilor. Inevitabil, după câteva zeci de minute de jelanie (din partea structurilor asociative) și câteva promisiuni anoste ale reprezentanților MApN, întâlnirea se încheie, iar rezerviștii se aleg cu… praful de pe tobă.
„Nebunia înseamnă să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții alt rezultat”.
De această dată sfidarea și lipsa de considerație a conducerii MApN a fost parcă mai mare ca în alte rânduri. Bachide, Jianu sau Roșu au fost aduși la masă să le dea rezerviștilor… cu flit!
Rezultatul, un fiasco răsunător. Consecințele… tragice
Ar trebui să fie veselie mare aflând că generalii Cipu și Jianu nu se mai opun modificării Legii 80/ 1995 privind statutul cadrelor militare? O schimbare de atitudine la doar câteva zile după ce amendarea OUG 28/ 2024 a fost sabotată de MApN.
Ipocrizie și dispreț.
O clipă de sinceritate brutală a avut șeful SMAp. Generalul Vlad a precizat că actualizarea soldei de grad pentru cadrele militare în rezervă, nu este posibilă „pe formatul actual” al Legii nr 223/2015 privind pensiile militare de stat. Acesta trebuie modificată, dar „contextul actual nu este foarte favorabil, întrucât urmează vacanță parlamentară, alegeri etc și orice inițiativă legislativă va dura semnificativ”.
Soluțiile propuse de MApN, sunt de un cinism rar. „Reprezentanții protestatarilor” nu au avut obiecții. Dar când au avut? Nici de această dată nu s-au convenit termene clare și responsabili de ambele părți. Rezultatul este egal cu cel obținut dacă întâlnirea n-ar fi avut loc.
Structurile asociative ar trebui să promoveze, prin parlamentarii care susțin cauza cadrelor militare în rezervă, o inițiativă legislativă de modificare a statutului cadrelor militare (L 80) și a legii pensiilor militare (L 223/2015) în sensul anulării prevederilor ordonanței 59/2017 privind actualizarea soldei de grad și pentru militarii în rezervă. Cu alte cuvinte: „descurcați-vă, noi nu vă punem piedici!” Cel puțin nu la vedere, ar trebui precizat.
Dacă protestul a fost un fiasco pentru rezerviști, pentru MApN a fost un succes. Au reușit să iasă de sub presiunea momentului și să câștige timp. Poate chiar să încheie definitiv enervantul dialog cu nemulțumirile rezerviștilor. Urmează campania electorală, vacanța de vară (și cea parlamentară), iar în toamnă… alte promisiuni.
Rezultatul protestului din 9 mai 2024 este un fiasco! Aserțiunea este dincolo de orice polemică. Mai grav este că acest fiasco va fi decontat dureros de către militarii în rezervă și retragere.
Post scriptum
În proces legislativ se află OUG 26/ 2024 privind stabilirea unor drepturi specifice personalului Ministerului Apărării Naționale (…). Este cam ultimul tren pe care l-ar mai putea prinde actualizarea soldei de grad pentru rezerviști. Altfel e greu de crezut că se va mai întâmpla ceva.
Scepticismul și neîncrederea sunt mult mai prezente astăzi printre rezerviști. Nici nu ar trebui să surprindă. Este evident că nu toți șefii structurilor asociative sunt total atașați cauzei militarilor în rezervă și retragere.
Pentru cine are răbdare, relevantă este lectura comunicatelor transmise de MApN și ANCMRR. Am putea jura că sunt scrise de aceeași persoană.