Este Nicolae Ciucă reprezentativ pentru Armata României? De aproape un deceniu conduce sau influențează direcția de dezvoltare a Armatei, dar este suficient? De ce nu ar fi reprezentativi militarii care și-au pierdut viața în accidentele din martie 2022? Sau zecile de mii de angajați ai Armatei care îndură cu stoicism insultele și oprobiul detractorilor din spațiul public? Tăcerea și răbdarea lor nu sunt neapărat o dovadă de lașitate cât una de demnitate și îngăduință.
Este Iohannis reprezentativ pentru România? Ar trebui să fie. Un cetățean care a fost ales de peste cinci milioane de români este foarte probabil reprezentativ pentru aceștia. Aroganța și nesimțirea cu care Tândală abuzează prerogativele funcției nu sunt o excepție printre români. Să fim realiști, majoritatea celor care l-au votat ar proceda la fel, dacă ar fi în locul lui. Altfel, de ce să-l fi votat după un mandat în care doar și-a bătut joc de România?
Rareș Bogdan, Gabriela Firea, Moise Guran, Emanuel Ungureanu sau Robert Turcescu sunt reprezentativi pentru mass media? Toți s-au înrolat politic, după ce au dobândit notorietate ca jurnaliști.
Este aproape o tradiție în PNL contestarea propriilor convingeri. „Cu cât ești mai prost, mai imoral, mai lingușitor, mai grobian, mai ticălos, mai curvă și obligatoriu corupt, ai șanse să devii politican de top”. Afirmațiile îi aparțin moderatorului TV Rareș Bogdan și au fost făcute cu câteva luni înainte de a ajunge politician „de top”.
„Ciucă este un produs al școlii militare românești, nereformată în perioada în care el își făcea studiile” se pronunță ferm Sidonia Bogdan într-un articol publicat de presshub.ro.
Câtă ignoranță și superficialitate! Atributele unei generații de jurnaliști care contestă clișeele… altora. Doar pentru că nu le place concurența.
Nicolae Ciucă nu este un „general fără însușiri”
„Liberalul” Nicolae Ciucă nu este un produs al școlii militare românești.
„Nicolae Ciucă, acest general fără însușiri care duce în derizoriu PNL” este o anomalie, un virus inoculat pentru a distruge Armata României. O nulitate nu este reprezentativă pentru nivelul intelectual al militarilor!
Ciucă și-a început studiile într-o perioadă în care „școala militară”, chiar „nereformată”, cultiva competiția și competența. De la 10-12 aspiranți la un loc într-un liceu militar, am ajuns ca numărul candidaților să fie inferior locurilor scoase la concurs. Pentru a limita situațiile penibile învățământul postliceal și superior militar a eliminat examenele. Asta este „reforma”.
Ingerințele politice și obediența generalilor au pervertit învățământul militar. „Reforma” a construit un sistem care produce anual mai mulți doctori în științe militare decât ofițeri de infanterie. Ciucă este decontul „reformei” nu rezultatul „școlii militare românești”. Aceasta i-ar fi limitat ascensiunea până (cel mult) la comanda unei brigăzi.
„Anostul și insipidul general Ciucă a fost impus în funcția de președinte al partidului, fără ca nimeni din liberali să aibă curajul să îi analizeze calitățile de lider politic… Ce l-a mânat să trișeze pașii clasici în ascensiunea în partid a fost dorința de putere, nu grija pentru democrația din România.”
Foarte adevărat! Ciucă este suporterul politicii de centru-dreapta-stânga-împrejur! Un individ lacom și ahtiat de putere. Nu pentru proiecte, patriotism sau din altruism. Dimpotrivă!
Nu este, însă, un „general fără însușiri”. Minciuna, hoția, servilismul, trădarea, dezonoarea, ipocrizia sau demagogia sunt și ele însușiri.
Ciucă a trișat „pașii clasici” și în ce privește ascensiunea militară. Cariera sa militară a fost dinamizată de un doctorat obținut prin furt intelectual. Faptul că încearcă, disperat, să blocheze prin orice mijloace verificarea tezei sale de doctorat nu face decât să confirme suspiciunile. În urmă cu câteva zile, Ciucă a intervenit (iarăși) în instanță pentru a împiedica analiza plagiatului (detalii aici). De ce dovezi ar mai fi nevoie?
Generalul fără oaste
„A dat dovadă în acești ani Nicolae Ciucă că are calități de lider politic, calități total diferite față de cele din mediul militar?”
Calitățile unui lider sunt aceleași, indiferent de domeniul în care activează.
Ciucă a fost, fără excepție, un lider formal. În toate funcțiile de conducere a fost impus. Fără concurs sau printr-un simulacru de democrație, cum a fost Congresul PNL. În virtutea funcției a fost obligat să ia decizii și să-și coordoneze subordonații. A făcut-o, însă, ezitant, cu teamă. Întotdeauna și-a ascuns șovăiala decizională în spatele unor grupuri de „sprijin decizional”.
Pentru că nu a fost niciodată capabil să se impună altfel, a eliminat din jurul său toți liderii informali care i-ar fi amenințat poziția. Fricos și defetist, a recompensat obediența și slugărnicia subordonaților. La fel cum a sancționat constant probitatea și profesionalismul celor pe care îi considera un pericol pentru sine.
„Liberalii nu au în acest moment un lider care să coaguleze partidul.” Din nefericire nici Armata nu are. Un adevăr mai trist și mai periculos decât „drama” liberalilor.
Ciucă este contestat și dezavuat în rândul militarilor mai puternic decât în cel al liberalilor. Asta pentru că acele „însușiri” pe care le considera Rareș Bogdan obligatorii pentru un „politician de top” sunt incompatibile cu haina militară. Niciun lider nu va fi apreciat sau urmat de militari pentru că este „prost, imoral, lingușitor, grobian, ticălos, curvă și corupt”. Asta se întâmplă doar în politică!
„Ce arată România Occidentului este că elita militaro-politică românească este mediocră, nu furnizează idei sau inițiative aliaților, ci are comportament de provincial submisiv față de NATO.” Trist, dar adevărat! Cu amendamentul că „elita politică” este produsul societății. „Elita militară” este rezultatul politizării Armatei și a angajării uniformei ca argument electoral.
„Generalul insipid și cumsecade”
Articolul Sidoniei Bogdan pleacă de la antiteza dintre Ciucă și generalul american Ben Hodges.
„Poate cineva să compare pregătirea lui Hodges cu a generalului Nicolae Ciucă? Din păcate, comparația este stânjenitoare.”
Nu este! Amândoi au un Master în Studii Strategice la Colegiul de Război pentru trupe de uscat din SUA. În plus Ciucă are un doctorat (!) și a fost premier al României. Așa că, în ce privește „pregătirea”, comparația nu este chiar stânjenitoare. Pe hârtie, cel puțin!
De unde concluzia că „Hodges este un intelectual redutabil”? Un ofițer cu o carieră consistentă, un general american cum sunt majoritatea celor care ajung în funcțiile pe care le-a ocupat Hodges, dar… cam atât. Acest „intelectual redutabil” propunea anul trecut ca România să atace flota rusă din Marea Neagră!
Apoi, cine a provocat comparația dintre „intelectualul redutabil” Hodges și „insipidul general Ciucă”? Dezbaterea e lipsită de fundament.
„Problema cea mai mare a lui Ciucă este transferul din zona militară în cea politică”. Asta o irită pe autoarea articolului sau incompatibilitatea intelectuală cu Hodges?
În fond, acest „transfer” a fost posibil prin ilegalități pe care mass media nu le-a criticat niciodată.
Eșecul politicianului sau abuzurile generalului Ciucă nu sunt rezultatul „școlii militare românești”.
Nicolae Ciucă este un răsfățat al ziariștilor români. Mass media i-a construit imaginea de profesionist desăvârșit „impostorului de la Nasiriah”. Cu foarte puține excepții, jurnaliștii sunt cei care-l promovează prin interviuri atent regizate și emisiuni în care ne este prezentat pios, sfios sau… plângăcios.
„Clișee sforăitoare despre NATO sau platitudini privind securitatea Europei din ciclul să fie bine, să nu fie rău, pe care unii generali români, formați la școala militară post-sovietică, le mestecă cu voluptate în spațiul public” sunt posibile tot cu concursul mass media. Cine sufocă platourile TV cu generali și analiști militari?
Concluzia articolul ar fi că există posibilitatea ca „din generalul insipid și cumsecade, acesta (Ciucă) să se transforme în rușinea României.” Mai are cineva incertitudini?