România este victima unei lovituri de stat. O acuzație gravă, dar tot mai mult dezbătută public.
Indiferent cum am privi lucrurile, decizia CCR și declarația președintelui Iohannis sunt atacuri la adresa mecanismelor firești ale unui stat democratic.
O lovitură de stat reprezintă o acțiune politică rapidă, nu întotdeauna violentă, prin care un grup restrâns de persoane sau o facțiune din cadrul unui stat preia (sau păstrează) puterea, fără a respecta procedurile constituționale sau legale. Este un act care are ca scop alterarea ordinii de drept. În multe cazuri este realizat de oficiali guvernamentali sau grupuri de elită, care nu mai acceptă exercițiul democratic.
Spre deosebire de schimbările produse prin alegeri, loviturile de stat sunt ilegale și neconstituționale. Preluarea puterii se face în afara legii, fără respectarea mecanismelor parlamentare, judiciare sau alegerilor libere. Uneori, loviturile de stat sunt justificate prin argumente gen „salvarea națiunii”, „păstrarea ordinii” sau… „apărarea țării în fața unui atac de tip hibrid”. Acest lucru nu este adesea demonstrat de realitatea politică.
Poate părea absurd, dar și președintele în exercițiu poate da o lovitură de stat. O interpretare rudimentară a Constituției și subordonarea discreționară a unor instituții fundamentale, de către un individ care refuză să predea puterea, asigură premisele unei lovituri de stat.
În condițiile în care mandatul său se încheie constituțional, iar acesta anunță că nu părăsește funcția benevol, acțiunea prin care rămâne în scaun este o lovitură de stat.
Nu există dovezi indubitale,
până în prezent, care să justifice decizia Curții Constituționale de a anula procesul electoral.
În declarația sa, din seara zilei de 06.12.2024, Iohannis afirmă că „la scurt timp după primul tur al alegerilor prezidențiale, am primit semnale, la început doar telefonice, de la servicii că anumite lucruri sunt ciudate. Am dispus imediat să se aprofundeze, să se verifice tot ce poate fi verificat, și în scurt timp am primit informările scrise.” O frază plină de minciuni.
Administrația Prezidențiale afirmase, în data de 25.11.2024, că „președintele României nu a primit informări din partea instituțiilor statului cu privire la existența unor riscuri de influențare a alegerilor prezidențiale” (aici).
Serviciile nu-i dau președintelui „semnale”, telefoane, SMS-uri sau bip-uri, ci informări, iar acestea sunt întotdeauna scrise. Serviciile nu lucrează cu „lucruri ciudate”. Nici nu așteaptă să le ceară președintele să „verifice tot ce poate fi verificat”.
Notele prezentate publicului sunt furnizate în urma unor cereri de informații, punctuale, pe care le-a solicitat președintele. Din modul în care sunt întocmite este evident că Iohannis a avut două solicitări majore. Mai întâi, date despre campania online a unui singur candidat. Apoi, eventuala implicare a Rusiei în campania electorală.
Iohannis nu a fost interesat de corectitudinea procesului. De modul în care TOȚI candidații au folosit mediul virtual în campanie. De minciunile și manipularea ordinară a mass media. Nici măcar implicarea „unor” actori statali în alegeri nu l-a interesat în mod deosebit. Președintele a vrut să primească informații doar despre Georgescu și Rusia.
Prin lovitura de stat din august 1944, regele Mihai I a permis instaurarea regimului comunist în România. Iohannis, prin lovitura de stat din decembrie 2024, ucide încrederea românilor în democrație. Președintele aruncă țara într-un lung șir de crize.
Convocarea CSAT s-a făcut
în data de 27.11.2024, anterior înregistrării documentelor prezentate publicului. Asta deși Iohannis afirmă că „am fost foarte îngrijorat de ce am citit acolo și am convocat de urgență ședința CSAT”.
Nota Serviciului de Informații Externe începe cu „Rusia are o istorie de a interfera în procesele electorale… implicarea a devenit mult mai evidentă începând cu 2016/ scrutinul prezidențial din SUA”. Este o Notă care tratează la modul general acțiunile Rusiei și care nu face absolut nicio referire la alegerile prezidențiale din România. Nu există nicio dovadă în documentul SIE că Rusia ar fi influențat alegerile prezidențiale.
Cele două Note trimise de Serviciul Român de Informații analizează exclusiv implicarea platformei Tik Tok în campania de promovare a candidatului Călin Georgescu. Se arată că în atacurile cibernetice sesizate, „inclusiv în ziua alegerilor și în noaptea post alegeri … au fost utilizate sisteme informatice din peste 33 de țări, folosind metode de anonimizare avansate pentru a îngreuna procesul de atribuire”.
Se subliniază, însă, în Nota SRI că: „Evaluarea cu privire la atacul cibernetic este în derulare, în prezent nu deținem date certe cu privire la atacator ori cu privire la afectarea procesului electoral”. Notele transmise de SRI relevă că activitatea de culegere a informațiilor s-a desfășurat continuu și corespunzător.
Este o prostie afirmația lui Iohannis că a dispus el „să se verifice tot ce poate fi verificat”. El a „dispus” doar cum să fie livrate informările către CSAT pentru ca ulterior să se prevaleze de conținutul lor.
Prin sinteza informativă pe care o primește,
președintele a avut cunoștință de toate aspectele prezentate ulterior publicului. Mult înainte de convocarea CSAT. Cu siguranță îi este lene să citească toate informările, dar are consilieri. Măcar unul ar trebui să știe „teoria mozaicului” și faptul că „fragmente aparent benigne de informație, odată asamblate pot revela o imagine ce poate aduce prejudicii”. Suspiciuni privind eventuala viciere a procesului ar fi trebuit să-i fie aduse la cunoștință cu mult înainte să-i servească Gâdea motive pentru o lovitură de stat.
Oficiul pentru Informații Integrate din Departamentul Securității Naționale, subordonat președintelui României este structura care furnizează beneficiarilor legali produse analitice integrate, pe baza informațiilor transmise de structurile componente ale Comunității Naționale de Informații. Prin urmare, dincolo de serviciile secrete, Iohannis are un întreg aparat propriu care îl informează oportun asupra amenințărilor la adresa securității naționale.
Marota statului paralel, în care serviciile secrete își fac de cap, este în mare parte falsă și alimentată tot de cei care doresc destabilizarea României. Citiți cu atenție documentele „desecretizate” de Iohannis. Majoritatea informațiilor sunt din surse deschise sau obținute în urma unor activități de rutină.
Pentru că este superficial și arogant Iohannis a considerat că are suficiente argumente să arunce țara în criză. O minte odihnită ca a lui nu are exercițiul analizării tuturor consecințelor unor acțiuni iresponsabile, cu atât mai mult ale unei lovituri de stat.
După 10 ani la Cotroceni
Iohannis continuă să-i trateze pe militarii și specialiștii din servicii ca pe proprii argați, față de care nu are niciun fel de apreciere sau considerație. Este adevărat, printre aceștia sunt și slugi obediente, dar majoritatea covârșitoare sunt profesioniști onești, responsabili și care își servesc patria așa cum Iohannis nu a făcut-o niciodată.
În informarea transmisă de Ministerul Afacerilor Interne se subliniază clar, cu referire la Călin Georgescu, faptul că „nu a fost identificată o amplificare artificială, la nivelul platformei Tik Tok până la data de 24.11.2024, explozia numărului de vizualizări, de ordinul sutelor de milioane fiind înregistrată ulterior datei de 25.11.2024”. Documentul face câteva trimiteri către Rusia, dar toate sunt doar conjunctural asociate cu procesul electoral.
Faptul că, prin asociere, „a fost identificat un tipar acțional (sic!) similar la nivelul Ucrainei activ în perioada premergătoare inițierii agresiunii de către Federația Rusă” este irelevant. Un astfel de tipar poate oricând să fie copiat de un alt actor statal sau non-statal pentru a desfășura o acțiune „sub steag fals”. În afara unor dovezi concrete, privind implicarea Rusiei, ne aflăm doar în fața unor ipoteze sau supoziții de lucru.
Anularea întregului proces electoral,
fără dovezi irefutabile, depășește pragul suspiciunilor privind lovitura de stat.
Din decizia Curții singurul câștigător este Iohannis. România irosește câteva sute de milioane de lei prin reluarea întregului proces electoral, dar nu banii sunt pierderea cea mai gravă.
Încrederea populației în instituțiile statului este profund afectată. Zeci de mii de cetățeni și-au exprimat deja votul în străinătate. S-au deplasat, uneori și sute de kilometri, pentru a-și exercita dreptul la vot. Iohannis și CCR scuipă pe efortul lor.
În cele din urmă, Curtea Constituțională este complice la lovitura de stat.
Punctul 22 din Motivare este în egală măsură insidios și tendențios. Suficient pentru Iohannis să reclame păstrarea puterii. „Curtea, având în vedere complexitatea și durata în timp a operațiunilor electorale necesare ulterior pronunțării prezentei decizii, constată aplicabilitatea art.83 alin.(2) din Constituție, potrivit căruia Președintele României în funcție „exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou-ales”.
Deși o normă trebuie interpretată și aplicată în succesiunea articolelor și aliniatelor, CCR o limitează după bunul plac. Constituția prevede clar că „mandatul președintelui României este de 5 ani”. În completare, există situații clare în care poate fi prelungit. Nici Curtea, nici Iohannis nu pot prelungi un mandat dincolo de limita de 5 ani, altfel decât respectând Constituția.
Werner Iohannis nu este la prima acțiune prin care, urmărind exclusiv interese personale, trădează România. Abia decizia lui este cea care face jocul Rusiei și aruncă țara în haos instituțional.
Avem o clasă politică profund coruptă și o Curte Constituțională ușor șantajabilă altfel, în data de 22 decembrie 2024, Klaus Iohannis ar trebui cercetat pentru lovitura de stat pe care o orchestrează în aceste zile. Poate că data nu este întâmplătoare!