Facebook cenzurează libertatea de exprimare în România. Dacă o face accidental sau deliberat este dificil de evaluat. Campania electorală care se apropie și criticile aduse unor competitori să fie simple coincidențe?
Rețeaua de socializare Facebook este foarte populară în toată lumea, facilitând comunicarea între utilizatorii care o pot folosi gratuit. Cu toate că orice companie își poate rezerva dreptul de a stabili reguli proprii, atunci când desfășoară activități economice pe teritoriul unui stat trebuie să respecte legile și Constituția în vigoare.
Constituția României garantează libertatea de exprimare, iar cât timp Meta oferă utilizatorilor, chiar și gratuit, o platformă de comunicare în spațiul public, ar trebui să respecte principiile constituționale. Ștergerea abuzivă a unor mesaje, despre care nu se poate demonstra în niciun fel că au legătură cu infracțiuni sau cu propaganda de orice fel, este o încălcare a Constituției României.
În pofida Constituției, în țara noastră libertatea accesului pe internet este restricționată în procent de 27% conform unui studiu comparitech. România este în fruntea clasamentului privind restricționarea conținutului cu caracter politic în media.
Utilizatorii Facebook au observat o modificare radicală a cenzurii,
în ultima perioadă, de când s-a trecut la principiile legate de cyber security. Deși Meta și-a declarat transparența în privința cenzurii pe care o aplică, pe site-ul oficial nu sunt publicate clar firmele contractate pentru a cenzura și nici nu a specificat în baza cărei legi poate reduce libertatea de exprimare garantată de Constituția României.
Compania multinațională Meta respectă o parte din prevederile legislative din România, prin faptul că a publicat noile reguli de funcționare pe site-ul https://transparency.meta.com/ro-ro/, astfel încât să fie accesibile tuturor utilizatorilor.
Aflăm de pe site că sunt șterse mesajele repetitive și mesajele Spam, în cadrul unei acțiuni mai ample de securitate cibernetică.
„Nu permitem conținuturile menite să înșele, să inducă în eroare sau să copleșească utilizatorii pentru a crește în mod artificial audiența. Acest conținut diminuează capacitatea oamenilor de a interacționa autentic în cadrul platformelor noastre și poate amenința securitatea, stabilitatea și gradul de utilizare a serviciilor noastre.”
Teoretic acesta este motivul pentru care, în ultima săptămână, Facebook șterge articolele publicate de pe Politica Apocalipsei. Nu doar de pe grupurile pe care le mai încărcam uneori, dar și de pe propriul cont.
Cum poate fi etichetat, instant, drept „mesaj spam” un articol publicat pe propriul cont de Facebook? „Se pare că ai încercat să obții aprecieri, urmăriri, distribuiri sau vizualizări de clip video într-o manieră înșelătoare” este mesajul care însoțește ștergerea postărilor.
Noaptea minții! Păi nu de aia sunt distribuite articolele pe contul https://www.facebook.com/politicaapocalipsei? Tocmai asta era ideea, să obțină „urmăriri, distribuiri sau vizualizări”, dacă se poate și „aprecieri”. Poate Facebook ar dori să distribuim articolele doar ca să le facem de râs, nu pentru a fi vizualizate!
Cenzura pe care o aplică Facebook
nu este singura formă de intimidare la care suntem supuși. Primim mesaje indecente sau amenințătoare de la persoane care ne reproșează criticile la adresa unor lideri politici. Inclusiv acțiunile în instanță, unele prin care se solicită controlul politicii editoriale, intră tot în zona acțiunilor de intimidare.
De foarte multe ori ne este reproșat pseudonimul autorilor. Autori care nu sunt atât de anonimi pe cât reclamă unii. Este falsă ideea că identitatea editorilor ar afecta cumva articolele și impactul acestora.
Sunt zeci, dacă nu sute, de exemple de scriitori și jurnaliști pe care îi ținem minte mai mult după pseudonim decât după numele din actele de stare civilă. Publicare unor texte sub pseudonim nu presupune intenții necinstite sau înșelarea cititorilor. Intenția este exact cea pe care am subliniat-o în repetate rânduri: cititorul să acorde atenție textelor și nu autorului.
Politica Apocalipsei nu este un proiect lucrativ. Nu avem absolut niciun beneficiu material sau financiar, indiferent care ar fi traficul sau interesul cititorilor. Asta deși, întreținerea și accesarea anumitor instrumente editoriale presupun eforturi financiare. Nu suntem afiliați niciunei organizații, partid sau vreunei forme de organizare asociativă pentru a fi instrumentul cuiva.
Este adevărat, uneori limbajul poate părea mai contondent, iar unele construcții literare pot răni sensibilitatea mimozelor. Știm că cei aflați în politică sau funcții publice sunt, prin definiție, persoane sensibile. Totuși, trebuie reținut că genul publicistic ales a fost permanent pamfletul. Apoi, persoanele publice nu ar trebui să impună cenzura dacă sunt criticate. Au suficienți lingușitori în preajmă. Unii chiar înalt calificați.
Amenințări vor mai fi. Sperăm ca Facebook să realizeze eroare. Poate suntem doar subiectul unei campanii derulate de unii actori politici, iar Facebook este o victimă colaterală. Poate este doar o neînțelegere… regretabilă. Sau poate,
Facebook cenzurează și pentru că România cochetează cu dictatura
În mod paradoxal, Facebook, cea mai importantă rețea de socializare din lume nu oferă aproape nicio posibilitate de comunicare cu reprezentanții ei.
Mai mult, Facebook blochează utilizatorii care atrag atenția asupra unor mesaje frauduloase, inclusiv promovarea pornografiei. În schimb nu elimină paginile-clonă ale unor instituții precum Hidroelectrica sau Poșta Română. Utilizatorii sunt astfel păcăliți să-și divulge datele personale sau chiar să transfere în conturile escrocilor sume mari de bani.
Pentru politicienii din România, Facebook oferă instrumente prin care să cenzureze conținutul critic. De la blocarea comentariilor până la raportarea unor site-uri incomode ca având conținut inadecvat. Mai contează dacă raportările sunt false? Pentru o perioadă conturile respective au activitatea limitată.
Cenzura și limitarea libertății de exprimare, sau afronturile pe care partide ca PSD și PNL le aduc democrației, fac loc totalitarismului în România. Lipsa unei prese libere, total decuplată de zona politică, este terenul care permite dictaturii să se instaleze. Discret, dar comod.
De când există presă, controlul asupra ei a fost o prioritate a oricărui regim cu aplecări totalitare. În România post-decembristă, atunci când nu a putut fi controlată, presa a fost cumpărată. De rețele multinaționale, de servicii secrete cu interese străine sau de servicii autohtone.
În urmă cu mai mulți ani, fostul președinte Traian Băsescu a introdus pe agenda CSAT, la capitolul vulnerabilități la adresa siguranței naționale, campaniile derulate prin presă. Se referea însă, după cum s-a demonstrat, mai mult la campaniile împotriva lui. Dacă s-ar fi mers mai departe, pentru identificarea celor care conduc reale campanii împotriva României ar fi trebuit să ajungem la firele care duc la Budapesta sau Moscova și la paiațele lor de aici. Ceea ce nu s-a întâmplat.
Pe cine sprijină Facebook atunci când cenzurează Politica Apocalipsei?
Post scriptum
Mulțumim cititorilor care au distribuit articolele noastre în condițiile cenzurii practicată de Facebook.