Ne mulțumim să ne suspectăm liderii actuali de prostie sau incompetență, deși unii dintre ei sunt susceptibili de înaltă trădare. Atât de mult s-a alterat democrația și libertatea de exprimare în România încât ne este teamă de cuvinte. Ne ascundem neputința în spatele cosmopolitului „politically correct”. Un eufemism pentru indiferență, teamă și complicitate.
În ultimii ani în România s-a scris și s-a dezbătut mai mult despre Patriot-ul american decât despre patriotismul local. De fapt, care patriotism? O noțiune demodată, un cuvânt pe care va trebui să-l scoatem din dicționar. Un arhaism inacceptabil în condițiile globalizării. Sau a apartenenței noastre… euro-atlantice.
Într-un articol recent, un ziarist bine ancorat în sprijinul acordat puterilor străine, propunea un titlu cu valoare de întrebare retorică „De ce trebuie să dea România urgent Patriot Ucrainei”.
Răspunsul este evident. De fraieri, de proști sau pentru că nicio trădare nu este prea mare pentru liderii noștri. În mod firesc nimeni nu se așteaptă să avem, în democrație, vreun lider judecat pentru trădare.
Majoritatea informațiilor publice sunt fără echivoc: România pregătește (cel puțin) un sistem Patriot pentru Ucraina. Președintele Iohannis afirmă, însă, că sistemul operațional rămâne în țară. Reiterăm întrebarea din titlu: este prostie sau trădare?
Sistemul Patriot este „operațional” pentru că instalațiile sunt încadrate cu personal instruit, gata de misiune. Deși, acest „gata de misiune” este discutabil. Când după 3 ani de pregătire, din 3 rachete trase pleacă doar două, nivelul de pregătire este îndoielnic. Asta ca să nu mai întrebăm dacă cele două care au reușit lansarea și-au atins ținta!
Ticăloșie sau trădare?
Ideea că am oferi / dona un sistem ucrainenilor, pentru că oricum nu este operațional, ar trebui să comporte o intervenție hotărâtă a DNA
Generalul Ciucă a fost primul oficial român care a anunțat, în primăvara anului 2017, achiziția bateriilor Patriot. Nu reluăm întreaga telenovelă. Cât, cum, când am comandat și mai ales de câți ani le-am plătit se cunoaște!
De ce, după 5 ani de la achitarea integrală, noi avem doar unul operațional? Putem accepta că abia anul trecut am reușit să ajungem la 4 sisteme/ baterii livrate de americani. Dar… ce i-a lipsit Armatei să pregătească infrastructura, militarii, sprijinul tehnic și material intern pentru ca la câteva luni după sosirea lor să declarăm sistemele „operaționale”?
La 1 decembrie 2018 s-a înființat Regimentul 74 Patriot. Sunt mai mult de cinci ani de când această unitate se pregătește să primească echipamentele care-i justifică existența. În urmă cu exact un an, ministrul apărării, Angel Tîlvăr, anunța sosirea a patru „sisteme Patriot” în România. De câți ani este nevoie pentru a se declara atingerea capacității operaționale depline în condițiile unui război la graniță?
Întrebarea legitimă ar fi: de ce a cumpărat România 7 sisteme Patriot? Aveam nevoie de toate 7? E greu de crezut că numărul a fost ales doar pentru că dorea Ciucă să se costumeze în „generalul Albă ca Zăpada”. Unii ar putea jura că anterior a fost realizată o analiză serioasă. Deși… când distribui 4 Forțelor Aeriene și 3 Forțelor Terestre (!) e greu de spus în ce a constat analiza.
Altfel, Germania, Olanda, Spania, chiar SUA, au, împreună, zeci de sisteme Patriot și sunt la mii de kilometri depărtare de zona războiului. Nu ar fi mai înțelept să doneze aceste țări și nu una aflată în proximitate?
Avem nevoie de 7 sisteme Patriot?
Războiul din Ucraina și atacul recent al Iranului asupra Israelului au demonstrat, însă, că sunt necesare, pentru un stat cu mărimea și dispunerea geografică a României, cel puțin 15 baterii Patriot. Asta dacă ar exista cumva perspectiva unui atac în care peste România să se abată sute de rachete sau drone. Este puțin probabil ca Rusia să atace o țară NATO. Atunci cine ar putea trimite o așa ploaie de „proiectile” (cum se exprima un reporter TV)?
Din informațiile publice, România a trimis în Ucraina transportoare TAB-71 amfibii, obuziere, lansatoare APRA-40 de 122 mm și numeroase cantități de muniție de 152 mm și 122 mm, dar și aruncătoare de grenade. Generoși, cum ne știu toți aliații, am mai trimis și aruncătoare de grenade AG-7 și AG-9 precum și mitraliere grele DshKM de 12.7 mm. Sigur, mai sunt și alte tipuri de tehnică și armament, dar nu totul este public, iar liderii noștri nu suferă de transparență.
Dacă nu aveam nevoie de toate echipamentele militare pe care le-am donat Ucrainei, de ce le mai țineam în depozite? Era mai ieftin să le casăm decât să consumăm resurse cu păstrarea lor.
Indiferent care a fost situația „pachetelor de ajutor militar” care au plecat spre Ucraina, majoritatea era formată din tehnică veche, sovietică. Sistemul Patriot, despre care se tot vorbește zilele acestea, este considerat vârf tehnologic. Dacă nu avem nevoie de el, de ce l-am cumpărat?
Duminică, 12 mai 2024, la ceas de seara, în emisiunea moderată de Monica Ghiurco, la TVR 1, un politolog afirma că cine vrea astăzi pace ține cu Putin! Deci, trebuie să vrem război. Pentru asta ne pregătim/ suntem pregătiți, pentru asta se modifică Legea apărării naționale a României?! (Un alt subiect care merită atenție). În condițiile astea, de ce mai dăm Patriot-ul?