Iohannis a violat atât de des și agresiv Constituția încât am atins punctul în care nimic nu ne mai surprinde. Practic Tândală își poate permite orice. Dacă Legea Fundamentală îl lasă indiferent, normele subsidiare îi provoacă pur și simplu silă sau dezgust. Iohannis trăiește cu convingerea că România îi aparține, iar poporul este doar o gloată pe care o scuipă sau insultă după bunul plac.
Semnarea unui „Acord privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina” este un exemplu incontestabil de sfidare a Constituției și legilor.
Președintele are atribuții în domeniul politicii externe, dar… Art. 91, alin. 1 din Constituției îl obligă să încheie tratate negociate de Guvern. Tratate pe care să le supună spre ratificare Parlamentului. Prin urmare, orice document pe care îl semnează Tândală, pe persoană fizică, este lovit de nulitate. Cum ar fi ca orice ciucălău, aflat într-o înaltă funcție publică, să angajeze România după bunul său plac?
Este adevărat, Parlamentul României nu contează! Nu legiferează, nu controlează, nu supraveghează, nu … în general nu face nimic. Avem cel mai stufos Parlament din UE sau NATO și de departe cel mai inutil. Cu toate acestea, președintele nu este exonerat de faptele sale anticonstituționale doar pentru că Parlamentul este format din indivizi lipsiți de personalitate, demnitate și onoare.
Acordul cu Ucraina nu poate intra în vigoare la data semnării pentru că nicio normă legislativă din România nu permite așa ceva. Dacă nu este supus ratificării, raportat la conținutul și angajamentele pe care și le-a luat, Iohannis poate fi cu ușurință acuzat de înaltă trădare (art. 398 Cod Penal).
În general ne scapă un zâmbet când cineva acuză un înalt oficial de înaltă trădare. Nu putem concepe ca un președinte (al României sau al Senatului) să fie capabil de trădare. Chiar dacă evidențele sunt lipsite de echivoc.
Aservirea României față de Ucraina
Art. 394 din Codul Penal definește trădarea ca fiind „fapta cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere …. în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, prin… a) provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine… b) subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului… c) aservire față de o putere sau organizație străină…”
O lectură superficială a Acordului confirmă aservirea României față de Ucraina. Documentul este exclusiv despre sprijinul acordat Ucrainei. Nu există nicio clauză, frază sau expresie, directă sau implicită privind vreo obligație a Ucrainei față de România. Toate angajamentele părților sunt exclusiv în beneficiul Ucrainei.
România „își reafirmă angajamentul de a extinde în continuare sprijinul politic și practic acordat Ucrainei”… „contribuie la continuarea sprijinului credibil și eficace, inclusiv în cadrul angajamentelor de securitate ale UE pentru Ucraina” … „își va menține angajamentul, în cadrul european, de a aplica sancțiuni solide împotriva sectoarelor economiei ruse și a celor din Federația Rusă”.
Participanții (România și Ucraina) subliniază „angajamentul lor de a contribui la capacitatea Ucrainei de a se apăra”… „recunosc importanța coordonării internaționale în ceea ce privește sprijinul și angajamentele în materie de securitate pentru Ucraina”… „salută angajamentul Ucrainei de a-și promova agenda de reforme, în special în contextul luptei sale legitime împotriva războiului de agresiune al Rusiei.”… „își reafirmă angajamentul de a lucra la negocierile de aderare a Ucrainei la UE.”… „își reafirmă angajamentul de a trage la răspundere Federația Rusă… ca urmare a actelor sale ilicite la nivel internațional în sau împotriva Ucrainei”…
Nu există niciun angajament sau clauză de care să beneficieze România. Întreg Acordul produce doar sarcini și obligații României, nicio responsabilitate Ucrainei.
Federația Rusă, vedeta Acordului România-Ucraina
„În conformitate cu sistemul juridic al României, activele suverane rusești aflate sub jurisdicția României rămân imobilizate până când Federația Rusă plătește pentru daunele pe care le-a cauzat Ucrainei.” De ce își asumă România, prin Acord, astfel de sarcini? De ani de zile ne străduim să recuperăm Tezaurul pe care alți politicieni idioți l-au trimis la Moscova. De ce nu blocăm activele rusești până recuperăm Tezaurul?
Este doar un exemplu de inepție, din multele pe care le conține Acordul.
Într-un Acord bilateral, semnat de România și Ucraina, sunt 49 de trimiteri directe către Federația Rusă. Un număr sensibil egal cu cel al mențiunilor despre Ucraina sau România. Subiectul Acordului este Rusia? În opoziție, NATO este menționată de 25 de ori, iar UE de 21 de ori.
Conform art. 3 din Legea 590 / 2003 privind tratatele „pentru aprobarea inițierii negocierilor unui tratat la nivel de stat, MAE, singur sau, după caz, împreună cu ministerul sau autoritatea administrației publice centrale … elaborează un memorandum, care va fi avizat de către toate ministerele în competențele cărora se află din punct de vedere substanțial celelalte domenii reglementate prin tratat și însușit de către Guvernul României prin semnătura primului-ministru, după care va fi înaintat spre aprobare Președintelui României.” Dacă este să ne raportăm la textul Acordului, jumătate din Guvern ar fi trebuit să avizeze un astfel de memorandum.
Există serioase suspiciuni privind aducerea la cunoștință a textului Acordului, membrilor Guvernului, anterior semnării. asuspiciuni alimentate și de ultima frază din Acord. „Semnat la Washington, la 10 iulie 2024, în dublu exemplar, în limbile engleză, ucraineană și română. În cazul oricărei discrepanțe, textul în limba engleză va prevala.”
Un Acord dintre două state europene este semnat la Washington, iar forma de bază este cea în … limba engleză! Poate pentru că este limba în care a fost elaborat documentul original?
De ce este necesar Acordul cu Ucraina?
Legea 590/ 2003 (art.5) impune ca memorandumul pentru aprobarea inițierii negocierilor să conțină referiri la necesitatea încheierii tratatului. Care sunt politicienii care au considerat oportun Acordul? De Iohannis și Ciucă știm, mai sunt și alții?
România a sprijinit Ucraina mai mult decât ne permit situația economică și poziția geografică. De peste doi ani, fără un astfel de Acord, suntem o subsidiară a Kievului.
Românii plătesc prețuri exagerate pentru energie și combustibil, în Ucraina livrăm gratis. Transportatorii români sunt sufocați de taxe și asigurări exorbitante, cei ucraineni sunt favorizați, uneori dincolo de lege. Să mai amintim și despre drepturile refugiaților?
Din punct de vedere militar sprijinul este scandalos. Dincolo de tehnică, echipamente, armament și muniție ne-am angajat să le instruim piloții. Costurile sunt mai mari decât cele necesare achiziției aeronavelor F-16. Deși România nu are nici jumătate din necesarul propriu de piloți de luptă și nu este capabilă să-și asigure poliția aeriană, investește resurse consideranilșe în instruirea ucrainenilor.
„Ucraina va primi din partea României sistemul Patriot și sprijin pentru industria noastră de apărare. În plus, România, împreună cu partenerii noștri, va sprijini centrul de pregătire F-16 pentru piloții ucraineni…” a scris Zelenski pe X, în urmă cu câteva zile.
Nimic despre cei 500.000 de români din Ucraina. Oricum numărul acestora s-a contractat serios de la începutul războiului. Nimic despre Bîstroe și sfidarea ucrainenilor. Nimic despre prigoana preoților ortodocși români din Ucraina. Nimic despre învățământul în limba română. În general, nimic despre România și români. În Acord sau discursurile lui Zelensky.
Acordul cu Ucraina nu produce (încă) efecte. Indiferent cât de mult ne-am inflama trebuie să admitem că (deocamdată) pentru aplicarea lui este nevoie de legislație subsecventă. Rămân, însă nesimțirea și impertinența cu care Iohannis sfidează legile și Constituția. Rămâne un document semnat de președintele în exercițiu al României prin care ne subordonăm, fără discernământ, intereselor Ucrainei.