După ce s-a tăvălit de grija lui Zelensky la Paris, Tândală a tras o fugă și în România. Avea treabă … mare. Trebuia să onoreze cu prezența Ziua ONG-urilor și Conferința „Bune practici pentru mediu avansate de societatea civilă”. Cu alte cuvinte, lui Tândală îi provoacă angoase situația mediului înconjurător din România.
Unii ar putea fi surprinși să afle că președintele are o slăbiciune pentru mediul înconjurător. Un „hobby” pe care îl recunoaște după aproape două mandate. „Mi-aș dori să facem din România Zanzibar” i-a mărturisit Tândală „eroului de la Nasiriyah”.
În turneul lui exotic, din noiembrie anul trecut ,Tândală s-a întâlnit cu … președintele Zanzibarului. Doar că Zanzibar este un stat parțial autonom în Tanzania, nu este o țară independentă. Un fel de Țara Bascilor, dar nu-i spuneți lui Tândală că va dori să-și prezinte nevasta și președintelui basc. El oricum e obișnuit cu basca, a primit una de la Trump.
Discret din fire și cu un discurs a cărui flacără poate trezi pasiuni pentru Babele din Bucegi, Tândală are mai multe aplecări intelectuale decât a transmis după ani de somn liniștitor la umbra Cotroceniului.
După proiectul de mare anvergură „România ne/educată” promite să lase și „România poluată”.
Nu se ocupă singur de problemele de mediu, are un întreg „Departament pentru climă și sustenabilitate”. Alexandra-Maria Bocșe este consilier de stat și șefa protecției mediului din cadrul Administrației Prezidențiale. O tânără cu un CV impresionant.
Marcele, fata are diplome mai multe decât pagini ai citit tu! O studentă eminentă, o cercetătoare care până la vârsta de 33 de ani, când a fost numită consilier prezidențial, n-a avut serviciu.
Grija lui Tândală pentru mediu este sfâșietoare
Tândală simte o lehamite pentru România egalată doar de cea a generalului plagiator pentru originalitate. Dacă ar fi avut curiozitatea să coboare din sferele înalte, în care mediul înconjurător este abstractizat până la nivelul unor cuvinte pe care majoritatea abia dacă le poate pronunța, ar fi copleșit de România reală.
Să perorezi filozofic despre mediu, într-o Capitală cu un nivel de poluare apocaliptic, relevă o decuplare evidentă de realitate. Aerul toxic din București transformă Cernobîlul în stațiune turistică.
Într-o țară care este considerată groapa de gunoi a Europei colectarea selectivă este o glumă. Sau prilej de îmbogățire pentru șmecheri. Toate hipermarketurile au ridicat prețul la banala apa îmbuteliată. Costurile suplimentare au fost generate de returnarea, contra cost, a ambalajelor. Prețurile au crescut la toate, returnabile sunt… selectiv.
„Ciuma roșie”, cum îi place lui Tândală să-și alinte prietenii, a transformat un luciu de apă din Delta Dunării în … pășune. Să aibă și Paul Stănescu parte de moșii lacustre. Ucraina ne-a amenințat ecosistemul din Deltă cu dragaje iresponsabile, iar reacția președintelui a fost inexistentă. Puțin a lipsit să nu-i pedepsească pe români pentru tupeul de a provoca disconfort Ucrainei.
Sunt doar câteva exemple concrete care relevă grija noastră față de mediul înconjurător.
Referitor la Ucraina, România a rămas printre puținele țări din Europa care nu au comunicat oficial lipsa oricărei intenții de a trimite militari în Ucraina. De altfel, să vorbești despre mediu și climă când alimentezi haotic și iresponsabil un război este mai mult decât ipocrizie.
„Reconstrucția habitatelor sau prevenirea dezastrelor climatice necesită planificare strategică și resurse consistente. Sunt astfel necesare o cooperare transpartinică și un angajament politic pe termen lung pentru a face față acestor provocări.” Acum am înțeles de ce a fost necesară fuziunea dintre PSD și PNL, pentru a salva mediul înconjurător.
Tândală, eroul de pe Bîstroe
Președintele are, constituțional, două mari și importante domenii de responsabilitate: apărarea și politica externă. După aproape un deceniu la Tândală nu lasă în urmă decât dezastru.
Apărarea țării se sprijină exclusiv pe ajutorul pe care sperăm să-l primim de la aliați, iar capabilitățile naționale sunt nu doar limitate, dar, mai ales, divizate. Sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță este împărțit între grija supravegherii populației și desfășurarea unor programe de achiziții tembele.
Politica noastră externă este inexistentă. Linia de sosire către Schengen este tot mai îndepărtată, iar trecerea la moneda unică europeană pare să nu mai prezinte interes. Relația cu marile cancelarii europene este indiferentă spre rece. Eliminarea vizelor pentru SUA nu a depășit stadiul de promisiune, deși cumpărăm fără discernământ echipamente americane.
În schimb, suntem singura țară din Europa care s-a aventurat în proiectul reactoarelor modulare mici/ SMR. Unul pe care americanii l-au interzis pe teritoriul Statelor Unite. Aventuri ecologice în care suntem recidiviști.
În 2012, Guvernul României (condus de actuala vedetă liberală Emil Boc) a hotărât pe ascuns să concesioneze companiei americane Chevron resursele de gaze de şist. Acestea urmau să fie exploatate prin fracturare hidraulică. O procedură interzisă prin lege în numeroase țări europene.
În urmă cu zece ani, Eugenia Vodă publica un articol intitulat „De ce e „bun pentru România” un Lac Otrăvit, mai mare decât Monaco?”. Un manifest despre Roșia Montană și atentatul asupra mediului care ar fi trebuit să se întâmple acolo. O altă afacere marca PSD pentru care România riscă să plătească peste 6 mld. dolari.
Asta este România adevărată. Ponta și Roșia Montană. Boc și Chevron. Cîțu și poțiunea magică anti-covid. Ciucă și reactoarele modulare. Ciolacu, Stănescu și „pășunile” din Deltă. Tândală și Canalul Bîstroe.
Conferințe, proiecte, preocupări prezidențiale? Aiurea! Praf în ochii fraierilor.