Armata, la fel ca multe alte categorii socio-profesionale, are tendința de a-și reclama „elitele”. Cine sunt cei care formează „elitele” Armatei? Generalii și comandații, firește! Cei preocupați să se organizeze în structuri separate. Doar n-or să se amestece cu vulgul, că nu-i popotă americană Armata României!
Ofițerii nu sunt altceva decât un colaj de perseverență, educație și muncă. Uneori intervine șansa sau destinul. Alteori, un concurs de împrejurări fericite sau eforturile rudelor și părinților.
„Ce facem acasă față de familie, față de copiii, față de nepoții noștri, față de vecinii noștri, față de ceea ce reprezentăm la locul de muncă, asta este patriotismul” ne împărtășește dottore Ciucă din înțelepciunea sa.
Asta a înțeles un general al Armatei că este patriotismul! Atât s-a putut!
„Trebuie să existe un stimulent, pe lângă dragostea pentru țara lor, pentru a-i face pe oameni să iubească serviciul militar” scria George Washington într-o scrisoare adresată Congresului, la începutul Războiului de Independență al Statelor Unite.
De peste 200 de ani dragostea, oricare ar fi ea, trece prin stomac! Un patriotism pragmatic i-am putea spune.
Entuziasmul patriotic și discursurile motivaționale mențin moralul unei armate pentru perioade scurte de timp. Un adevăr greu de contestat. Astăzi poate mai mult ca oricând.
Promisiuni, angajamente și minciuni
Umilit, insultat sau ignorat, de ce și-ar sacrifica militarul viața pentru țară? Doar pentru că îl obligă jurământul? Liderii sau „elitele”? Câte promisiuni au făcut politicienii militarilor și câte din ele au fost respectate?
„Nimeni nu se atinge de drepturile militarilor. Cel puțin, nu pe mandatul meu.” Este o declarație, din 5 noiembrie 2020, a politrucului (politician este totuși prea mult) Nicolae Ionel Ciucă.
Câteva săptămâni mai târziu, 29 decembrie 2020, dottore Ciucă se întâlnea, la sediul MApN, cu președinții unor structuri asociative ale rezerviștilor. Referitor la indexarea cuantumurilor pensiilor militare de stat cu rata medie anuală a inflației, cei prezenți erau informați asupra deciziei Guvernului României de amânare a aplicării acestor prevederi până la data de 1 septembrie 2021.
O minciună! Ca multe altele proferate de Ciucă. În realitate militarii nu au primit nicio indexare în anul 2021.
În următorii doi ani, 2022 și 2023, pensiile militare de stat s-au indexat diferențiat. Unii au fost fericiți să primească procente mai mari. Alții au fost mulțumiți să nu piardă bruma de procente pe care o acorda legea. Criticile au fost mai mult șoapte izolate.
Pentru anul viitor, 2024, Marcel Ciolacu a declarat că n-ar fi constituțional dacă doar unele pensii ar fi indexate cu procentul pe care-l prevede legea.
De declarații, angajamente și promisiuni este plină ranița militarului. Cea mai importantă mutilare a legii pensiilor militare de stat a fost făcută de un ministru PSD. Argument suficient pentru a nu da crezare cuvintelor lui Ciolacu.
În ultimele zile circulă tot mai multe mesaje, pe grupurile sociale ale militarilor, care pun la îndoială indexarea legală din anul 2024. Unii s-au adresat chiar structurilor responsabile, în speranța că le vor fi alungate îndoielile. Nu se va întâmpla.
Culmea este că indexarea pensiilor militare de stat nu produce convulsii Bugetului Național. Banii sunt din fondurile alocate MApN. Rezerviștii au fost și vor fi sacrificați doar pentru a crește procentul destinat achizițiilor și a da satisfacție trădătorilor.
Cât valorează gradul de general?
Militarii români manifestă o scârbă aproape aristocrată față de proteste. Suferă în tăcere. Unii mai îndrăzneți se lamentează, dar este cam singura formă de revoltă.
Lipsa de reacție este consecința proastei organizări, a fracturări spiritului de corp și, mai ales, a trădării comandanților și gradelor superioare.
Generali cu multe stele sau colonei cu burțile umflate de satisfacție suferă permanent de amnezie. Uită că, fără sprijinul subordonaților, n-ar fi avut parte de stele sau onoruri.
Foarte mulți critică numărul mare de generali pe care îl are România. Este adevărat, avem prea mulți generali pentru o Armată care se zvârcolește în agonie. Totuși, nu asta ar fi cea mai mare problemă.
Un cititor remarca, pertinent, că numărul generalilor nu este atât de important. Până la urmă este doar un grad, lipsit de valoare dacă nu este însoțit de onoare. Nu este nimeni îngrijorat pentru sutele de funcții de director general sau secretar general pe care le are sectorul bugetar.
Ce valoare are un general pentru care trupa nu reprezintă nimic?
Marea problemă a Armatei este obediența, slugărnicia și servilismul majorității covârșitoare a șefilor și comandanților. Cum să fie altfel când cei care nu se aliniază acestor cerințe sunt marginalizați sau eliminați din sistem? Uneori le este sugerată, alteori le este transmisă clar solicitarea de trecere în rezervă.
Armata Statelor Unite definește rolul și responsabilitățile unui comandant ca fiind „grija față de soldați și familiile acestora, precum și față de civilii din subordine...” Am putea învăța de la partenerul strategic și altceva decât mercantilismul.
Elitele și iluzia elitismului în Armată
Armate fără generali a mai întâlnit istoria. Fără soldați, niciodată!
Câți ofițeri, mândri de umerii lor înstelați, au protestat față de umilințele constante la care sunt supuși militarii? Câți generali au avut curajul să le spună șefilor Armatei, sau miniștrilor apărării, adevărul despre starea Oștirii?
Câți generali în rezervă au condiționat prezența într-un studio TV de spațiu de emisie pentru a susține cauza militarilor? Câți și-au făcut din sprijinirea subordonaților aspirație și nu obligație, de care să se degreveze deseori?
Cei mai mulți se aliniază slugarnic cohortei de menestreli ai Puterii, sperând că astfel vor mai obține încă o stea.
Cele mai bune exemple sunt oferite de principalele structuri asociative ale militarilor în rezervă. Grija acestora de a nu irita Puterea și pe reprezentații ei devine patologică.
Asociația Ofițerilor în Rezervă din România/ AORR și-a analizat recent activitatea desfășurată în anul 2023.
Scopul AORR este de „a valorifica experiența și competențele profesionale ale ofițerilor în rezervă și în retragere, precum și ale ofițerilor rezerviști voluntari”, dar „antrenează în realizarea obiectivelor sale maiștri militari, subofițeri, gradați și soldați în rezervă, precum și rezerviști voluntari”. O structură „elitistă” care nu se sfiește să apeleze la efortul celorlalte categorii de militari.
AORR „este organizată și funcționează sub auspiciile Statului Major General al Armatei României”, iar șeful Apărării poate fi președinte de onoare al asociației. Prețul plătit pentru a rămâne cuplați la fonduri și privilegii.
Prin HG 580/ 2022, semnată de premierul Nicolae Ciucă, AORR a primit recunoaștere ca fiind de „utilitate publică”. Recunoaștere care îi asigură „dreptul preferențial la resurse provenite din bugetul de stat şi din bugetele locale” (detalii aici)
Nu în ultimul rând, AORR este mândră de statutul de „membră a Confederației Interaliate a Ofițerilor în Rezervă din NATO/ CIOR”. Ar trebuie să fim impresionați de anvergură internațională a Asociației. Așa, și?
Un panegiric pentru generalul Roșu
Pentru militarii în rezervă, pentru militarii activi, toți, nu doar ofițerii, ce face AORR? Câte comunicate a emis CIOR prin care să condamne tratamentele, denigrarea și linșajul public la care sunt supuși militarii în rezervă din România? Câte poziții tranșante au avut liderii AORR, în intervențiile publice? Mai ales cei prezenți în studiourile TV!
Autorii comunicatului AORR au ținut să sublinieze că au fost onorați „de prezența reprezentanților MApN, domnul general de brigadă Valeriu Roșu…” Mai rămânea să se declare onorați că sunt contemporani cu generali ca Jianu, Spiridonescu sau Anicescu și lingușeala căpăta proporții… stelare.
În comunicatul AORR (aici) sunt subliniate „realizările asociației în domeniul perfecționării legislației naționale care reglementează domeniul apărării, acțiunile derulate pentru promovarea rezervei voluntare, contribuția asociației și membrilor săi la cercetarea științifică în domeniul securității și apărării derulate pe plan național și internațional, precum și importanta contribuție la acțiunile CIOR”.
În ce privește „perfecționarea legislației naționale” sintagma este foarte ambițioasă. Poate că AORR a intervenit pentru modificarea normelor privind rezerviștii voluntari. Altceva nu reține atenția! O analiză atentă poate demonstra cum „rezerva voluntară” este o glumă. Una sinistră sau proastă! (vom reveni).
O privire pe site-ul AORR (aici) ne ajută să descoperim preocupări și în domeniul pensiilor militare. Teoretic sau declarativ. Altfel, pagina este încă în construcție (de 17 ani!!!), iar „demersurile pentru modificarea legislației” sunt … nule.
Când „elitele” mimează uluiala
„Este inadmisibil ca, la peste 18 ani de la aderarea la NATO, în condițiile în care Armata României este profesionalizată integral (…) soldatul (…) să fie situat pe grila de salarizare la coeficientul 1,00, în condițiile în care acest coeficient se mai regăsește doar în dreptul unei singure funcții aceea de „muncitor necalificat”.
Soldatul român este Cenușăreasa salarizării de peste 7 ani! Când a descoperit AORR această umilință? Apoi, în „grilă” mai sunt și alte funcții care au coeficient 1,00. Asta ca să păstrăm acuratețea informațiilor.
AORR denunță și „campania irațională de dezinformare referitoare la pensiile militare de serviciu”. O face, însă, timid, discret și tardiv. Să nu irite „elitele” politice.
Pensiile militare sunt de stat, nu „de serviciu”. Diferența este importantă!
Magistrații sau alte categorii socio-profesionale au pensii „de serviciu”. Acestea sunt rezultatul unor condiții speciale de muncă, a unor restricții și limitări, dar atât. După ieșirea la pensie, persoanele în cauză nu mai au nicio obligație față de statul român. Față de popor n-au avut niciodată.
Militarii sunt singurii care se află sub jurământ și au obligații, inclusiv după trecerea în rezervă. Este motivul pentru care statul se obligă să le recunoască și să le garanteze o rentă viageră. Un venit care să asigure un trai decent titularilor, familiilor sau urmașilor celor decedați.
Preocuparea AORR (și altor asociații similare) pentru drepturile militarilor (activi sau în rezervă) se manifestă selectiv și … tainic! Cât să nu intre în coliziune cu aspirațiile personale ale liderilor acestor structuri. Altfel, avem parte de aceeași demagogie și fățărnicie pe care le au toți politicienii.
Când a aflat AORR care este situația militarilor activi sau în rezervă? Care sunt realizările Asociației pentru construirea și consolidarea unei rezerve reale, solide și integrate în apărarea României? Vom reveni!
Vorbiți de obediență și servilism al ,,majorității covârșitoare a șefilor,,. Așa este. Însă în aceeași termeni eu aș vorbi și despre ,,mititei,,. E de notorietate zicerea ,,ordonati-mi mie și numai mie, sunt singurul/singura în măsură să …,, Punctele in suspensie sunt la imaginația fiecăruia.