Ciucă, Ciolacu și partidele lor au coborât scrutinul pentru alegerea președintelui României într-o vulgaritate vecină cu manelismul. Contează prea puțin interesul național sau voința poporului, important este ca cele două nulități să găsească o soluție prin care să supraviețuiască politic anului electoral pe care îl traversăm.
Ciolacu ar fi dispus să renunțe oficial la fotoliul prezidențial, dacă i-ar fi garantat cel de premier. Marcel știe că îi va fi teribil de greu să se confrunte cu un candidat serios în turul doi. Șansele să ajungă în finală cu Ciucă, Simion sau Șoșoacă sunt extrem de reduse. Bișnițăreala și coțcăriile asigură supraviețuirea politică o perioadă limitată de timp. După care vine decontul.
Ciucă este incapabil să înțeleagă ceva din politică. Este adevărat, depravarea și lipsa de onoare pe care o au politicienii îi vin mănușă generalului, dar nu sunt suficiente. Eroul de la Nasiriyah este atât de obișnuit să se ascundă în spatele unor grupuri încât speră ca partidul să fie cel care-l impune președinte al României. Până la urmă a fost ales președinte PNL cu o unanimitate care îl umple de invidie chiar și pe Putin.
Cele două nulități sunt convinse că democrația a fost inventată pentru a le asigura lor demnități și onoruri publice. Doi impostori țin captivă România doar pentru că românii sunt incredibil de toleranți sau apatici.
Din agitația celor două nulități am putea crede că scaunul de la Cotroceni este râvnit doar pentru că președintele poate propune sau susține proiecte prin care să genereze progres și bunăstare. Aiurea! Nimic din activitatea lor anterioară nu-i recomandă drept vizionari. Doi impostori pe care doar slugărnicia membrilor de partid i-a cocoțat în fruntea unor formațiuni tot mai clar mafiote.
„Onoarea nu e numai pe panouri”
Din nefericire, una dintre cele două nulități este un general care întinează imaginea Armatei.
„Data alegerilor se stabilește de către un guvern atunci când este în deplinătatea lui constituit din membrii aceluiași partid… Dar atunci când vorbim de o coaliție, inclusiv data alegerilor este o decizie politică, motiv pentru care e nevoie de consens politic…”
Cuvintele sunt o confesiune publică a eroului de la Nasiriyah. Despre cum simte el doar dezgust și repulsie pentru onoare și cinste.
Ciucă însuși a anunțat data alegerilor pentru 15 septembrie. Nu a vorbit impostorul foarte mult în public, dar bâiguielile lui sunt înregistrate. Nu pot fi negate. Incredibil cum dottore este capabil să-și anuleze propriile afirmații, fără rezerve sau bun simț. Până la urmă ce mai are de pierdut? Faptul că este mincinos și lipsit de onoare a fost deja demonstrat.
Doar Marcel nu a realizat asta decât mai târziu.
Întrebat dacă a fost stabilită o dată pentru ședința coaliției PSD-PNL pe tema datei alegerilor prezidențiale, Ciolacu a spus: „Nu am stabilit ședința de coaliție. Este evident că PNL vrea să schimbe regulile jocului. Eu am ieșit ca premier și am anunțat un calendar, pentru ca toate partidele să se organizeze în funcție de acest calendar. Eu am propus 1 septembrie, domnul Ciucă 15 septembrie, așa cum tot dânsul a venit apoi cu 29 septembrie, iar acum văd că vrea altă dată…
Abordarea mea ca președinte PSD este clară: nu și-au ținut cuvântul. Onoarea nu e numai pe panouri, ci trebuie să fie și în discuțiile din coaliție.”
Este amuzant Marcel. Ciucă este incompatibil cu integritatea morală, cu corectitudinea, cu cinstea și onestitatea. Cât despre panouri, Ciucă doar recunoaște că este în slujba unei țări, nu spune nimic despre onoare. Nici măcar despre care țară este vorba.
Un general… rușinea țării
De la „un poznaș în slujba țării” (Grindeanu) până la „un găinar în fruntea țării” (Paleologu) cartea eroului de la Nasiriyah are parte de propuneri pentru un volum ulterior încă înainte de a fi publicată. Ciucă a anunțat pe site-ul personal că va lansa cartea în luna iunie. Între timp a fost amânată. Mai are de scris. Unele povestiri fantastice mai au nevoie de șlefuire, cum unele elucubrații mai trebuie cosmetizate.
Într-un mesaj postat pe contul său de Facebook, poznașul (sau găinarul) face pe prostul (vorba vine!) și îi răspunde public prietenului Marcel.
„Sincer chiar nu înțeleg de ce această reacție. Afară este foarte cald. Asta da, pot să înțeleg… Atunci când vine vorba de alegerile prezidențiale trebuie să rămânem în prevederile legale și în termenele legale. Ca atare, haideți să stăm jos și să discutăm, să discutăm pe bază de principii, pe bază de reguli, nu pentru a face în așa fel încât să respectăm agenda personală a liderilor PSD.”
„Bă’, ești prost!?“ Cum naiba poate un mamifer să aibă atâta lipsă de demnitate încât să fie dispus să-și transforme numele în sinonim pentru dezonoare și potlogărie? De principii, corectitudine și reguli are el tupeu să amintească?
Nici nu merită combătut. Trebuie doar subliniat că individul a trecut accidental prin Armată. NU este reprezentativ și este o rușine pentru haina militară. Oricine îl votează, doar pentru că a fost militar, confundă marfa cu ambalajul. Ciucă este un rebut, o anomalie a Armatei. Este excepția care confirmă regula.
Armata are generali destoinici, onorabili, integri și onești. Poate nu foarte mulți, dar destui cât să surmonteze accidente ale istorie cum sunt cei ca eroul de la Nasiryiah.
În următoarea perioadă vom relua, meticulos și cu amănunte suplimentare, subiectele care-l fac interesant pentru DNA pe generalul îngrijorat de principii și lege.
Blestemul răului inevitabil
Băsescu a fost un președinte care a făcut mult rău României. Derapajele și abuzurile lui au produs fracturi și avarii în societate, dar, mai ales, în interiorul unor instituții fundamentale ale statului. Pentru români nu a fost suficient. Au ales pentru următorii zece ani un președinte, Werner Iohannis, pe care fanarioții sau despoții medievali și l-ar fi dorit mentor.
După Iohannis nu rămânem decât cu clipa lui de sinceritate nudă: „România este un stat eșuat”. După Băsescu au rămas câteva fraze celebre.
„Măi, Adriane, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foști comuniști?“ Au fost cuvintele lui Traian Băsescu adresată contracandidatului Adrian Năstase la finalul ultimei confruntări televizate de dinaintea turul doi al alegerilor prezidențiale din 2004.
Pentru cei mai tineri dintre alegători poate părea ireală o confruntare publică între candidați. De unde să știe că, într-o perioadă în care democrația nu era arestată de Iohannis, Ciucă sau Ciolacu, exista dezbatere și competiție electorală?
Parafrazând cuvintele fostului informator al Securității: ce blestem pe poporul ăsta să fie condamnat să aleagă mereu răul cel mai mic? Românii l-au votat pe Iliescu de teama lui Vadim. Băsescu și Iohannis au câștigat de fiecare dată doar pentru că oponentul era un președinte al PSD. Niciunul nu a venit cu proiecte și nu a influențat pozitiv dezvoltarea României.
Cele două nulități încearcă să limiteze scrutinul prezidențial la propriile persoane. Data alegerilor este stabilită astfel încât să-și maximizeze fiecare recolta electorală.
Întreaga dezbatere publică este despre Ciucă și Ciolacu. Asta deși, cel puțin până în prezent, oferta electorală propune persoane incomparabil mai frecventabile decât cele două nulități.
După Băsescu și Iohannis orice ticălos poate aspira să fie ales președintele României. Ciucă și Ciolacu plusează. Ticălosul poate fi și analfabet funcțional.