În materie de promisiuni politicienii noștri sunt lideri în Alianță și comunitatea europeană. De la celebrul „să trăiți bine!” până la „fără penali în funcții publice” avem masa plină de promisiuni.
Trăim prost și chinuit. Prezența penalilor în funcții publice a ajuns aproape o mândrie pentru partide. Mai contează că promisiunile au fost minciuni? Urmează sezonul altor promisiuni. Vin alegerile!
Una dintre cele mai generoase promisiuni a fost alocarea a minim 2% pentru apărare. Iohannis, generos cum îl știm, a plusat la 2,5%, din anul 2023.
„Am decis să intru în competiție pentru funcția de secretar general al NATO… această decizie are la bază performanța României… Ca prioritate majoră am inițiat cu toate partidele un pact național pentru alocarea a 2% din PIB pentru apărare, iar acum am ajuns la 2,5% din PIB. Suntem printre aliații care au înțeles și și-au asumat de la început acest angajament.”
Alocarea este doar o promisiune. Sumele cheltuite sunt certitudinea respectării promisiunii.
În realitate, din 2017 până astăzi, România a cheltuit într-un singur an procentul promis (în anul 2020 – 2,01 %). În ultimii 3 ani, de când Ciucă a preluat Guvernul și Iohannis s-a pupat pe gură cu „ciuma roșie”, procentul a scăzut constant. Anul trecut, promisiunea a fost 2,5% pentru apărare, dar s-au cheltuit doar 1,6% din PIB. Nicio altă țară nu are o prăpastie atât de mare între angajamente și realizări.
România a cheltuit, procentual, puțin sub nivelul Olandei. Irelevant. PIB-ul Olandei este de trei ori peste cel al României. Prin urmare, pentru o armată cu efective la jumătate față de România, Olanda a cheltuit de trei ori mai mulți bani!
Era firesc să iasă la suprafață ipocrizia politicienilor noștri. Până la urmă, candidatul Iohannis este șeful CSAT și al forțelor armate.
„Noi nu căutăm vinovați”. La ce bun? Îi cunoaștem!
Nu doar procentul cheltuit este mincinos, dar am direcționat puțin către înzestrare. Mai mult, din puținul cheltuit nu s-a întors nimic în economia României. Cumpăram vechituri sau fără offset.
După 7 ani în care am avut „un pact național pentru alocarea a 2% din PIB pentru apărare” Armata nu a progresat prea mult față de anul 2016.
Controversele privind înzestrarea Armatei au generat mai multe anchete de presă decât capabilități militare. Achizițiile de tehnică și echipamente adună doar eșecuri. Niciun program de înzestrare nu a fost finalizat cu succes. Niciunul. Toate au produs pierderi care, adunate, depășesc valoarea bugetului pe câțiva ani. Le putem relua pe fiecare în parte, dar le ce bun? Au fost dezbătute, combătute, terfelite și umilite mai des și mai virulent decât războiul de lângă noi.
De la celebrul LAROM, bunicul achizițiilor post-revoluționare, până la recent mediatizatele Piranha V sau baterii Patriot, toate programele au scos în evidență defectele unui sistem incapabil de progres. Paradoxul face să discutăm de modernizarea înzestrării unei armate care nu este capabilă să-și schimbe mentalitatea și procedurile. O armată care nu și-a definit nici elementarul nivel de ambiție.
Niciodată nu au fost identificați responsabilii pentru eșecul înzestrării Armatei. Toate controalele și verificările ascund adevărul și limitează pagubele de imagine. Pe cele materiale le plătește bugetul național. Niciun control sau audit nu a dispus măsuri împotriva celor care au devalizat patrimoniul.
De peste 10 ani, generali ca Teodor Incicaș, Florin Jianu, Constantin Luca, George Spiridonescu sau funcționari civili ca Simona Cojocaru și Șerban Lungu au responsabilități directe în ce privește cheltuirea bugetului Armatei. De la planificarea integrată a apărării până la audit, control, personal, înzestrare sau financiar-contabil. Au fost promovați în funcții, avansați în grad, dar niciodată reținuți responsabili pentru dezastrul Armatei.
S-au activat propagandiștii
Programul avion multirol a început în anul 2011. Am reușit să adunăm o escadrilă de avioane F16 Falcon abia 10 ani mai târziu. Încă nu le putem angaja în acțiuni de poliție aeriană, nu avem capabilitățile de instruire, iar unele dintre aparate sunt deja canibalizate.
În urmă cu câteva zile, șeful înzestrării Armatei, gl-lt.dr.ing. Teodor Incicaş, a venit cu noi promisiuni, într-o emisiune a celebrului Radu Dobriţoiu. Mai cunoscut drept finul generalului Ciucă și regizor al penibilei „bătăliei de la Nasiriah”, care a fost, dar nu a … existat.
Incicaș promite că, până în anul 2025, toate cele 32 de avioane F-16 de la norvegieni vor ajunge în România. Vom avea 3 escadrile. La sol! Mai mult de o escadrilă nu vom fi capabili să ridicăm nici cu sobor de preoți. Cel mai „tânăr” avion norvegian are 40 de ani! Nu-i necaz mare! Mai așteptăm puțin și vin avioanele F-35. Noi, din țiplă!
Radu Tudor ne anunța vineri, 22 martie că: „Armata Română a operaționalizat primul sistem de rachete PATRIOT din cele 7 achiziționate din SUA”. Nu este un „sistem Patriot”, ci o baterie Patriot. Pentru Radu glonț sau cartuș, tot aia e.
O altă ciorbă reîncălzită. Bateria Patriot a mai fost declarată „operaționalizată” de câteva ori. A executat și trageri. Din 3 rachete au plecat doar 2, dar nu-i rău după 4 ani de pregătire.
„România are în procedură de achiziție 7 sisteme de rachete PATRIOT. Patru dintre ele sunt deja în România, celelalte 3 sunt preconizate a fi livrate în 2027, după ce producătorul american Raytheon și-a asumat unele întârzieri.”
Cu alte cuvinte, la 10 ani de când Parlamentul a aprobat achiziția și la 8 ani după ce le-am achitat integral pe toate 7, s-ar putea să intre în dotarea Armatei… cândva.
Un general propune o luptă între portavioanele… nescufundabile
Gl.lt.dr. Bălăceanu, președintele unei asociații a rezerviștilor, propune ca Dobrogea să devină „un portavion nescufundabil”.
Portavionul este o capabilitate ofensivă, pe cine atacăm? Bazele aeriene ar trebui dispuse în interiorul teritoriului pe care îl apăra nu la… 400 km de Crimeea. Dobrogea este o zonă mult mai greu de apărat și mult mai vulnerabilă decât … Câmpia Turzii, de exemplu.
E bine că vom aloca 2,5 mld. dolari pentru a construi o bază modernă în Dobrogea, dar să nu ne mințim. Este o bază înaintată de operații a Armatei SUA. Pentru Orientul Mijlociu sau alte zone. Nu pentru un război cu rușii. Americanii sunt mult mai inteligenți. Nu aduc 10.000 de soldați, împreună cu familiile, pe un „portavion”(!) pentru că așteaptă un război cu rușii.
E bine să avem atât de mulți militari americani la MK. Vor fi, în ultimă instanță, un element major de descurajare. Deși este mai mare probabilitatea să ajungă Șoșoacă secretar general NATO decât să atace rușii România.
În realitate, să nu ne mințim și să nu considerăm că toți românii sunt proști. Plătim o taxă consistentă de protecție. Pentru tot ce ne asigură americanii.
În timp ce alocăm, pentru o bază americană, întreg bugetul cheltuit în 7 ani de Armata României pentru infrastructură, apărarea noastră suferă. Și suferă cumplit. Nu am învățat nimic din războiul de lângă noi.
Apărarea aeriană nu este stratificată. Nici astăzi nu am reușit să deblocăm programul SHORAD/VSHORAD. Nu avem armament individual, artilerie terestră compatibilă cu Alianța, tancuri și, mai ales, tehnică de geniu.
Cu ce mijloace am putea realiza fortificații și baraje? Cu ce echipamente am putea sprijini manevra de forțe și mijloace? Ce unități are România în măsură să asigure coridoarele de mobilitate?
Noi ne pregătim de război cu promisiuni
Din procentul departe de promisiuni 59,7% a fost consumat pentru „cheltuieli de personal”. Al doilea cel mai mare procent din NATO. Un paradox!
Soldele militarilor, în anul 2023, au fost mizerabile. Cele mai mici din sistemul bugetar. Ce-i drept, pensiile militare consumă aproape 30% din cheltuielile de personal, dar este un procent de doar 8% din alocare.
Unde sunt banii Armatei alocați pentru „cheltuieli de personal”?
O parte importantă se duce pentru susținerea rezerviștilor voluntari. Cu excepția celor care provin din militari în rezervă (o prostie!), un balast inutil. O specie de căpușe care nu-și justifică sub nicio formă fondurile alocate.
Sume importante sunt alocate pentru sporuri nesimțite. Sute de militari încasează spor de doctorat. Cei mai mulți sunt plagiatori. Foarte puțini au activitate științifică.
Multe cheltuieli de personal ar fi fost evitate dacă România avea propriile capabilități de instruire. Am pierdut peste 100 mil. dolari în amenajarea bazei de la Fetești. Cum nici astăzi simulatorul nu este finalizat piloții noștri se instruiesc în Olanda. Contra cost.
CSA „Steaua” irosește anual 50 mil. euro din bugetul Apărării. O relicvă a comunismului. Săptămâna trecută, Armata și-a trimis echipa de fotbal pentru un meci amical în Bulgaria. Deși echipa este în liga secundă și nu a reușit nici măcar calificarea în play-off, ministrul apărării a fost mărinimos cu ei.
Armata României are încadrarea sub 50% din necesar. Deși, dacă este să dăm crezare propagandei, în ultima lună a primit peste 6300 de candidați pentru cele 5093 de locuri scoase la concurs. N-ar fi rău să fie adevărat. Dacă nu mint înseamnă că deficitul s-a acoperit. Totuși, cine va instrui atâtea mii de recruți? Deficitul în rândul cadrelor militare depășește 55%.
Armata și întreaga societate plătesc tribut inconfundabilului „las-o bă, că merge așa”!
Nimeni nu rivalizează cu Iohannis, Ciucă și Ciolacu în materie de promisiuni. Ghinion! Unii privesc și dincolo de minciunile și ipocrizia lor.