Ne sufocă dezbaterile sterile și știrile în regim de „breaking news”. Abia dacă avem timp pentru alte subiecte decât cele pe care le impune propaganda puterii. Războiul, rușii, alegerile locale sau europarlamentare, Tândală la NATO, Ciucă președinte la C.A.P.-ul din Plenița… subiectele se rostogolesc într-un ritm care abia dacă ne lasă timp să respirăm.
Bine, ar exista alternativa refuzării canalelor media alimentate de partidele politice. Practic ar trebui să ne detașăm de 90% din mass media românească. Să nu credem, însă, că în alte colțuri ale lumii mass media este diferită. În fond, majoritatea presei românești este deținută de trusturi sau concernuri străine.
Subiectul generat de câștigarea procesului cu Gabriel Resources a fost foarte puțin păstrat în atenția publicului. Din prostie sau ticăloșie, liberalii și social-democrații au făcut din victorie parastas. Premierul social-democrat și liberalul ministru al finanțelor s-au străduit câteva luni să ne pregătească pentru înfrângere. N-au avut noroc de … baftă.
Victoria României a fost înfrângerea lor. Unii s-au întrebat, firesc, ce interes au avut Ciolacu și Boloș să vestească o catastrofă când logic ar fi fost să câștigăm? Ciolacu a început timid. Primele informații avansau o despăgubire de cel puțin 2mld. dolari. În apropiere verdictului unii plusau până către 6 mld. dolari valoarea despăgubirilor.
Au pierdut canadienii. Nu plătim noi, trebuie să o facă ei. Nu câteva miliarde, doar câteva milioane. Pe care nu prea le au, că sunt falimentari. Ei și toți ceilalți care au speculat pe bursă alarmismul Guvernului nostru.
Am scăpat de dezastrul Roșia Montană. După ce am scăpat și de exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică. Urmează mini reactoarele nucleare.
La intervale aproape egale Guvernul nostru se lansează în aventuri cu companii nord-americane. De fiecare dată România devine poligon de încercări pentru proiecte refuzate de alte state.
Ăla micu’ a lu’ Marinel Burduja
„Nu putem renunța la cărbune, nu putem renunța și la gaz, nu putem renunța și la energia nucleară și să avem pretenția ca atunci când apăsăm pe întrerupător să se aprindă becul”, declarația îi aparține ministrului energiei.
Hai, că-l știți pe Tianu. Ăla micu’ a lu’ Marinel Burduja, securistul care a devalizat Bancorex. Fost făuritor de partide, fost ministru la digitalizare, fost candidat la Primăria Capitalei. În general, Sebastian Burduja este de profesie … fost.
În prezent se joacă de-a ministrul la energie și conduce, la dublu mixt cu Gabi Firea, campania medicului Cîrstoiu la Capitală. S-a gândit eroul de la Nasiriah că nu-i suficient cât l-a umilit plimbându-l prin București pe post de potențial candidat. Acum l-a pus să-i șteargă scaunul de primar celui care i-a luat locul. Un hâtru generalul nostru.
În opinia ministrului Burduja, trilema energetică va putea fi rezolvată de reactoarele modulare de mici dimensiuni. Dacă tot avem o țară frumoasă de ce să nu o facem praf?!
Americanii, ungurii sau rușii sunt victimele colaterale ale dezamăgirilor noastre. Niciun străin nu este vinovat pentru dezastrul în care ne scufundăm. Nimeni nu poate fi reținut responsabil pentru sărăcia, mocirla morală și lehamitea socială din România.
Vinovații sunt la Palat. La Cotroceni, Parlament și Victoria. Toți cei care au trecut pe acolo în ultimii 30 de ani ar trebui să plătească prețul incompetenței, iresponsabilității… trădării. România a atins adâncul abisului și nu se oprește, încă mai sapă.
Fukushima, Cernobîl, Maiak… proiecte nucleare sigure!
Viitorul energetic poate că este nuclear. Este o sursă disponibilă 24/7, în orice condiții. Energia alternativă sau verde depinde de condițiile meteo. Cea convențională (hidrocarburi, material lemnos etc.) este limitată și supusă capriciilor celor care o dețin.
Totuși, accidentele de la Fukushima și Cernobîl sau cel de la stația Maiak din Rusia (ascuns timp de trei decenii, inclusiv de americani) ar trebui să mai domolească entuziasmul. Cu atât mai mult cu cât nu există încă o tehnologie sigură de eliminare a reziduurilor toxice.
De ce România? Poate pentru că suntem colonia perfectă pentru aventuri și experimente. Indiferența și nivelul scăzut de educație al populației nu reclamă investiții deosebite în manipularea opiniei publice.
Cu ajutorul „vectorilor de imagine” plătiți consistent se promovează proiecte care nu au produs rezultate nicăieri, care au eșuat sau au fost respinse de alte țări. Un clip „inofensiv” și o reclamă aparent neutră la radio sunt suficiente în țara care a ridicat prostia la rang de demnitate publică.
Tehnica de manipulare este utilizată global. Nu doar în România. Ne aducem aminte campania agresivă a proiectelor menționate anterior (Roșia Montană sau gazele de șist). Locuri de muncă, beneficii pentru comunitatea locală, siguranță, prosperitate, energie ieftină etc… Nimic adevărat.
Romania s-a dovedit a fi cel mai prost investitor din lume. Toate investițiile au adus doar sarcini, fără absolut niciun beneficiu. Nu există niciun proiect în care Guvernul a investit 100 mil. USD care să fi întors măcar bugetul cheltuit.
Campionii împrumuturilor: miniștrii României
În octombrie 2020 România a semnat un Acord Interguvernamental cu SUA în domeniul proiectelor de energie nucleară, care a fost ratificat de Parlament prin Legea nr.199/2021. În aceeași lună Ministerul Energiei semna un Memorandul de Înțelegere cu Banca de Export-Import a Statelor Unite/ US EXIM Bank.
Exim Bank este instituția oficială a guvernului SUA care asigură credite pentru export. Se recomandă ca având misiunea de a sprijini prosperitatea și securitatea americană prin export, deblocând soluții de finanțare pentru companiile americane la nivel global.
În România, Exim Bank intenționează să finanțeze investiții în sectorul energetic în valoare totală de 7 mld. dolari. Sunt credite cu dobândă pe care le acordă României pentru a sprijini sectorul privat american.
România și SUA au semnat, în noiembrie 2021, Acordul de Cooperare pentru implementarea mini-reactoarele nucleare de la NuScale.
„Vom deveni lider regional în furnizarea de energie curată”, spunea, în anul 2022, Virgil Popescu, ex-ministrul energiei. Când? Realist vorbind, mini-reactoarele nucleare nu vor fi funcționale mai repede de 10 ani.
Când auzim de implicarea unei companii americane în economia românească reacțiile duc, cel puțin, în două direcții.
Prima este utopia apropierii de „visul american”. Un fel de seriozitate și meticulozitate nemțească. Experiența pe care am avut-o cu companiile americane prezente în România este identică celei cu „meticulosul” Iohannis la Cotroceni. Fiasco.
A doua direcție ne poartă, nostalgic, gândurile către Bechtel, Exxon sau Chevron. Așa cum am avut parte de autostrăzi sau energie furnizată prin investițiile companiilor amintite, probabil la fel vor funcționa și mini-reactoarele nucleare de la NuScale
De secole ascundem tributul sub denumiri pretențioase și ne mințim că avem independență și suveranitate.
NuScale, vărul american al canadienilor de la Gabriel Resources
NuScale este o companie înființată în anul 2007. Cercetările pe care le finanțase Departamentului de Stat pentru Energie (DSE) al SUA pentru mini-reactoarele nucleare treceau astfel în sectorul privat. În anul 2011 compania avea mai puțin de 100 de angajați. Principalul investitor era Fluor Corporation, o companie texană specializată în echipamente pentru sectorul energetic.
Fără nicio realizare notabilă sau parteneriat extern, în anul 2019 NuScale semnează un Memorandum de Înțelegere cu Nuclearelectrica din România. Doi ani mai târziu compania anunță public intenția de a construi mini-reactoarele nucleare, în afara SUA. România devine astfel zonă de experimentare, dar noi dăm frumos din coadă bucuroși că ne bagă stăpânul în seamă.
Gabriel Resources avea sediul în Marea Britanie, era listată în Canada, iar activele românești erau deținute printr-o companie olandeză. Va rămâne în istorie doar pentru proiectul Roșia Montană. Cum va fi amintită NuScale rămâne de văzut.
„E momentul să scriem noi viitorul lumii. Dacă nu noi, atunci cine? Promisiunea pe care o facem nu este doar pentru români, ci pentru întreaga omenire”, declara Burduja luni, 18 martie 2024, la Doicești. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu proiectul, mini-reactoarele nucleare vor fi amplasate la mai puțin de 90 km de București. Să simtă și Capitala briza unui eventual accident nuclear.
În afara unor declarații teatrale nu s-a întâmplat nimic săptămâna asta. Doar am fost atenționați că România va plăti cel puțin 7 mld. USDpentru un proiect american… experimental. Mai ieftin decât în SUA unde proiectul ar fi costat cel puțin 9 mld. USD.
Breaking News – „proasta satului” lovește iarăși
Într-o prezentarea ticăloasă se menționează că apa care revine în circuitul natural, din mini-reactoare, „nu este afectată aproape deloc de radiațiile nucleare”. Acest „aproape” este atât de vag încât ne putem închipui că nu afectează navigația pe Mississippi.
Problema majoră în Germania, de exemplu, nu a fost siguranța centralelor nucleare ci depozitarea deșeurilor radioactive. Dacă noi plătim tot și rămânem să gestionăm deșeurile radioactive, ce investesc americanii?
Susținătorii proiectului estimează un preț de 20 de cenți pentru un kwh. Mai mult de 1 leu/ kwh. Dacă adăugam transportul și distribuția, la cât ajunge costul energiei electrice furnizată de minireactoarele nucleare? Răspunsul e simplu, cel puțin dublu față de cel mai scump kwh existent astăzi pe piață.
În realitate, România a acceptat un împrumut de 7 mld. dolari de la o bancă a Guvernului SUA pentru iluzia instalării a 12 mini-reactoare nucleare experimentale. Condiția a fost renunțarea la colaborarea cu China pentru reactoarele 3 ți 4 de la Cernavodă.
Cele 7 mld. dolari sunt un împrumut pe care îl plătește poporul român, dar asigură profit unor companii americane care găsesc astfel teren de joacă pentru finalizarea unor experimente.
Bune sau proaste mini-reactoarele nucleare sunt un proiect despre care se vorbește de aproape cinci ani. Se mai taie o panglică, se mai organizează o conferință de presă, se mai acordă un împrumut. În final, după alți cinci ani România va plăti despăgubiri. NU știm încă pentru ce, dar bine ar fi să pregătim deja banii. De data asta nu mai ratează Ciolacu premoniția!
Cum reușim performanța ca din toate țările de pe glob să fim, iarăși, proasta satului?