Peste 20 de șefi de stat și de guvern europeni și alți oficiali occidentali s-au adunat luni, 26 februarie 2024, la Paris. Reuniunea se dorește o demonstrație de unitate pentru Ucraina. Un semnal prin care Rusia să înțeleagă că sprijinul pentru Kiev nu slăbește, pe măsură ce războiul intră în al treilea an.
Președintele francez Emmanuel Macron, gazda conferinței de la Paris, a declarat că dorește să poarte discuții despre consolidarea ajutorului și modalități prin care se reiterează convingerea Vestului că „Rusia nu poate câștiga în Ucraina”.
Înaintea reuniunii premierul slovac Robert Fico a făcut o declarație care merită atenție. Potrivit Reuters, care citează presa slovacă, Fico a declarat că: „Mă voi limita să spun că aceste teze (aflate în pregătire la Paris) implică faptul că un număr de state membre ale NATO și UE iau în considerare să trimită trupe în Ucraina pe baze bilaterale.”
Acesta ar fi adăugat și că „nu pot să spun în ce scop și ce trebuie să facă acolo.” Premierul slovac a dat însă asigurări că țara sa, care este deopotrivă membră a NATO și a UE, nu va trimite trupe în Ucraina.
Afirmațiile lui Fico sunt șocante. În ciuda ajutoarelor de sute de miliarde de dolari pentru Kiev, NATO și UE au declarat în repetate rânduri că nu doresc o confruntare directă cu Rusia. La fel, și Statele Unite.
Pe de altă parte, este greu de crezut că premierul slovac minte. Din afirmațiile sale atrage atenția o expresie: „pe baze bilaterale”. Țările care vor trimite soldați în Ucraina nu o vor face în calitate de membre NATO și UE, ci pe baza unor înțelegeri bilaterale cu Kievul. În nume propriu și PE RISC PROPRIU, fără a beneficia de protecția celor două puternice organizații. Nici de legendarul Articol 5.
„Garanții de securitate” în vreme de război
Kievul se află în această perioadă în negocieri cu mai multe țări, inclusiv România, pentru ca acestea să ofere Ucrainei „garanții de securitate”. Iohannis și Guvernul României au refuzat să ofere explicații și detalii despre ce înseamnă aceste „garanții”. Ce fel de obligații și răspunderi își asumă țările care semnează astfel de tratate bilaterale cu Ucraina.
Cum ar putea un terț să ofere „garanții de securitate ”unei țări aflate în război altfel decât alăturându-se conflictului cu sprijin militar?
Pentru România situația este mult mai profundă decât pentru țările din Vest. A garanta securitatea unei țări cu care ai un diferend teritorial înseamnă a renunța la orice pretenții față de acele teritorii. Am mai avut noi președinți care au încălcat legea semnând acorduri prin care renunțau la teritoriile noastre legitime.
Dacă este adevărat ce spune Fico (până acum, nimeni nu l-a contrazis) este foarte probabil ca printre țările NATO/UE care ar urma să trimită trupe în Ucraina să se numere și România.
De acum doi ani, împinsă de la spate de Washington, România s-a aruncat cu capul înainte, bezmetic, într-un război care nu este al ei. Decizia a fost luată fără consultarea poporului român. Niciun oficial nu s-a obosit să întrebe românii dacă sunt de acord cu consecințele și riscurile pe care o asemenea implicare le presupun.
Acum, războiul din Ucraina este în impas. Rusia încă nu pierde, dimpotrivă. Într-un an electoral cu mize uriașe, Statele Unite și restul Occidentului NU admit înfrângerea.
Este motivul pentru care liderii țărilor din Blocul Vestic sunt gata de orice pentru a amâna deznodământul.
Iohannis, președintele dezbinării noastre
În România, peste slugărnicia tradițională a liderilor mioritici, se mai adaugă un factor de risc major: Klaus Iohannis.
Aflat pe picior de plecare de la Cotroceni, Iohannis nu mai are nimic de muls de la români. Tândală urăște visceral România. I-a ignorat și disprețuit poporul pe întreaga perioadă a celor două mandate.
Groful de la Cotroceni este dispus la concesii inimaginabile față de Washington și Bruxelles. Lipsit de scrupule, disperat să își asigure o funcție la NATO sau UE, Iohannis pare capabil de orice. Inclusiv să dea brânci României pe front.
Iohannis a făcut praf politica internă. Iar diluarea PNL, până la nivelul unui apendice al PSD, este cel mai mic necaz pentru români. Tândală a cultivat dezbinarea și ura printre români. Iohannis nu lasă în urmă decât dezastru. Toate proiectele lui sunt eșecuri catastrofale. Imun la suferințele românilor, a manifestat o aroganță și o indiferență ieșite din comun.
Un exemplu recent ne demonstrează abisul nesimțirii. După ce a risipit fondurile publice în excursii de plăcere, astăzi aflăm că Iohannis își permite să cheltuiască 9 milioane euro pentru a-și amenaja viitoarea reședință! Detaliile prezentate de investigațiile Recorder și G4Media relevă o nesimțire scandaloasă.
Iohannis a făcut praf și politica externă a României. În fapt, nu am avut politică externă. Cât timp Tândală a fost la Cotroceni. Astăzi suntem la un nivel inferior coloniilor imperiale. Fără prieteni, fără un grup de susținători, fără recunoaștere și demnitate internaționale. În schimb ne-am implicat plenar și iresponsabil în Ucraina.
Războiul este o tornadă care distruge tot ce este în jur. Tornada Ucraineană amenință să înghită România.
Sofocle spunea că „războiul nu răpune pe omul de nimic, ci totdeauna pe cei aleși”. Iohannis nu va fi afectat de război. Oricum ar fugi din țară. Dacă războiul va ajunge în România, NATO și UE, cu Klaus Iohannis în moț, se vor spăla pe mâini cu un rânjet.