Întâlnirea CSAT de la Cotroceni ar fi trebuit să fie despre securitatea României. În realitate, a fost programată și a avut loc doar pentru a-i oferi lui Iohannis un prilej oficial de a se întâlni cu Ciucă și Ciolacu. De altfel, comunicatul Președinției (aici), la fel de anost și insipid ca șeful CSAT, este dovada lipsei de interes pentru securitatea Țării. Amuzament și glume proaste.
„CSAT a decis continuarea demersurilor diplomatice în vederea încetării de către Rusia a agresiunii militare…” este dovada faptului că membrii CSAT au umor. În schimb, faptul că „membrii Consiliului au analizat și activitatea CSAT în anul 2023 și au decis transmiterea Raportului de activitate al Consiliului, spre aprobare, Parlamentului României” este o glumă proastă. De când este Tândală președinte, CSAT a făcut public un singur raport de activitate, cel din anul 2015.
Despre Armata României și apărarea Patriei? Mai nimic! A fost lecturat un raport al șefului Apărării. Cum ar veni Gheorghiță s-a ușurat intelectual.
Subiectele și concluziile le știm. Înzestrarea este insuficientă, așa că vom mai cumpăra câteva echipamente sofisticate. Legislația nu ne permite să doborâm dronele, doar le însoțim, amical, în plimbare prin țară. Încadrarea cu personal e nasoală, dar o rezolvă Gheorghiță. Are proiecte și viziuni!
Am alocat suficient spațiu demontării tezei false privind insuficiența legislativă. Sigur, întotdeauna există loc de mai bine. Toate normele pot face obiectul unor actualizări sau reglaje. Dar să afirmi că legislația te împiedică să răspunzi corespunzător în cazul unei agresiuni (de orice natură) este o prostie!
Înzestrarea Armatei și iresponsabilitatea cu care este cheltuit procentul generos alocat Apărării a fost, de asemenea, subiectul multor materiale. Vom reveni.
Dintre toate problemele Armatei, insuficiența personalului este de departe cea mai stringentă și greu de surmontat deficiență.
Cifrele cu care ne impresionează analistul militar
Nu întâmplător, în ajunul ședinței CSAT, trompeta de serviciu (aka Radu Tudor) a publicat un material … salvator. „Cifrele oficiale sunt secrete, dar, pe surse, există un deficit de câteva zeci de mii de rezerviști” ar fi concluzia reputatului analist militar. Sunt secrete, dar el le dezvăluie. Totuși, nu vă impacientați, a calculat Răducu și România mizează pe 402.000 militari. Fix!
Armata ar dispune de 80.000 militari activi și civili (!!!), plus 50.000 în rezervă. Internele s-ar baza pe 127.000 cu „grade profesionale și civili” (!!!) la care s-ar adăuga 108.000 rezerviști. În timp ce serviciile ar avea 25.000 militari activi și doar 12.000 rezerviști.
Numărătoarea analistului militar relevă un infantilism nostim. Trecem peste afirmația că „cifrele sunt secrete”, dar imediat le face publice, inclusiv pe cele ale serviciilor secrete. Mai grav este că induce în eroare. Din necunoaștere sau pe baza unor informații proaste.
Mai întâi, civilii (din întreg sistemul național de apărare) e puțin probabil să ajungă pe front. „Civilii” sunt, foarte mulți, femei fără niciun fel de pregătire militară. Bărbații sunt șoferi sau în formațiunile administrative și de întreținere.
Apoi, Internele și Serviciile au sarcini specifice la război. Pompierii, jandarmii, poliția de frontieră sau angajații sistemului de urgență ar avea, în eventualitatea puțin probabilă a unui război, suficiente misiuni în interiorul țării.
În cele din urmă, Armata nu are 50.000 de rezerviști. Aceștia sunt doar cei care beneficiază de o pensie militară de serviciu. Armata are, însă, peste 300.000 de soldați și gradați în rezervă. Sunt cei care au trecut prin serviciul militar obligatoriu în perioada 1987-2007 și care pot fi încă mobilizați. Acestora li se adaugă câteva zeci de mii de soldați și gradați profesioniști sau cadre militare care au plecat din Armată fără drept la pensie militară de serviciu, dar aflați încă sub jurământ.
O teză falsă: lipsa rezervei în România
Numeric nu stăm rău. Nu asta ar fi marea problemă. Echiparea, dotarea, instruirea și conducerea rezervei sunt catastrofale. Și stăm foarte rău cu împrospătarea rezervei.
Deși avea soluții mult mai bune, conducerea Armatei insistă cu „rezervistul voluntar” și „militarul voluntar în termen”. „Să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții rezultate diferite este definiția…” prostiei.
Un căpitan „rezervist voluntar” primește, lunar, 2.500 lei (net). La finalizarea primelor două săptămâni de pregătire încasează și o „primă de instalare” de 7.500 lei (net). Este practic aceeași remunerație de care ar beneficia un „militar în termen voluntar”. „Rezervistul voluntar” are obligații limitate! Practic stă acasă. Este înscris într-un partid politic, poate participa la alegeri și desfășura activitate sindicală.
Un căpitan în activitate are o soldă de 3.500 lei. Merge zilnic la unitate, suportă privațiunile serviciului militar și are interzise o serie de drepturi și libertăți fundamentale.
Dacă banii irosiți pe proiecte idioate (precum cele menționate) ar fi fost direcționați către creșterea soldelor militarilor în activitate, atractivitatea carierei militare ar fi fost alta. Dacă ar crește solda unui soldat profesionist la 5.000 de lei (jumătate din cât primește un șofer angajat la „asfaltatorul” Dorinel Umbrărescu) Armata n-ar mai avea atâtea probleme cu recrutarea. Dacă solda unui căpitan în activitate ar crește la 10.000 lei (cât salariul unui șofer de autocamion) n-am mai avea promoții întregi de ofițeri plecați din Armată înainte de a împlini 30 de ani.
Nu discutăm public situația efectivelor Armatei. Este o teză prin care păstrăm secretul asupra încadrării structurilor din subordinea MApN. În realitate ascundem o situație care ar trebui să alarmeze.
Avem o problemă cu „îmbătrânirea” rezervei Armatei, dar ea există și nu este neglijabilă.
O realitate ignorată: forțele active
Până să intervină rezerva Armatei ar trebui ca forțele active să respingă o eventuală acțiune militară ostilă. Fără o Armată profesionistă, înzestrată, echipată și mai ales încadrată corespunzător nu ne ajută rezerva nici dacă depășește un milion de militari.
„Aproape 13.000 de angajați au plecat din Ministerul Apărării de la începutul lui 2022 până în prezent. Instituția are un deficit de angajați de zeci de procente, deși, susțin surse din sistem, cel puțin în 2023, angajările au fost mai numeroase decât plecările.” (sursa Europa Liberă)
Am mai scris despre cum trișează Armata, manipulând cifrele (aici). În septembrie anul trecut, MApN anunța că numărul ieșirilor din sistem a fost inferior intrărilor (aici). A uitat să menționeze că perioada iunie-august este cea mai aglomerată pentru intrările în sistem. În schimb, în ultimele 4 luni din an se înregistrează, cumulat, treceri în rezervă aproape egale cu numărul celor din primele 8 luni.
Ministrul apărării, Angelică Tîlvăr, a recunoscut că anul trecut au plecat din Armată peste 6600 de angajați. „Trecerile în rezervă au fost prin demisie (48%), prin reducerea vârstei standard de pensionare (39%), prin clasări medicale (11%) și datorate altor situații (2%)” informează un comunicat MApN. Cu alte cuvinte, peste 98% din personalul trecut în rezervă a făcut-o înainte de termen.
Cei mai mulți au plecat alungați de corupție și instabilitate sau denigrarea și ostracizarea permanentă a militarilor. Un procent important a plecat, însă, din cauza salarizării insultătoare. Este mizerabilă solda militarului român!
„Un jandarm care a furat mâncare de 111 lei dintr-un supermarket din Brașov a fost achitat de judecători.” Revoltător! Un militar a furat dintr-un magazin pentru că nu avea ce să mănânce! Un jandarm pe care Radu Tudor l-ar trimite pe front! Decât să moară de foame, mai bine de gloanțele inamicului.
Cantitatea este mai importantă decât calitatea
MApN a lansat, în urmă cu câteva zile, un apel către tinerii din România. Ar avea nevoie de 5.000 de soldați și gradați profesioniști! Anul trecut Armata a avut mai multe încercări de recrutare. Din cele 4.000 de locuri, mediatizate intens, s-au încadrat mai puțin de 1.000. Armata a pierdut, însă, peste 2.500 de SGP numai prin demisie, pe întreg parcursul anului trecut.
Faptul că la vârful structurilor care gestionează resursa umană din Armată se află niște diletanți, lipsiți de realism și profesionalism, o dovedește și actuala campanie de recrutare. Înțelegem disperarea celor care conduc Apărarea, dar panica nu este o soluție.
De ce să declari disponibile 5.000 de locuri dacă știi că nu ai reușit, în ultimii ani, să atragi mai mult de câteva sute de candidați? De ce să te expui, să-ți minimalizezi importanța și atractivitatea, recunoscând deficitul enorm pe care îl ai? Se ocupau prea repede dacă ar fi fost doar 1.000? Foarte bine, mai scoteau încă 1.000 peste câteva luni!
Când recunoști deficitul enorm pe care îl ai, resursa umană de calitate începe să-și pună întrebări. De ce au plecat atât de mulți din sistem? De ce nu sunt atractive locurile din Armată? De ce tineri nu se îngrămădesc să se înroleze în „serviciul militar voluntar”… permanent și remunerat? Prost de tot, dar măcar nu este gratis ca serviciul militar obligatoriu, cu care ne tot amenință.
După CSAT, vine și o veste bună. Cresc soldele militarilor! Într-o întâlnire desfășurată astăzi, 21 februarie 2024, la sediul MApN, miniștrii apărării și internelor au găsit soluții pentru creșterea remunerației militarilor. După ce vor finaliza toate artificiile legale, creșterea medie a soldelor va fi de… 600 lei. Adică 1000 lei la generali și 200 lei la soldați. Operația este un succes, pacientul a decedat!
A mai trecut o ședință CSAT. Încă una plină de clișee și platitudini! Despre militari și umilințele pe care le îndură nimic.
Cât despre România… Ne salvează Gheorghiță și militarii săi voluntari cu termen… de expirare redus.