Civilizațiile s-au dezvoltat până în punctul de unde declinul era inevitabil. Istoria nu are foarte multă imaginație. Indiferent de organizarea socială, dezvoltarea economică sau impactul tehnologic, toate civilizațiile au urmat același drum.
„O civilizație exclusiv utilitară (cum este cea în care trăim astăzi) va merge întotdeauna până la capăt, adică până la lagărele de muncă silnică” scria Romain Gary în Rădăcinile Cerului. O carte considerată primul manifest „ecologic”. O poveste grevată pe apusul imperiilor coloniale și încercările de emancipare ale popoarelor africane, grevată
Civilizațiile ies mai întâi din robie. Are loc o formare culturală și spirituală a identităților colective. De exemplu, evreii antici au îndurat 400 de ani de robie în Egipt, iar credința creștină a apărut din 300 de ani de persecuție. După ce au fost consolidate în creuzetul suferinței, curajul și capacitatea de a îndura mari sacrificii ies la iveală. Apar liderii formali, iar oamenii sunt chemați la curaj și la sacrificiu pentru a crea o lume mai bună și mai dreaptă.
Curajul etapei anterioare duce la dorința de libertate și auto-guvernare. Oamenii caută să stabilească legi și instituții juste. Libertatea stimulează creativitatea, inovația și abundența. Prosperitatea și bunăstarea materială cresc. Prosperitatea face loc deșertăciunii. Oamenii devin mai puțin vigilenți și se instalează decăderea morală.
Apatia colectivă crește pe măsură ce oamenii consideră că bunăstarea este un drept față de care nu au obligații. Ei pierd din vedere principiile care au dus la prosperitatea lor. Dependența de sisteme și autorități externe crește. Oamenii apelează la guvern sau la alte entități pentru a-și rezolva problemele. Ciclul se încheie pe măsură ce dependența duce înapoi la robie sau declin.
„Roma nu a fost construită într-o zi” …
…este o frază întâlnită pentru prima dată într-un poem francez medieval din anul 1190 (aici).
Este adevărat! Au trecut mai mult de 8 secole de la înființarea și până la apogeul Romei.
În primul secol după Hristos, Imperiul Roman se întindea de la Atlantic până în Orientul Mijlociu. Un teritoriu atât de vast de guvernat a produs numeroase probleme administrative și logistice. Războaiele generate de invazia popoarelor migratoare și cheltuielile excesive au micșorat semnificativ bogățiile imperiale. Inflația a accentuat diferența dintre bogați și săraci.
În perioada declinului, legiunile romane au început să fie puternic afectate de infuzia elementului străin. Nivelul legiunilor s-a mărit cu germanii gotici sau alți barbari, atât de mult încât „barbar” a devenit sinonim pentru „soldat”. În cele din urmă, mulți dintre barbarii care au devastat Roma și au determinat căderea Imperiului de Vest își dobândiseră gradele militare în legiunile romane.
Dacă mărimea Romei o făcea dificil de guvernat, conducerea ineficientă doar a accentuat problema. Corupția guvernului și instabilitatea politică au contribuit determinant la decăderea Imperiului.
Creștinismul și înlocuirea valorilor tradiționale au fost alți factori care nu pot fi neglijați. A fost, însă o influență care a pălit în comparație cu factorii militari, economici și administrativi.
Imperiul Roman nu a dispărut într-o noapte, dar …
… au fost suficiente mai puțin de 4 secole pentru a distruge ce construiseră romanii. Anul 476 marchează nu doar căderea Romei (Imperiul Roman de Apus), dar și sfârșitul Antichității.
Decăderea Romei s-a întâmplat lent, insidios și banal. Indigenii (romani), după ce s-au îmbogățit, s-au lenevit. Au căutat subterfugii sau au refuzat să-și mai trimită copiii în armată. S-au sustras de la îndeplinirea sarcinilor publice, pe care până atunci le făceau din simțul datoriei, neremunerat și cu interes pentru binele Cetății. Un scenariu care se repetă invariabil în istorie.
Romanii au angajat mercenari în armată, funcționari publici care să vegheze la binele comunității, administratori ai banului public. Aceștia erau mai puțin interesați de binele Cetății. Proveneau din medii mai umile și aveau, în general, un nivel de educație și morală mai redus, așa încât aceste munci au fost tot mai prost făcute.
Având nevoie oameni care să muncească, chiar și prost, porțile cetății s-au deschis larg pentru „barbari”. Străinii veniți în căutarea unei vieți mai bune. Aceștia nu aveau atașament față de Roma și nu aveau respect pentru tradițiile ei. Își doreau bogăția romanilor.
„Barbarii” aduceau cu ei zeii și obiceiurile lor care erau, cel puțin parțial, responsabile de sărăcia în care trăiseră înainte de a pleca spre bogata Romă. Mercenarii nu au mai luptat cu același entuziasm, căci erau niște dezrădăcinați fără țară. Roma era pentru ei doar locul în care își promiseseră îmbogățirea. Întâmplător sau nu, Cetatea s-a aglomerat, igiena a decăzut și bolile contagioase au săpat și ele la temelia civilizației.
Este imposibil să nu găsim corespondent în actualitate pentru toate cauzele care au provocat distrugerea civilizației romane.
Astăzi serviciul militar este nu doar voluntar, dar ostașii sunt permanent subiect de ironii și umilințe. „Ne apără NATO” este expresia care rezolvă toate problemele securității naționale. Aparatul guvernamental depășește în volum angajații din industrie, iar corupția funcționarilor publici este endemică și general acceptată. Bolile apar sau sunt inventate cu o frecvență care aduce aminte de Apocalipsă. Educația este ignorată sau persiflată, iar cultura ignorată sau amabil suportată.
La marginea Imperiilor
Astăzi viața „Cetății” este controlată de consumerism și utilitarism. Totul trebuie să fie util, să aducă plusvaloare materială. Cultura și spiritualitatea pierd teren în detrimentul vulgarului și grotescului. Luptăm pentru drepturile animalelor, dar le distrugem sau invadăm habitatul natural. Apărăm familia, dar o ridiculizăm acceptând compromisuri care insultă firescul și rațiunea.
Nu ne trebuie căldură iarna, cercetătorii ne conving că este sănătos să trăim la 18 grade. Înfofoliți ca niște eschimoși în dormitoare. În schimb, ne trebuie răcoare în timpul verii. Mai contează câtă energie consumă și câtă poluare produce aerul condiționat? Nu ne trebuie brazi adevărați, crescuți în pepiniere. Este ecologică o grozăvie din plastic, pentru producerea și distrugerea căreia se taie mult mai mulți brazi.
Nu ne mai trebuie poezie, e doar pentru inimi slabe și manuale proaste și, desigur, inutile. Sunt adolescenți care au străbătut învățământul obligatoriu fără să învețe vreun vers, măcar așa, de inimă albastră. Unde sunt, nu numai zăpezile de-altădată, dar și copiii care recitau Luceafărul din memorie?
Nimănui nu-i mai trebuie latina sau greaca veche, doar sunt moarte. Istoria nu mai prezintă interes, nici măcar cea națională. Geografia este înlocuită cu Google și Waze, iar matematica de calculatorul din telefoanele mobile. Nu mai avem nevoie de morală pentru că oricum mulți nu au sau de magia lui Moș Crăciun, care evident nu ține de foame.
Traian Băsescu, un grobian responsabil de declinul României, îi declara pe medici și profesori asistați social. Iohannis, un îngâmfat care urăște România, găsea serviciul militar „o pierdere de vreme”. Ciucă și Ciolacu, doi analfabeți care insultă conceptul de „demnitar”, consideră competiția politică „instabilitate”.
Suntem un teritoriu aflat la periferia marii culturi și civilizații căreia îi aparținem. Noi mereu am fost la marginea Imperiului. Descompunerea este mai rapidă și mai ușor vizibilă aici. Cu toate acestea noi alegem să o ignorăm.
Am avut ultimii acces la civilizația Imperiului, am pierdut primii prosperitatea și bunăstarea promise de această civilizație.