Suntem o țară în care stelele de general și apropierea de serviciile secrete sunt „recomandări” pentru o carieră, în orice domeniu. Din banii noștri, serviciile plătesc „acoperiți” în toate sectoarele de activitate. De la aparatul bugetar la sectorul privat, din mass media în magistratură, peste tot se simte atingerea discretă a serviciilor.
În față sunt, însă aruncați cei mai vulnerabili, cei care au de pierdut mult, dacă nu răspund la comenzi. Uneori aceștia sunt generali ai armatei, cei către care trupa se uită cu încrederea că nu o aruncă, iresponsabil, în focul luptei. Deseori generalii sacrifică, însă totul pentru propria liniște și bunăstare.
Generalul Ștefan Gușă a fost ultimul șef al Armatei al cărui nume militarii îl rostesc deseori cu evlavie. Argumentele sunt de prisos. Cine a citit „Jurnal nescris” înțelege diferența dintre un ofițer de tancuri, inginer și cercetător, ajuns șef al Marelui Stat Major la 46 de ani și un plagiator incapabil să adune două propoziții într-o frază coerentă.
„Ca militar, în calitate de comandant, am considerat că întotdeauna ceea ce primează este sufletul soldatului, care a fost, este și trebuie să fie respectat. El este sufletul armatei, în ultimă instanță. Ce mult contează sufletul soldatului… să poți să fii înțeles de el… E o mare artă să reușești acest lucru, mai ales că armata nu se concepe fără exigență, fără disciplină…” scria Ștefan Gușă în apropierea sfârșitului.
Câți dintre cei care i-au urmat în funcție au mai pus în centrul Armatei soldatul? Când Patriot-ul este mai important decât soldatul, Armata suferă.
Agentul GRU și primul penal din fruntea Armatei
Vasile Ionel a fost rechemat în rândul cadrelor active ale Armatei (la vârsta de 63 de ani) printr-un decret din 28 decembrie 1989, semnat de Ion Iliescu, și numit șef al Armatei. Îl înlocuia în funcție pe generalul Ștefan Gușă, „sancționat” pentru că se împotrivise intrării trupelor ruse în țară.
Vasile Ionel a fost un ofițer cu studii aprofundate în Rusia. În anul 1980, într-o încercare de asanare a Armatei de ofițerii educați în fosta URSS, a fost trecut în rezervă cu gradul de general-colonel (Dosarul agenților GRU în România „Corbii”). Era acuzat, încă din anul 1978, că a subminat economia națională și capacitatea de apărare favorizând „importul de tehnică de luptă de aviație din URSS, tehnică învechită moral” la preț de achiziție ca al tehnicii de ultimă generație. Alți actori, aceeași piesă. Istoria se repetă. Cine să-i acuze, când „corbii” sunt astăzi „vulturi”?
La Revoluție, Vasile Ionel făcea parte din eșalonul doi al nomenclaturii comuniste. În perioada 1980-1984 a fost adjunct al ministrului transporturilor, iar apoi (1984-1989) al ministrului aprovizionării tehnico-materiale și controlului gospodăririi fondurilor fixe. Un politruc veritabil.
Generalul Dumitru Cioflină a condus Armata în perioada 1991-1997. Ulterior a fost comandant al Academiei de Înalte Studii Militare (astăzi UNAp), iar după trecerea în rezervă consilier al premierului Adrian Năstase.
La data de 5 octombrie 2006, generalul (r) Dumitru Cioflină a fost pus sub învinuire de procurorii DNA, fiind acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice. Era acuzat în dosarul schimbului de terenuri dintre MApN și Gigi Becali. Prejudiciul calculat se ridica la momentul respectiv la aproximativ 3 milioane de dolari.
La 22 mai 2013, Dumitru Cioflină a fost condamnat, alături de Gigi Becali si Victor Babiuc, la doi ani de închisoare în dosarul schimbului de terenuri cu MApN.
Un „erou” al Revoluție și un al doilea penal
Constantin Degeratu a fost numit șef al Marelui Stat Major al Armatei, în ianuarie 1997. Avea 48 de ani, două stele pe umăr și era (doar) locțiitor al șefului Direcției Operații. Îl recomanda un dulap plin de scheletele celor morți în timpul reprimării Revoluției la Cluj (detalii aici și aici). În mandatul său, la Baza Militară de la Aeroportul Otopeni a aterizat un avion ucrainean civil IL-76. Era începutul scandalului „Țigareta 2”.
După schimbarea din funcție, în februarie 2000, a fost… secretar general al MApN! A trecut în rezervă, la 52 de ani, în martie 2001. În anul 2005, Băsescu l-a rechemat în rândul cadrelor active. Era deja consilierul pe probleme de securitate al președintelui României.
Mircia Chelaru a fost un general meteoric în fruntea Armatei. Numit șef al Marelui Stat Major în februarie 2000, a fost schimbat din funcție după mai puțin de 9 luni.
La data de 27 octombrie 2000, Chelaru a susținut o conferință de presă în care a afirmat că CSAT urmărește și protejează activitatea grupărilor mafiote din Dobrogea și Oltenia, contribuind astfel la „enclavizarea României„. Tot el a sugerat în declarațiile sale că „restructurarea Armatei de dragul intrării în NATO este o formă de reconstituire a unui control autoritar în România„.
Pe 27 ianuarie 2016 Curtea de Apel București l-a condamnat definitiv pe Mircia Chelaru la 3 ani închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu. Asta nu l-a împiedicat să fie ales deputat AUR, deși nu intervenise încă reabilitarea judecătorească.
Chelaru a fost primul francmason ajuns în fruntea Armatei României. Francmason a fost și succesorul său în funcție (aici).
Din Armată la Parchet, via Parlament
La data de 31 octombrie 2000, generalul de corp de armată dr. Mihail-Eugeniu Popescu a fost înaintat în gradul de general de armată și numit în funcția de șef al Marelui Stat Major. Imediat după trecerea sa în rezervă (25 octombrie 2004), generalul Popescu a devenit membru al PSD. La alegerile parlamentare, din noiembrie 2004, a fost ales senator PSD de Vâlcea, pentru legislatura 2004-2008.
Pe 29 iunie 2012, generalul Mihail Popescu a fost condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu suspendare.
Un dosar în care a fost inculpat și înlocuitorul său la conducerea Armatei, generalul Eugen Bădălan. Numit în funcție în octombrie 2004, Bădălan a cerut trecerea în rezervă în septembrie 2006. Începuse urmărirea penală împotriva sa (dosarul Tofan).
Bădălan a afirmat că a refuzat punerea la dispoziție pentru a nu provoca o stare de incertitudine și provizorat în conducerea Armatei. Indiferent care i-au fost motivele reale, trebuie remarcat că ulterior generalul Ciucă s-a legat de scaun provocând o situație penibilă la vârful Armatei.
Generalul Bădălan a transformat Armata în feudă personală și El Dorado pentru afaceriști dubioși. Contractul cu Grupul Tofan, externalizarea serviciilor de hrănire ale Armatei (detalii aici) sau contractul pentru achiziția uniformelor militare tip „ripstop” (detalii aici) sunt doar câteva din afacerile în care numele său a fost menționat intens.
După trecerea în rezervă, Eugen Bădălan s-a înscris în PDL. Pe listele partidului lui Băsescu a fost ales deputat în legislatura 2008-2012. A solicitat suspendarea din partid în decembrie 2011, după condamnarea la 4 ani de închisoare cu suspendare.
Băsescu și generalii lui. Detractorul și impostorii
Băsescu poate că nu a iubit România, dar cu certitudine a urât Armata. Pentru Iohannis a fost invers. Șefii Armatei numiți de cei doi au fost un amestec de trafic de influență, abuz de putere și persiflaj. Nu-ți poți bate joc de armată, când ești președintele țării, decât dacă ești ticălos sau trădător.
Amiralul Gheorghe Marin a deținut funcția de șef al Statului Major General/ SMG în perioada septembrie 2006 – decembrie 2010. Primul și singurul șef al Armatei provenit din rândul marinarilor.
A fost și primul ofițer de marină activ ajuns la gradul de amiral. În perioada 1980-1981, Gheorghe Marin a comandat o vedetă purtătoare de rachete. Deși ofițer de marină, toate celelalte funcții ale amiralului au fost pe uscat. N-a fost nici măcar „marinar de apă dulce”. A fost, însă coleg de facultate cu președintele Băsescu (aici), recomandare suficientă. Amiralul Marin a fost și conducător de doctorat în cadrul UNAP. Pentru teze contestate vehement (detalii aici).
Despre generalul Ștefan Dănilă s-a vorbit în repetate rânduri că ar fi fost rudă, prin alianță, cu președintele Băsescu. Singura „calitate” care-l recomanda pentru cea mai înaltă funcție din Armată.
De pe funcția de comandant flotilă (general de brigadă), a fost mutat, în octombrie 2010, locțiitor al șefului SMG. Funcție special înființată pentru el. Pe 25 octombrie 2009 a primit prima stea, iar în decembrie 2010 pe a doua.
General cu două stele, Dănilă a avut în subordine generali superiori în grad. Gl.lt. Dan Ghica-Radu, Ioan Sorin, Ștefan Oprea sau Teodor Frunzeti sunt doar câteva exemple. Oricare dintre cei patru ar fi fost alegerea firească pentru funcția de șef al SMG, dacă Băsescu nu și-ar fi bătut joc permanent de Armată.
Despre Dănilă și insulta pe care a reprezentat-o numirea sa în fruntea Armatei, în articolul următor. Ciucă și marionetele lui merită, de asemenea, un material separat.
***
„Armata a fost și rămâne un element de echilibru și încredere pentru societate. Avem în față exemplul iugoslav, situația care există în Transnistria. Nu ne pot lăsa indiferenți. O țară mică, așa cum suntem noi, cu o poziție geostrategică deosebită, va fi și în continuare ținta multora. Bănuiesc, și simt pe undeva, că România este în mijlocul unor interese extraordinar de mari în viitor. De aici și dorința ca armata să fie pregătită și dotată corespunzător pentru a-și îndeplini menirea.
Avem nevoie de o armată capabilă să apere această parte a noastră de pământ, unde miile de generații și-au așezat, spre trăinicie, morții.”
Ștefan Gușă, 1994.