Toate națiunile sunt pline de trădători și turnători. Niciuna nu face excepție. România chiar excelează. N-ar trebui să ne surprindă, suntem țara care prinde primele locuri în toate clasamentele negative.
„Nu avem treabă cu delațiunea și cu turnătoria”
Propunerea ministrului finanțelor, Marcel Boloş, de a susține activitatea ANAF cu ajutorul cetățenilor, a suscitat dezbateri și comentarii. Demnitarul liberal și-a explicat ulterior inițiativa cu privire la combaterea evaziunii fiscale cu ajutorul turnătorilor. El a precizat că declarațiile inițiale au fost înțelese greșit și că propunerea sa vizează înființarea unui mecanism de avertizare a integrității fiscale.
Anul trecut a intrat în vigoare legea nr. 361 / 2022 privind protecția avertizorilor de interes public. Una care ar trebui să-i protejeze pe cei care „raportează încălcări ale legii, care s-au produs sau care sunt susceptibile să se producă, în cadrul autorităților, instituțiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum și în cadrul persoanelor juridice de drept privat”.
Articolele 266 și 267 din Codul penal prevăd pedepse cu închisoarea pentru cei care nu denunță comiterea unor infracțiuni sau omit sesizarea organelor judiciare.
Prin urmare, de ce un cetățean nu aduce la cunoștința autorităților evaziunea fiscală (care este faptă penală), deși este obligat și protejat de lege, decât dacă primește o recompensă financiară? Este în egală măsură insultător și umilitor.
Este insultător pentru că statul pleacă de la ideea că turnătorii ar fi mai responsabili social decât avertizorii de integritate. Și este umilitor pentru că statul legiferează mita. Îndeplinirea unei obligații legale, în schimbul unei recompense materiale (alta decât remunerațiile salariale), este fără îndoială mită.
După ce a afirmat că s-a inspirat din modelul american și cel nemțesc Marcel Boloș a plusat „Franţa îl foloseşte (acest model n.r.), Canada, Australia, sunt toate state care şi-au creat mecanisme şi instrumente specifice ca să îşi adune banii la buget. (…) Nu avem treabă cu delaţiunea şi cu turnătoria. Mi-a venit să râd când am văzut aceste lucruri care sunt, mă rog, duse într-un ridicol de neexplicat”.
Să-i explicăm ministrului liberal de ce nu suntem foarte amuzați.
Partidul turnătorilor la Securitate
Partidul Național Liberal, din care face parte Boloș, este formațiunea care a adunat cei mai mulți turnători ai Securității. Alexandru Paleologu, Mona Muscă, Sorin Roșca Stănescu sau fostul președinte liberal Mircea Ionescu Quintus sunt cei mai cunoscuți dintre ei. Având în vedere că PDL este astăzi ascuns sub culorile PNL îl putem nominaliza aici și pe fostul lider al partidului, Traian Băsescu.
Marcel Boloș este și „preot misionar”. Ar trebui să știe că în fruntea listei cu turnători ai Securității se află și preoți ca Justin Marchiș, Nicolae Corneanu sau fostul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Iustin Moisescu.
Care este diferența dintre „avertizorul fiscal” și cel care denunța o faptă „reprobabilă” în regimul comunist?
Delațiunea se produce în scopul unei recompense sau culegerii unui avantaj personal. Ambele acțiuni pleacă de la convingerea „avertizorilor” că aduc la cunoștința autorităților fapte ilegale. Amândouă persoanele doresc să fie protejate de lege, iar contribuția lor să rămână anonimă pentru restul cetățenilor.
În cele din urmă, intenția statului de a combate evaziunea fiscală nu poate fi decât aplaudată. Totuși, nu este obligația statului să colecteze toate taxele și impozitele și să limiteze evaziunea fiscală? De ce trebuie să învrăjbască și mai mult un popor care oricum este dezbinat?
De ce nu explică Boloș cum funcționează modelele din țările prezentate ca exemplu? Acolo țintele sunt marii evazioniști, cartelurile și grupările infracționale. Adică exact cei pe care statul îi protejează în România.
Instituția „avertizorului de integritate” nu funcționează în țara noastră nu pentru că ar lipsi cointeresarea materială. Nu funcționează pentru că statul refuză să colecteze exact de la cei care produc cel mai mare deficit bugetului.
Ce face statul cu informațiile primite de la turnători?
Am prezentat în materialul anterior (aici) cum a fost identificat un prejudiciu de aproape un sfert de miliard de euro produs de MApN. Bani pe care România i-a pierdut pentru că angajați ai statului nu și-au îndeplinit corect sarcinile de serviciu. Investigația celor de la anchetarorii.ro nici măcar nu a fost preluată de canalele de știri centrale. Este pur și simplu ignorată.
Am adus în atenție suspiciuni rezonabile de fraude și fonduri cheltuite iresponsabil în domeniul achizițiilor, investițiilor în infrastructură sau funcționării unor entități care sfidează bunul simț (CSA Steaua București). Nu s-a întâmplat nimic. Dimpotrivă, cei care le-au produs au fost recompensați sau promovați (vom reveni cu exemple).
Turnători sau avertizori – interesul ar fi să limităm infracțiunile, de orice fel. De informații duce statul lipsă? Ăsta este motivul pentru care România colectează atât de puțin din TVA?
În funcție de interese și subordonare a diagramei de putere organele statului sunt folosite pentru presiune, intimidare și eliminarea celor incomozi.
Un „avertizor de integritate” a adus în atenția publicului furtul intelectual din teza de doctorat a generalului Ciucă. Hoție care a produs prejudicii financiare statului prin sumele încasate de plagiator. „Avertizorul” n-a mai fost premiat, dimpotrivă, s-a încercat să fie linșat. În paralele organele statului s-au aliniat să-l apere pe hoț.
Un cititor ne-a atras atenția că și cei care aduc la cunoștință presei nereguli sau fapte de corupție pot fi considerați turnători. Oare?
Nu motivația este cea care face diferența? Dacă sesizarea unei infracțiuni, a corupției sau abuzurilor este condiționată de beneficii personale de orice natură atunci respectivele persoane sunt turnători. Mulți dintre aceștia sunt de-a dreptul trădători. Își trădează camarazii pentru avantaje personale.
Un pionier al instituției „avertizorului public”, Nicolae Ciucă
Cel mai bun exemplu este al altui fruntaș liberal, întâmplător tot generalul Ciucă. Am amintit într-un material anterior cum actualul președinte al PNL a primit o corecție fizică din partea colegilor în Școala Militară. Nicolae Ciucă a fost un ilustru lustruitor al bocancilor ofițerilor în cancelaria cărora făcea curățenie. Colegii au sesizat, însă că Nicușor aducea la cunoștința comandanților săi toate faptele colegilor pe care el le considera în afara legilor și regulamentelor.
Se poate spune că Nicolae Ciucă a fost un pionier al ideii de „avertizor public” încă din perioada comunismului. Un justițiar care nu suporta să-și vadă colegii fumând în locuri nepermise sau părăsind cazarma fără aprobare.
De altfel, cea mai mare temere a impostorului de la Nasiriyah este să nu moară neîmpărtășit. Ceea ce presupune că se și spovedește foarte des. Ei bine, tovarășul Ciucă ar trebui să știe că și spovedania la DNA tot o descărcare de păcate este. Păcate penale, dar nu ne pierdem în subtilități semantice. Diferența o face că, după spovedania la DNA, iertarea păcatelor și taina împărtășaniei o primește de la un judecător.
Ce sunt altceva cei mai mulți turnători, ascunși în spatele eufemismului „avertizori” decât trădători? De cele mai multe ori, cei mai mulți dintre ei sunt foști complici sau coautori, prinși sau care sunt excluși din cercul infracțional. Diferența dintre cel care refuză comiterea unei fapte penale și cel care o denunță încolțit de procurori este evidentă. Ce fel de „avertizori” sunt cei care păstrează o parte din ce au furat cu condiția de a furniza anchetatorilor numele tuturor complicilor? Cazul Dinu Pescariu este relevant pentru ce-i care „au turnat și au scăpat”.
O țară în care să trăim normal
Un text mai vechi, publicat de Marin Neacșu în Ziua Veche, este foarte inspirat intitulat „Născut pentru a fi trădat”.
„Unii oameni se nasc pentru a fi trădători. Trădează din fragedă pruncie, apoi fac din trădare un mod de viaţă, o meserie şi îşi construiesc averi de pe urma trădării. Ba mai mult, capătă şi stele de pe urma trădării. Apoi ajung vicepremieri după ce trădează iarăşi. După fiecare trădare a căpătat câte ceva şi dacă îl întrebi cum şi-a câştigat stelele dă din umerii înstelaţi şi te pune să îl întrebi pe cel care l-a avansat.”
Textul este despre mareșalul Ion Antonescu și despre cât de crunt și des a fost acesta trădat, până în fața plutonului de execuție. Un memento pentru cei care uită că suntem poporul care-și renegă eroii și își adulează trădătorii. Vin alții care ne obligă, prin legi votate de trădătorii noștri, pe cine să venerăm și pe cine să denigrăm.
Ce-i care l-au trădat pe Antonescu tot un fel de „avertizori publici” se considerau. La fel și grupul de ofițeri care l-au trădat pe Cuza.
Boierii noștri erau turnători la Înalta Poartă. Parlamentarii noștri turnători la Bruxelles. Cetățenii noștri nu au decât să fie turnători la ANAF. Ne amăgim dacă sperăm că o astfel de inițiativă ar face altceva decât să mărească numărul de turnători.
Statul, dacă ar dori, are suficiente pârghii și instrumente pentru a reduce marea evaziune fiscală. Nu va reuși asta cu „avertizorii” care fac delațiuni din răzbunare sau răutate. Pentru că nu au primit bon fiscal la pâine sau bere.
Nu e rău, dimpotrivă, ar fi chiar extraordinar, dacă toți ne-am obișnui să comunicăm infracțiunile pe care le sesizăm. Dar să o facem convinși că sprijinim astfel o societate civilizată, nu pentru că vom fi recompensați. Recompensa ar trebui să fie o țară în care să trăim normal.
Am o istorioara despre reparatrierea bagajelor personalului aflat in misiune permanenta. De acord, pare banal pana intervine partea cu generalii care suna pentru a fi facuta plata.
Contactati-ma.