Armata este recunoscută ca fiind una din instituțiile în care secretul de serviciu capătă valențe speciale. Accesul la informații clasificate este acordat în urma unor verificări și doar până la nivelul pe care îl reclamă fișa postului. Această „confidențialitate” a majorității activităților a permis secretizarea multor informații.
Printre cele mai bine ascunse informații din Armata este și modul de calcul al venitului lunar pentru personalul în activitate.
Desele modificări ale legilor, de cele mai multe ori prin ordonanțe de urgență, au realizat un păienjeniș legislativ prin care este greu să navighezi. O contribuție majoră și-au adus și hotărârile de guvern, care au bulversat și mai grav situația. Iar pentru ca haosul să fie total, normele interne au eliminat orice speranță pentru cei care au încercat să înțeleagă cum le sunt calculate soldele/ salariile.
Într-un astfel de mediu, ordonatorul principal de credite, ministrul Angel Tîlvăr în speță, este stăpânul absolut al instituției pe care o conduce. Legile sunt aplicate discreționar. Nimănui nu-i este teamă că va fi cercetat pentru abuz sau neglijență în serviciu. Câți militari sunt dispuși să-și apere drepturile în instanță? Câte plângeri penale au formulat cei a căror drepturi sau interese au fost vătămate?
„Începând cu 1 ianuarie 2024, dreptul salarial prevăzut la art.15 alin. (1) din anexa VI la Legea-cadru nr. 153/ 2017, cu modificările și completările ulterioare, se calculează prin aplicarea cotei procentuale la solda de funcție/ salariul de bază cuvenită/ cuvenit, cu respectarea prevederilor art. 15 alin (2) din anexa VI la aceeași lege.”
Fraza anterioară este un fragment dintr-un răspuns standardizat al Direcției generale financiar-contabile / DGFC. Pentru cei care au fost suficient de temerari să pună întrebări ministrului sau structurii centrale financiar-contabilă din MApN răspunsul nu aduce nicio lămurire. Dimpotrivă.
Divide et impera
Sporul pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale a fost permanent o sursă de nemulțumiri. Condițiile de acordare trebuiau stabilite prin norme metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite. Ele au fost, însă, atât de generic formulate încât au lăsat loc multor abuzuri și decizii arbitrare.
Sporul menționat poate fi acordat, în baza legii, pentru cel mult 5% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare, „pentru fiecare ordonator principal de credite”. Cu alte cuvinte, la nivelul MApN ar putea fi acordate aproape 4000 astfel de sporuri. Asta dacă ne orientăm după cifrele furnizate în ultimul timp de generalul Vlad și ministrul apărării.
În mod firesc, procentul de 5% ar fi trebuit extrapolat și la ceilalți ordonatori de credite. Evident că acest lucru nu s-a întâmplat. În structurile centrale sporul pentru lucrări speciale a devenit unul permanent. De la nivel categorii de forțe până la cabinetul ministrului sunt sute de militari și civili care primesc acest spor. La batalioane și structuri de nivelul 1, sporul se acordă doar accidental, pentru maxim 2% din personal.
În astfel de condiții este normal să existe ostilitate. Atât față de sporul în sine, cât și față de mulți din cei care îl primesc. Dacă mai adăugăm că, deseori, nu există o procedură clară de acordare înțelegem de ce majoritatea ar jubila dacă ar fi eliminat.
„Să moară și capra vecinului” este obiectivul suprem pe care și-l stabilesc mulți români. De ce să așezăm lucrurile în făgașul lor firesc? De ce să intrăm în normalitate? Mai bine să se aleagă praful.
Nu sporurile, nici avansările sau promovările sunt vinovate de starea moralului și a lipsei de încredere care domină Armata. Într-un sistem bazat pe competiție onestă și profesionalism ele ar trebui să genereze plusvaloare nu corupție și abuzuri.
Drepturile militarilor într-o „abordare prudențială”
DGFC are argumente pentru modul defectuos în care a aplicat legea.
„Pentru încadrarea în limitele trimestriale ale cheltuielilor de personal ordonatorii de credite au posibilitatea să diminueze drepturile salariale care sunt stabilite prin lege în cuantum variabil și pe cele a căror acordare este variabilă….”. Fraza ar avea sens dacă ar fi aplicată corect. Componenta „variabilă” se referă la marja procentuală, nu la mutilarea legii după bunul plac.
„A fost necesară o abordare prudențială în utilizarea fondurilor publice… având în vedere implicațiile financiare pentru toate instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională …
În același timp, au fost analizate și tratate în mod unitar, inclusiv efectele generate de acordarea drepturilor salariale asupra sistemului de pensii militare de stat.”
Structurile financiar-contabile sunt întotdeauna dispuse să refuze angajaților un drept financiar atunci când există o minimă suspiciune că el va fi contestat de organele de control (audit, Curte de conturi etc). Uneori și în lipsa acestor suspiciuni.
Este adevărat, dacă un militar sau civil nu-și primește drepturile legale poate contesta nedreptatea. Sau o pot sesiza aceleași structuri de control, dar este mai puțin probabil. Cum și probabilitatea ca cel a căror drepturi au fost lezate să ajungă in justiție este foarte redusă. De cele mai multe ori persoana în cauză se limitează la proteste palide sau, eventual, un raport către comandant.
Câtă insolență are DGFC când admită „o abordare prudențială”? Ce să înțelegem? Că legea ar fi permis, dar ei s-au gândit să fie chibzuiți? Anul acesta deficitul este uriaș, iar inflația dublă față de media europeană. Au păstrat prudența doar pentru rezerviști?
Legea nu s-a aplicat corespunzător pentru că ar fi avut efecte asupra pensiilor militare de stat? În anul 2024 se aplică pentru că trec în rezervă gl.lt.dr. Jianu și alți pretorieni din gașca lui Ciucă? Cine le permite angajaților DGFC să decidă drepturile pe care le primește un militar și efectele acestora asupra eventualei pensii?
Revolta virtuală produce rezultate… virtual
Anul trecut a fost una din ultimele hemoragii de personal ale SNAp. Și dacă s-ar continua cu ostracizarea militarilor tot n-ar mai fi mulți cei care ar îndeplini condițiile de trecere în rezervă.
Anul acesta apetitul politicienilor pentru tirade la adresa militarilor a scăzut brusc. Dimpotrivă, a fost atacat Ciolacu pentru că a justificat deficitul bugetar prin cheltuielile făcute de MApN la începutul anului.
Norma de echipare a militarilor s-a dublat. Urmează o creștere semnificativă a normei de hrană. A crescut considerabil solda de grad. Măsuri binevenite, dar care trebuiau dispuse demult. Războiul este la granița din februarie 2022, iar Rusia a anexat Crimeea din anul 2014.
În realitate, modificarea Legii 223/ 2015 a pensiilor militare de stat, prin OUG 59 din 2017, a fost doar începutul. Toate amendamentele ulterioare și normele interne, împreună cu amânarea acordării unor venituri decente militarilor n-au avut ca obiectiv doar epurarea Armatei. DGFC recunoaște că s-a urmărit, instituțional, ca ieșirile masive din sistem să nu sufoce sistemul pensiilor militare.
Conducerea MApN n-a avut niciodată intenția să elimine nedreptățile și inechitățile din sistemul pensiilor militare. Dimpotrivă, a făcut tot posibilul să le adâncească. DGFC recunoaște că dispozițiile sale lezează drepturile unor militari. Și o face dezinvolt. Nu-i pasă.
Campaniile mass media și atacurile furibunde ale unor politicieni, cauționate de lipsa de reacție a șefilor Armatei și complicitatea structurilor asociative ale militarilor în rezervă n-au fost întâmplătoare. Au fost acțiuni deliberate pe care le-au condus unii generali în activitate și rezervă. Care le-a fost prețul? Arginții lui Iuda.
Continuarea manifestării revoltei și nemulțumirilor doar pe rețelele sociale nu va aduce nicio schimbare pentru rezerviști. Unii rămân cu frustrările deja istorice sau adună altele noi. Alții realizează cum au fost manipulați.
Dacă cineva așteaptă rezultate diferite, față de „realizările” ultimilor ani … este nevoie de schimbare.