Democrația pentru Toți

Leonardo Pisano, supranumit și Fibonacci, a fost considerat cel mai mare matematician al Renașterii. De numele său se leagă și răspândirea utilizării sistemului de numărare arab în Europa, pe care Fibonacci l-a introdus în cartea sa de calcul Liber Abaci, dar mai ales celebrul șir de numere pe care nu l-a descoperit, dar pe care l-a revelat în aceeași lucrare.

Șirul lui Fibonacci este o secvență numerică fascinantă, care a captivat imaginația matematicienilor și entuziaștilor științei de-a lungul timpului. Acest șir începe cu două numere, 0 și 1, iar fiecare termen ulterior este obținut prin adunarea celor două numere precedente. Astfel, secvența devine: 0, 1, 1, 2, 3… și continuă la nesfârșit.

Deși pare simplu la început, valoarea fiecărui termen crește exponențial, dezvăluind o structură matematică profundă și surprinzătoare. Sirul lui Fibonacci are aplicații în domenii diverse (matematică, informatică, biologie și chiar în artă) demonstrând influența sa remarcabilă asupra lumii științifice și culturale.

Ce legătură are șirul lui Fibonacci cu politica românească? Una mai mare decât ne-ar plăcea să acceptăm.

Cei care conduc România astăzi sunt

suma catastrofelor politice lăsate de înaintașii lor. Ciolacu, Bolojan, Predoiu sau Grindeanu sunt suma coțcăriilor din PSD și PNL. Liderii Alianței sunt chintesența imposturii, a prostiei adânci și a periferiei culturale din care provin. Răul pe care îl vedem astăzi nu este brusc și aleatoriu, el s-a acumulat în timp și s-a dezvoltat prin transformări continue și doar aparent nesemnificative.

Să nu ne mințim că alternativa este mai bună. Când o auzim grăind pe Elena Lasconi nu putem decât să ne refugiem în consternare și perplexitate. Cel mai ușor ne este să ne amuzăm și să îmbracăm veștile proaste într-un soi de umor negru. O încercare disperată de a neutraliza impactul lor emoțional, transformând durerea în ironie.

Din păcate, realitatea nu mai are răbdare și nici dispoziție pentru așa ceva. Și-a epuizat resursa. Democrația s-a autosabotat și cere adevăruri directe și necosmetizate. De bine, dar mai mult de rău, România a scăpat de epidemia de COVID. Din păcate nu mai are suficienți anticorpi sociali pentru a scăpa de epidemia de sofiști și de răul matematic pe care ea îl aduce.

Seria Fibonacci, pe care tocmai am invocat-o, pune în evidență recurența, un concept care poate fi aplicat foarte ușor comportamentelor distructive. Asemenea numerelor care se „construiesc” unele pe altele, așa s-au plămădit și nou veniții, candidați execrabili cu acte, printr-un efect de propagare a răului.

Ar trebui să nu uităm nici o clipă cum haosul alegerilor

a fost declanșat de uriașa prostie și ticăloșie a politicienilor PSD și PNL. De incomensurabila incompetență a ciracilor din jurul lor, a căpeteniilor serviciilor speciale și a așa zișilor analiști și consultanți politici.

Toți au avut ca „măreață” strategie electorală să sprijine cu voturi și cu bani „suveraniștii”. Crescându-i pe culoare mici, au sperat astfel că vor înlesni victoria propriilor candidați. Catastrofa li se datorează și din nefericire singurii care plătesc, la propriu, sunt cetățenii României.

Cum vor răspunde ei, vinovații, pentru haosul provocat? Ce fel de sancțiuni pot exista pentru toate aceste înțelegeri care nu rezultă din urne și care se fac, probabil și acum, cu sfidarea crasă a electoratului?

Fără complicitatea unor înalți funcționari ai statului român, Georgescu n-ar fi adunat peste 2 milioane de voturi. Domnia sa nu a venit din neant. Nici din praful naționalismului ceaușist, care s-a așezat pe caschetele diverselor facțiuni din sistemul național de apărare, cum încearcă unii să acrediteze ideea.

Când va veni timpul marilor întrebări, dar mai ales al măsurilor administrative? Aplicate nu drepturilor democratice, nu restrângerii acestora, ci doar acelora care se fac direct răspunzători de incompetență și de încercările de a măslui și de a perverti aceste drepturi.

În timp ce Rusia specula toate slăbiciunile statului român,

toată lipsa de educație a alegătorilor și uriașele clivaje sociale, un nor greu de complicitate și de nerușinare apăsa pe umerii structurilor statului. Structuri care ani și ani la rândul au întors capul într-o parte atunci când ar fi trebuit să documenteze și să sancționeze ilegalități. Sau compromis iremediabil instituții fundamentale, vitale pentru funcționarea unei democrații autentice.

Ani de zile manifestări și declarații iredentiste sau antidemocratice au fost tolerate și parcă integrate în firesc. Atunci când au aplicat legea era deja prea târziu și gestul a fost neconvingător. Statul ne flutură astăzi teroriști trecuți de vârsta senectuții, după ce a cultivat zeci de ani clanuri mafiote sau structuri paramilitare.

Cum este posibil ca ani de zile, pe sub nasul autorităților române, o rețea de angajați din Armată, Jandarmerie și Poliție să devină mercenari în țări africane? Cum a fost posibil ca un caraghios cu flinte la cingătoare, un Wagner român care s-a umplut de rușine și de victime pe unde a mercenariat (după cum documentează The Guardian), să introducă ilegal în țară un adevărat arsenal militar și uriașe sume de bani?

Unde a fost Vama, unde a fost Poliția de Frontieră, unde au fost toți securiștii speciali cu bugete mai mari decât are NASA? Unde se ascund complicii acestui trepăduș și mai ales, cine răspunde? Ce spune PSD despre un individ care a făcut campanie electorală alături de ei? Dar Lavinia Șandru, candidata Antena 3 la președinție, care se plimba mândră de compania mercenarului?

Invalidarea în afara urnelor a unei candidaturi

oricât de necesară o consideră unii, este în cele din urmă rușinoasă pentru stat. Este rezultatul catastrofal, politic, social și civic al anilor de impostură, nerușinare și furt practicate în Romania. Mai mult, invalidarea este folosită acum, în egală măsură, de Rusia și Statele Unite.

Suntem oaie neagră a Planetei. Nu pentru că ciobanii noștri (din politică sau nu) ar avea oi mai multe si mai cornute decât alții, ci pentru că slăbiciunea internă este întotdeauna galvanizată în exterior. Putem fi convinși că, dacă nu suntem în stare să organizam alegeri libere și democratice, ne ajută rușii oricând. Ei nu greșesc niciodată, întotdeauna iese doar cine trebuie.

Asemenea ciumei care atacă propriul organism, democrațiile care practică interzicerile dezvoltă un mecanism de auto sabotaj sistemic. Interzicerile lor sunt ca niște anticorpi care, în loc să apere sistemul, sfârșesc prin a-l distruge din interior.

Unii încearcă să ne explice că interzicerea unei candidaturi este o metodă de dezinfecție socială. Ce vedem acum, însă, este o democrație care se autoreproduce tocmai prin pârghiile ei de suprimare. Epidemia de suveraniști și pro-europeni se hrănește chiar acum din corpul democratic păzit de interziceri care susțin că îl protejează. În realitate, fiecare produce o nouă mutație.

Problema este că acum trebuie să sufle și în iaurt, pentru că o nouă interzicere, chiar temeinic documentată legal și făcută la timp, ar arunca în aer statul de drept din România.

Ar fi inacceptabil scenariul în care, pe acest fond de haos planetar, SUA, de exemplu, ar declara că nu recunosc validitatea alegerilor. Ar fi eșecul unei întregi națiuni, atrasă mai bine de treizeci de ani în mrejele statului securisto-mafiot. „Succesul” acelor iresponsabili care folosesc democrația pentru a-și masca cele două singure crezuri cărora le-au jurat dragoste eternă și sacrificiu suprem: banii și puterea!

Georgescu ne-a arătat într-un mod foarte direct și violent,

deloc cosmetizat, nu numai cine suntem ca națiune și ca stat, dar și ce mari pericole ne pândesc din exterior. Am putea scrie biblioteci întregi, din păcate, despre apetitul multor români pentru „puritate spirituală și națională” prin legionarism. Despre aplecarea noastră către xenofobie, rasism și excepționalism bazat pe nimic.

Din păcate, cert este un singur lucru: rămânem la periferia culturală a Europei. Nu știm istorie, nu deosebim albul de negru, iar din analfabetismul funcțional am făcut un mariaj solid cu cel științific. Mulți compatrioți cred în tămâie și în icoane, ceea ce nu este rău în sine. Cred în conspirații și în obscurantism, dar nu cred în știință. Este absolut descurajant să asculți un politician tânăr, trăit în Occidentul prosper și chipurile școlit afară, că are ca soluții „minunile lui Dumnezeu”.

Despre statul nostru făcut arșice știam deja. Ce am aflat nou este capacitatea lui uluitoare de autodistrugere, transformând reprezentarea democratică într-un instrument de control și eliminare selectivă. De fapt, este un semn că, în fibra lui, el nu s-a desprins niciodată de comunism. Ca de altfel și mulți alți români care îl regretă pe Ceaușescu.

Acești indivizi nu se află în coliziune cu ideea de libertate, ci doar nu știu să o gestioneze. Îi încurcă responsabilitatea individuală. Dacă am fi o democrație autentică, educația ar trebui să fie declarată temă de siguranță națională. Să existe investiții masive în învățământ, pentru a facilita tranziția de la comunism la… altceva. Altfel, ne vom merita unii pe alții, alegându-i mereu pe escroci sau pe corupți.

Am putea întrerupe matematica răului, alegând o dată, o singură dată măcar, un lider bun. Și apoi încă unul, pentru ca la final să rezulte suma de care avem atâta nevoie și de care se leagă speranțele atâtor generații de români!

https://www.facebook.com/politicaapocalipsei