De zeci de ani ne zbatem într-o democrație care ne obligă să alegem răul cel mai mic. Trăim o voluptate vecină cu masochismul când alegem răul cel mai mic. Știm că este doar un eufemism pentru dezastru, dar nu avem niciun fel de aplecare spre alternativă.
De ce am alege pe cineva doar pentru că ar fi persoana potrivită pentru funcția pe care candidează? Și dacă am dori sa alegem pe criterii de integritate, onestitate și profesionalism, de unde sa luăm candidatul?
Băsescu și Iohannis au făcut enorm de mult rău României
Amândoi și-au subordonat agresiv instituțiile de forță ale statului. La fel cum amândoi au transformat Romania într-un stat mafiot, iremediabil corupt. Un stat în care Omerta și crima organizată fac din Sicilia o democrație autentică.
Cei doi nu au fost aleși pentru că ar fi fost neapărat speranțe pentru o Românie prosperă sau civilizată. Băsescu nu a emis niciodată semne de civilizație, iar Iohannis a fost permanent preocupat doar de propria prosperitate.
Băsescu și Iohannis, sau Iliescu înaintea lor, au fost aleși pentru că erau răul cel mai mic. Alternativa ar fi fost Năstase, Geoană, Ponta, Dăncilă sau Vadim, în cazul lui Iliescu.
După un sfert de secol, care a aruncat România în feudalism, ar trebui să acceptăm că răul cel mai mic este doar o perdea de fum în spatele căreia se ascunde dezastrul. Asta au fost Băsescu și Iohannis! Răul cel mai mic s-a dovedit a fi o catastrofă națională!
Contracandidații lor aveau multe defecte, pete în dosar sau schelete in dulap. De parcă Iohannis, Băsescu și Iliescu erau imaculați, fecioare ale politicii sau sfinți printre demnitari
În anul de grație 2024 niciunul dintre potențialii candidați la președinție nu va ajunge la Cotroceni pentru că ar fi liderul providențial. Niciunul!
Vom primi grămezi de promisiuni, munți de ipocrizie și demagogie, tone de lături propagandistice și sute de ore de promovare mascată din partea mass media subordonată partidelor!
Marcel Ciolacu („Gogomanul”)
se va lăuda cu pomenile electorale ascunse în legile de majorare ale pensiilor civile și ajutoarelor sociale. Vor fi ignorate deficitul bugetar enorm, scandaluri ca cele de la „Sf. Pantelimon” și SNSPA sau paginile gri din biografia covrigarului ajuns lider național.
„Gogomanul” va plăti sume enorme către mass media obedientă pentru a acoperi episodul cu Hayssam sau anii lipsă din propria biografie. Priviți telenovela „la marele Congres, Marcel e reales„. Într-o țară săracă, PSD organizează un congres inutil la care participă 50.000 de membri. A fost o demonstrație de forță, nu un Congres. O monstruozitate, nu o expresie a democrației.
Discursul lui Ciolacu, de la Congres, a pus accent pe frământările sociale, a condamnat meschinăria luptei politice, și a subliniat importanța valorilor familiale. Cum să nu-l votezi!? Cu figura lui de manelist îndestulat, un analfabet cu diplome incerte promite să scoată România din marasm. Un bișnițar convins că poporul este idiot!
Urmăriți-l cu atenție! Cu Ciolacu președinte, anul viitor vom avea teste grilă din tezele partidului pentru a obține o indexare sau un elementar drept legal.
Nicolae Ionel Ciucă („Tăntălăul”)
are două teze cu care se prezintă în fața electoratului. Una plagiată, alta falsă.
Teza plagiată este cea prin care a obținut titlul de doctor. Un furt care i-a netezit cariera și de pe urma căruia culege foloase materiale de foarte mulți ani. Un impostor academic dispus să angajeze toate instituțiile statului pentru a-și apăra hoția!
A doua teză, cea falsă, este mult mediatizata expresie „un ostaș în slujba țării”. Atât de mult s-a scris pe tema cărții, care are mai multe panouri publicitare decât pagini, încât nu vom insista suplimentar. Simpla idee că Ciucă ar fi capabil sa scrie ceva insultă până și inteligența amibei!
Unul dintre cei mai lipsiți de onoare militari ai perioadei post comuniste încearcă să ne convingă de liberalismul care-i curge prin șireturi. Un fost comunist conduce PNL, iar membrii săi sunt fericiți.
Un fost comunism care s-a arătat dispus să calce pe mormintele Brătienilor doar pentru a-și urmări propriile interese politice. Dinu Brătianu a fost înmormântat în Cimitirul Săracilor din Sighet pentru că nu a fost dispus să-și trădeze convingerile politice. A făcut-o Ciucă atunci când a subordonat PNL unui partid care este evident, urmașul comuniștilor din România, PSD!
Prozeliții lui Ciucă șterg cu nonșalanță furtul intelectual, minciuna care l-a promovat drept eroul unei bătălii inexistente, traficul de influență care i-a avansat soția în gard de ofițer sau achizițiile Armatei lăsată fără… achiziții. O listă de abuzuri și un festival al corupției care ascund un impostor epocal.
Un impostor care trăiește cu senzația că electoratul este prost!
Cu Ciucă la Cotroceni România va intra într-o dictatura militară colorată în democrația pe care ne-o prezintă astăzi PNL. Un simulacru de libertate și drepturi fundamentale suprimate de Moș Teacă de la Nasiriah!
Mircea Geoană („Prostănacul”)
va încerca să ne convingă cu experiență sa internațională. De profesie candidat, Geoană este la a treia încercare de scrutin electoral individual. A fost învins de Traian Băsescu în două rânduri, la Primăria Capitalei și la Președinție. Poate a treia oară este cu noroc! Băsescu nu mai candidează.
Majoritatea atacurilor adversarilor săi se vor concentra în zona familiei. Este și greu de ignorat când Geoană senior a fost general de Securitate. De altfel, cariera sa fulminantă (politică, dar mai ales diplomatică) nu ar fi fost posibilă fără susținerea familiei.
Un candidat care după ce a pierdut în fața lui Băsescu pentru că l-ar fi vizitat pe Vântu, riscă să piardă iarăși pentru că nu se detașează de PSD. De la Dumitru Borțun, fost consilier al lui Ion Iliescu, până la unii membri ai Mișcării România Renaște, cu rădăcini adânci în PSD, fostul președinte social-democrat rămâne puternic ancorat în partidul pe care l-a condus.
Va fi un candidat independent cu frustrări și deziluzii mai mari și mai multe decât proiecte sau planuri? Un partener discret al social-democraților? Sau genul de promisiune care a avut toată viața talent, dar a ieșit din politică eternă speranță?
Cu Geoană la Cotroceni vom avea un Emil Constantinescu cu alura și pedigri american sau un etern „număr doi” incapabil să-și asume proiecte ambițioase?
Până să ne ofere candidatul răspunsuri constatăm că produce incertitudini. Un răsfățat al sistemului care mizează mult pe amnezia colectivă a românilor.
Cât de decis și implicat este Mircea Geoană dacă nu se poate desprinde de funcția de la NATO pentru a se implica deplin în cursa pentru Cotroceni?
Modul în care întârzie anunțarea oficială a candidaturii nu face decât să-l așeze cu… „fundul în două luntri”!
Celor mai mulți le sunt familiare cuvintele care formează titlul unei celebre piese a lui Samuel Beckett, „Așteptându-l pe Godot”. Una dintre creațiile reprezentative ale teatrului absurdului se joacă astăzi în România, cu „candidatul providențial” în rolul imaginarului Godot.
Gogomanul, Tăntălăul și Prostănacul
sunt toți trei odraslele unor foști militari. Moș Teacă este el însuși fost militar. O ironie a sorții daca ne gândim cât de crunt și agresiv sunt atacați militarii și Armata! Un paradox daca evaluăm cinstit situația zecilor de mii de rezerviști care sunt considerați cetățeni de mana a doua! O rușine dacă privim în ce stare deplorabilă se află Armata României.
Indiferent cat de multe zeci de milioane de euro se vor cheltui pe acțiuni de cosmetizare, niciunul dintre candidații actuali nu merita fotoliul de la Cotroceni. Adevărat este că, după Băsescu și Iohannis, oricine se poate considera îndreptățit să aspire la fotoliul prezidențial.
Este incredibil cum poporul asta nu poate emana un lider care să-i ofere prosperitate și o țară civilizată. Probabil că este doar vremea compromisurilor și nulităților din politică.
Niciunul dintre actualii candidați nu a câștigat nimic pe persoană fizică. Poate cu excepția Elenei Lasconi care are două mandate de primar în Câmpulung Muscel.
Elena Lasconi
îmbină isteria și ipocrizia Gabrielei Firea cu diletantismul și rigiditatea socială ale Vioricăi Dăncila. Lasconi își construiește candidatura pe eșecul monumental al lui Cătălin Drulă și cu ajutorul unui partid care se contractă tot mai mult!
Elena Lasconi este un produs al manipulării de tip Pro TV. O duduie desprinsă din serialul Las Fierbinți.
După ce a pierdut locul pe lista pentru europarlamentare speră să prindă fotoliul de la Cotroceni. Ultimii doi președinți ai țării sunt doi foști primari. De la București poporul a scăzut pretențiile până la o reședință de județ, acum mergem și mai jos, la un orășel cu puternic aer provincial.
Nici alegătorii, și în mod evident nici candidații, nu înțeleg rolul, anvergura și responsabilitățile președintelui. Poate că legal nu exista incompatibilități între funcția primarului și cea a președintelui, dar diferențele sunt enorme.
Elena Lasconi intră în cursa pentru Cotroceni mai mult în virtutea inerției. Este lipsit de realism să o evaluezi mai sus de scorul partidului, care astăzi greu mai ajunge la un procent exprimat prin două cifre.
George Simion
este un amestec de Gigi Becali și Dan Diaconescu. Un melanj de grobianism, spectacol ieftin și manipulări ordinare. Un individ capabil să exploateze fără remușcări disperarea românilor.
În Romania, orice șef de galerie își trece în CV că a îndeplinit funcții de conducere. Este și motivul pentru care Simion se regăsește și el printre candidați. Altfel, nimic din trecutul său, din pregătire sau experiență profesională, nu-l recomanda pentru Parlament. Și totuși este pe cale să-și încheie un mandat în care a excelat prin scandaluri și vodevil.
George Simion are studii și o carieră profesională la fel de relative ca cele pe care le are Marcel Ciolacu. Cei doi șefi de partide nu au nicio realizare profesională sau vreun proiect personal de succes până să intre în politică. În fapt, cei doi sunt de meserie… politicieni.
Pe lista prezidențiabililor ar mai fi și Diana Șoșoacă sau Cristian Diaconescu. Două personaje diametral opuse unite doar de oportunism și un arivism aproape patologic. Mahalaua bucureșteană și anticamera băsesciană își trimit reprezentanții într-o cursă în care foarte probabil nu vor reuși să adune mai mult de 2-3 procente.
Răul cel mai mic, anticameră pentru dezastru
Niciunul dintre cei menționați anterior nu va fi ales pentru că va convinge electoratul.
Ciolacu și Ciucă vor primi voturile membrilor de partide, pe ale celor care au primit sinecuri și ale tuturor căpușelor cuplate la resursele țării. Lasconi și Diaconescu vor primi voturile celor care consideră că fac „un alt fel de politică”. Un electorat eterogen format din tineri corporatiști și pensionari nostalgici. Simion și Șoșoacă își vor împărți voturile patriotarzilor și pe cele ale fraierilor. Ce proiecte au cei doi în afară de scandal, minciuni sau agresivitate?
Ar mai fi Mircea Geoană, un candidat care nu este clar de unde speră să adune voturile, dar… privind mapele profesionale, experiența și funcțiile ocupate anterior mulți l-ar putea considera ca fiind răul cel mai mic!
Mai sunt câteva zile și vom avea lista completă a candidaților pentru Cotroceni. E greu de crezut că vor apărea surprize deosebite sau că unul dintre candidați/ partide va juca sceneta „dragă Stolo”.
Partidele se gândesc să câștige cel care să le reprezinte cel mai bine famiglia. Poporul stă resemnat și calculează, iarăși, care ar fi răul cel mai mic!
Anul viitor ne așteaptă o austeritate cruntă, cumplită! Un reprezentant al Partidului Unic (PSD-PNL) la Cotroceni ne-ar liniști complet pentru câțiva ani. Prea ne-am bătut joc de democrație!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.