Până în urmă cu câteva luni Mircea Geoană nu trezea, decât sporadic, interesul presei românești. Brusc, dar deloc întâmplător, acesta a intrat în atenția mass media obișnuită să scrie la comandă și pe bani… străini. În ultimele zile G4Media desfășoară o campanie împotriva secretarului general adjunct al NATO. Potențiala candidatură, în alegerile pentru Cotroceni, le provoacă angoase sau neliniște.
După trei articole în anul 2019, imediat după numirea ca secretar general adjunct al NATO, activitatea lui Mircea Geoană nu a mai prezentat interes deosebit pentru G4Media. A mai fost un articol, în anul 2020, care afirma că ar fi scăpat de o urmărire penală prin prescrierea faptelor. Doar că, cine citește cu atenție, constată că nu este altceva decât o acțiune de denigrare publică a secretarului general adjunct al NATO.
Începând cu anul 2022, când s-a vehiculat pentru prima dată candidatura sa la Președinție, site-ul înființat de Tăpălagă și Pantazi îl are mult mai des pe Geoană în atenție. Indiferent că au fost simple informări de presă sau linșaj mediatic, Mircea Geoană se regăsește, majoritar, în articole și materiale negative sau denigratoare.
G4Media și Dan Tăpălagă se prezintă ca fiind cavaleri ai dreptății și deontologiei profesionale. În realitate nu sunt decât alte instrumente ale unor grupuri de interese care manipulează opinia publică prin mass media. Deliberat sau involuntar.
În opoziție cu atitudinea pe care Tăpălagă o are față de Geoană este grija cu care îl ocolește, sau ocrotește, pe Nicolae Ciucă. Nu o face la vedere și nici ostentativ. Este suficient de inteligent și abil încât să realizeze că o astfel de atitudine ar produce reacții adverse.
Când scârba atinge dezgustul
Dan Tăpălagă nu are niciun articol despre plagiatul lui Ciucă. Niciunul! A ignorat subiectul. De altfel, majoritatea materialelor, publicate de G4Media despre plagiatul lui Ciucă, sunt semnate generic „redacția”. Toate sunt simple informări sau citarea unor opinii ale celor care s-au pronunțat pe subiect. În schimb, Tăpălagă nu ocolește suspiciunea de plagiat în cazul lui Geoană.
În general, G4Media nu este interesat de trecutul sau scheletele din dulapul generalului, dar le pune sub lupă pe cele ale lui Geoană. Câteva exemple, la întâmplare.
Într-un articol recent Tăpălagă afirmă că Geoană „este probabil singurul lider NATO cu bunuri puse sub sechestru”. În realitate, „bunurile” au fost trei ceasuri primite de la Vanghelie. Ce uită Tăpălagă să menționeze este că „bunurile” i-au fost restituite și nu există nicio faptă penală reținută în sarcina lui Geoană.
Nu aceeași atitudine a avut-o Tăpălagă în cazul eroului de la Nasiriah. Generalul Ciucă este, cu certitudine, singurul șef al unei Armate din NATO care a fost suspendat din funcție. Aproape o jumătate de an Ciucă a încasat bani și a ocupat un birou în cadrul MApN fără să aibă nicio responsabilitate, fără să facă nimic. Asta nu-l împiedica să fie deservit de o mică armată de subordonați. Unora acordându-le ulterior stele de general.
Mircea Geoană este acuzat constant de Tăpălagă și G4Media că își face campanie electorală din poziția de lider al Alianței. „Geoană se folosește din plin de imaginea Alianței (și de resursele ei) pentru a șterge cu buretele anii lungi petrecuți în politica românească și pentru a pretinde că este cu totul altceva.” Nu-ți vine să verși?
Nicolae Ciucă a fost implicat, total ilegal, în politică deși era militar activ. A angajat constant Armata în jocuri politice. Folosește permanent imaginea și simbolurile hainei militare pentru a obține notorietate și capital de încredere.
De la Moscova la „sprijin pentru Ucraina în toate formele”
Una din acuzele constante aduse lui Geoană este o deplasare la Moscova, din aprilie 2009. Tăpălagă însuși este autorul investigației care a adus în atenție „vizita secretă”. Ce nu spune jurnalistul este că la acea dată Rusia se afla în relații cordiale cu NATO. Moscova nu era considerată un dușman al Alianței potrivit Actului Fondator, semnat la Paris, în mai 1997.
Mai mult, la 28 mai 2002 era înființat, în urma Summit-ului de la Roma, Consiliul NATO-Rusia, un „mecanism de consultare, de edificare a consensului, de cooperare, de luare a deciziilor în comun și de acțiune comună”. Secretă sau publică, privată sau oficială, ce este atât de grav într-o vizită la Moscova, în anul 2009? Un an mai târziu, Conceputul Strategic al NATO, adoptat după Summit-ul de la Lisabona (2010), definea Rusia „partener strategic” al Alianței. Mai puneți mâna pe carte!
Recenta vizită, de plăcere, dar pe bani publici, a candidatului manciurian la Washington nu a stârnit deloc interesul lui Tăpălagă. Deși nu avea niciun argument rezonabil pentru prezența la Summit-ul NATO, Ciucă a fost cel care a reprezentat România la unele activități. Nu la toate, doar unde participau vătafii. Nicio analiză G4Media nu a încercat să afle în ce calitate a apărut Ciucă, într-o fotografie oficială, lângă Biden și Zelensky.
„Având în vedere efectele grave ale agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, sprijinul României pentru Ucraina trebuie să continue în toate formele, atât timp cât este necesar”, a declarat recent Nicolae Ciucă. Acest „în toate formele” lasă loc inclusiv intrării României în război. Cuvintele lui Ciucă sunt copiate din discursul lui Iohannis și Acordul recent încheiat cu Ucraina. Când a fost generalul original?
În comparație cu modul abject și iresponsabil cu care Ciucă acceptă subordonarea totală a României Ucrainei, o vizită la Moscova, întâmplată în urmă cu 15 ani, este absolut irelevantă.
„Diversiunea Tăpălagă”
Merită o analiză paralelă, onestă și obiectivă, a experienței profesionale, profilului intelectual și caracterului celor doi (Geoană și Ciucă). Eventual una care să-i aducă împreună pe toți candidații la fotoliul de la Cotroceni. Este capabil Tăpălagă să iasă din corsetul în care-l țin prizonier obligațiile „contractuale”? Greu de crezut.
„Ar fi culmea sa fiu supărat pe Tăpălagă sau să îl ameninț. Cine este vinovat, Tăpălagă care a stat pe canapeaua lui Coldea de atâtea ori?! Sau ăla care trage sforile?„, scria jurnalistul Silviu Mănăstire în urmă cu mai puțin de doi ani. Mânăstire a fost membru PNL și consilier al lui Lucian Bode în 2012, când acesta a ocupat funcția de ministru al Economiei în Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu. Știa ce spune!
Tăpălagă a fost, la rândul lui, în politică și proximitatea PNL. În anul 2005, Tăpălagă a fost purtător de cuvânt al Ministerului Justiției, sub conducerea Monicăi Macovei, în Guvernul PNL condus de Călin Popescu Tăriceanu. Cum s-ar spune, coleg cu actualii liberali Gheorghe Flutur sau Vasile Blaga.
„Diversiunea „TAPALAGĂ” sau cum au ajuns ZIARIȘTII mândrii că sunt INFORMATORI-COLABORATORI AI BINOMULUI. Operațiunea „Noi suntem Statul” este un material realizat tocmai de ziarul de la care Tăpălagă a demisionat, în anul 2005. Era supărat că se publicase un material care o înfățișa pe Monica Macovei beată.
„Lingătorul de clanțe”
Dan Tăpălagă a fost bursier al Freedom House, o organizație cu sediul la Washington și finanțată majoritar de Departamentul de Stat al SUA. Într-un articol din octombrie 2022 se arată cum „Tăpălagă a transformat guvernul SUA și Comisia Europeană în ONG-uri”. Din material aflăm că „proiectul G4Media” a primit bani atât de la un ONG controlat de PNL cât și de la Ambasada SUA.
Tăpălagă și Macovei au intrat, în anul 2005, fără autorizație în sediul Arhivei SIPA, unde au petrecut ore întregi. Un abuz care a ridicat întrebări legate de natura informațiilor la care au avut acces și de eventualele consecințe asupra justiției din România.
Traian Băsescu îl numea pe Tăpălagă „lingătorul de clanțe de ambasade occidentale şi admirator de picioare…” Cum apelativele veneau la câteva luni de la încheierea ultimului mandat de președinte este evident că Băsescu știa ce spune!
De ce îl atacă Tăpălagă pe Mircea Geoană?
Mircea Geoană nu și-a declarat oficial și ferm intenția pentru o candidatură la președinția României. Foarte probabil o va face în perioada următoare. Dacă este sau nu o soluție pentru România rămâne să se pronunțe alegătorii. Cei care sunt suficient de inteligenți cât să refuze manipulările oficinelor plătite din bani publici sau străini.
Ar fi absurd să afirme cineva că Geoană este cel mai bun candidat pe care l-ar putea avea România. Sau măcar unul lipsit de schelete în dulap, controverse în viață și carieră. După aproape 30 de ani în politică nimeni nu se poate declara imaculat.
În contextul actual și în opoziție cu celelalte nume care ne sunt propuse pentru Cotroceni, Geoană este de departe o alegere mult mai bună decât au făcut românii în ultimii 20 de ani. Orice comparație, cu Ciucă, Ciolacu sau alți aspiranți la Președinția României, este insultătoare pentru Geoană. Poate, dacă se încordează Tăpălagă, vom avea și o astfel de analiză comparativă a profilului candidaților la președinție.
Alegerile europarlamentare au demonstrat că este loc pentru candidați independenți pe scena politică românească. Un candidat care nu este legat de actualele partide, Geoană sau altcineva, ar avea mult mai multe șanse de resetare a României.
Altfel, putem să-i vopsim pe Ciucă în de Gaulle, pe Ciolacu în Kennedy și pe Simion în Atatürk. Putem să ne mințim că România va fi altfel cu oricare dintre cei trei. Cât de sinucigaș să fie poporul român ca să repete greșelile ultimilor 20 de ani?
Până să ne lămurim care sunt candidații și oferta lor, până să avem o dezbatere publică între competitori, rămâne virulența și agresivitatea cu care Tăpălagă și G4Media îl atacă pe Mircea Geoană. De ce?
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.