Cel puțin declarativ majoritatea detesta plagiatul. In realitate foarte mulți au aceeași atitudine față de plagiat pe care o au față de trădare. Și în cazul celor din urmă majoritatea o condamnă… declarativ. Totuși, deși îi urăsc pe trădători, foarte mulți iubesc trădarea.
Ne-am obișnuit cu furtul încât face parte din zestrea culturală a poporului român. Anormali și imorali vor fi cei care nu fură! Într-o societate care venerează hoția, cei care se împotrivesc vor fi priviți cu îndoială, reținere și deferență.
În mass media plagiatul se întâmplă cel puțin la fel de des ca în majoritatea tezelor de doctorat. Din lipsă de subiecte serioase sau pur și simplu părăsiți de inspirație unii „creatori de conținut” își însușesc fără remușcare munca altora.
În urma cu câteva zile, site-ul huhurez.com a publicat articolul „Clanul generalilor și-a făcut nevestele ofițerese la vârste de aproape 50 de ani”.
„Preiau mai jos un fragment publicat în urma cu câțiva ani in Gazeta de Cluj” este fraza prin care este evitat plagiatul. În realitate este preluat întreg articolul. De ce să copiezi un articol când ai putea face trimitere direct la sursă? Doar pentru a crește traficul și a ieși din pană de subiecte?
Ce nu știu cei de la huhurez.com este că materialul respectiv a fost plagiat în totalitate de pe site-ul politicadezastrului.ro. „Triunghiul puterii și Sinistra Treime” este titlul articolului original, pe care plagiatorii de la Gazeta de Cluj l-au copiat cu nerușinare. Atât de mare este lipsa de originalitate și lenea celor din Cluj încât au copiat până și fotografiile sau subtitlurile.
Foarte probabil Claudiu Marin (huhurez.com) nu a știut că acordă credit unui articol plagiat. Acordăm prezumția de nevinovăție, dar trebuie făcute câteva precizări.
Ordine pentru dezordine
Nu Legea 223/ 2015 este cea care a deschis calea numeroaselor abuzuri din întreg sistemul național de apărare. Normele interne, semnate de șefii instituțiilor, sunt cele care au produs ilegalitățile. Nu de puține ori există suficiente argumente care indică serioase suspiciuni privind fapte penale. Abuz în serviciu, trafic de influență, folosirea de informații privilegiate, conflict de interese… lista este doar la început.
Articolul „Cum poți înfrânge o armată pe timp de pace” (continuat aici) oferă informații concrete despre abuzurile din Armată. Printre altele, fiind subliniate ordinele ministrului apărării M124/ 2017 pentru aprobarea „Instrucțiunilor privind chemarea în activitate în corpul ofițerilor (…)” și M175/ 2018, pentru aprobarea „Instrucțiunilor privind adoptarea unor măsuri temporare în vederea încadrării funcțiilor (…)”. Sunt, însă doar vârful unui iceberg care scufundă Armata.
Angajările oneroase și nevestele, rudele sau amantele devenite ofițer la 45-50 de ani au produs anomalii care vor afecta serios Armata. Mulți/ multe din cei/ cele intrate dubios în Armată, începând cu anul 2017, au astăzi grade de colonel și conduc structuri sau microstructuri. Au în subordine militari de carieră cu zeci de ani de experiență.
„Filiera indirectă” rămâne un subiect care va suscita multă vreme interesul și care are nevoie de investigații serioase. Ordinele de ministru menționate anterior au fost semnate de muzeograful Mihai Fifor de la PSD. De efectele ordinelor respective au beneficiat generali și ofițeri superiori, începând cu șeful SMAp până la grade mai mici, din structuri centrale până la nivel batalion.
Legile, un carusel al excepțiilor și derogărilor
În urmă cu câteva zile mass media a descoperit… o știre veche. „Persoanele care urmează să devină cadre militare, la admiterea într-o instituție de învățământ…, încheie cu MApN contracte cu durata de 8 ani de la numirea lor în prima funcție…” ne informează Antena 3 anunțând promulgarea unei legi de către președintele României.
O schimbare a … modificării. OUG 90 / 2001 a introdus, la art. 41^1, contractul de 8 ani. De altfel, un contract cu Armata semnau tinerii, de la intrarea în Liceul Militar, încă de acum 40-50 de ani. Același articol de lege, menționat anterior, prevede contracte, pe perioade diferite, pentru mai multe categorii și specialități militare încă din anul 2019.
În fapt, Legea amintită promulgă OUG 28/ 2024 și aduce noi derogări pentru anumite categorii de militari. Practic, deși Statutul cadrelor militare ar trebui să fie unic, pentru toți militarii, din textul legii se delimitează două categorii distincte. Militarii din Armată și… „ceilalți”. Mai exact, Internele și toate Serviciile.
Să se mai întrebe cineva de ce politicienii își bat joc de Ziua Unirii. Care Unire? Noi nu reușim să avem un statut al cadrelor militare aplicabil tuturor celor cad sub incidența lui.
Astfel, pentru „ceilalți” nu este valabilă limita de 45 de ani până la care civilii, fără experiență sau tangență cu haina militară, devin cadre militare. Dacă necesitatea impune, „ceilalți” pot chema în activitate, cu grad de ofițer, un cetățean în vârstă de 55 de ani!
O anomalie care se adaugă unora mai vechi. În SRI sau SIE gradul militar este doar un instrument prin care se culeg beneficii financiare. Pentru că mare parte din personal nici măcar nu are uniformă militară. Să mai amintim despre tradiția înlocuirii gradelor vechi cu cele noi? La naiba, pe ce să le pună?
Nu deficitul de personal generează modificările legislative
În 29 de ani, Legea 80/ 1995 privind statutul cadrelor militare a suferit 35 de modificări. Puțin în comparație cu Legea 223 / 2015 privind pensiile militare de stat care a fost amendată de 15 ori în mai puțin de 9 ani.
OUG 28/ 2024 este justificată în preambul de nevoile Armatei și războiul de lângă granițe, dar din cele 7 articole, 3 sunt aplicabile exclusiv Internelor și Serviciilor.
Este Ordonanța prin care nu s-a reușit acordarea soldei de grad pentru militarii în rezervă la același nivel cu a celor în activitate. Pentru că s-a opus MApN cu argumentul „sediul materiei este în altă parte”. Asta deși exact Legea 80/ 1995 avea, în forma originală, expresia „partea din pensie corespunzătoare soldei de grad se actualizează permanent potrivit soldei de grad a cadrelor în activitate”.
Revenind la modul în care Armata încearcă să-și acopere deficitul de personal. Un deficit produs de diletantismul și corupția celor care gestionează resursa umană. Este inacceptabil să nu existe vinovați pentru epurările și linșajul pe care l-au produs unii generali asupra personalului Armatei.
În articolul „Învățământul și Sănătatea din Armată” subliniam faptul că: „Armata are 6 instituții de învățământ superior și 3 școli doctorale. O rețea proprie care adună 10% din instituțiile acreditate în sistemul bugetar, deși școlarizează sub 1% din totalul studenților. UNAp are un cadru didactic la 5 studenți, în timp ce media națională este de 1 la 100...”
MApN are resurse și infrastructură pentru a școlariza suficienți aspiranți la o carieră militară. Lipsesc viziunea și profesionalismul celor responsabili.
Nu deficitul de personal îi preocupă atunci când modifică vârsta sau condițiile pentru cei care își doresc să devină cadre militare în pragul pensionării. După ce și-au „rezolvat” nevestele și amantele a venit rândul copiilor sau nepoților.
Plagiatul, o declarație publică de admirație
Am început prin a remarca plagiatul din mass media. Nimic nou. Românii venerează hoția. Furtul, de orice natură, nu va dispărea.
Unii pot cădea, însă, accidental în capcana plagiatorilor. Cum ar fi să citeze cineva din remarcabilă teză a președintelui PNL, iar cuvintele să-i aparțină generalului Bădălan? Și câtă ironie ar fi să constatăm că plagiatul este dintr-un alt … plagiat? Cărțile din cărți se fac!
Există site-uri pe care plagiatul este majoritar sau total. Nu merită menționate, cum nici autorii nu merită atenție. Faptul că răsfoiesc prin creațiile altora nu face decât să demonstreze respectul și admirația pe care le-o arată celor care scriu cu adevărat.
Articolul de pe huhurez.com nu este un plagiat intenționat, iar autorul a încercat să păstreze limitele unei minime deontologii profesionale. Plagiatul este accidental, foarte probabil, dar merită să informăm că astfel de surse nu sunt de încredere.
În cele din urmă, este oportun și corect să readucem în atenție faptele reprobabile ale celor care și-au pus amprenta pe destinele Armatei. Ceea ce, în fond, a urmărit și articolul menționat.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.