Modificarea soldei de grad, doar pentru unii militari, provoacă dezbateri și proteste. Unele sterile, multe inutile. Nimic nu se va întâmpla!
Am afirmat deseori: gradul militar este unic. Este firesc să existe și o remunerație unică a acestuia, atât pentru militarii în activitate cât și pentru cei în rezervă sau retragere. Nu reiterăm argumentele. Au fost reluate și subliniate suficient în ultima perioadă.
Din păcate, niciun lider militar în activitate nu a susținut ca solda de grad să aibă aceeași valoare pentru toți militarii. Este dureros, pentru militarii în rezervă și retragere să constate cât de ușor sunt uitați sau sacrificați de camarazii lor.
În ce fel de țară trăim? Ce fel de Armată avem? O țară care nu-și respectă militarii. O Armată în coliziune cu noțiuni fundamentale precum coeziune sau colegialitate.
Nemulțumirile și dezgustul au fost amplificate de aplicarea noilor cuantumuri ale soldei de grad inclusiv militarilor rezerviști voluntari. O „struțo-cămilă” greu de definit din perspectiva profesiei, dar care adună mai multe drepturi decât un militar de carieră după 30 de ani de activitate.
Dezamăgirile și revolta militarilor în rezervă sunt alimentate deliberat în ultimii ani. Nu a existat nicio încercare de reparare a nedreptăților și inechităților. Nicio inițiativă consistentă din care rezerviștii să înțeleagă că nu sunt o categorie damnată. Doar dezbateri, speranțe deșarte și promisiuni.
Indiferent care ar fi așteptările, este lipsită de realism ideea unei norme juridice care să satisfacă deplin toate persoanele sau categoriile socio-profesionale cărora le este adresată. Întotdeauna vor exista nemulțumiți. Întotdeauna vor exista și efecte negative.
În esență, norma juridică urmărește stabilirea unor standarde care să răspundă nevoilor majorității. Cu cât efectele adverse sunt resimțite de mai puțini indivizi, cu atât mai apreciată este norma. Altfel, este corect să fie criticate sau să se solicite modificarea normelor care vin în coliziune cu interesele majorității.
Un amendament imperfect este preferabil unuia lipsă
Propunerea de amendare a OUG 28/2024 pentru modificarea şi completarea Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare este, în parte, neinspirată. Pe fond rămâne, însă, salutară!
„Partea din pensie corespunzătoare soldei de grad se actualizează cu valorile cunoscute la data intrării în vigoare a prezentului act normativ potrivit soldei de grad a cadrelor în activitate.” Este o formulare cel puțin controversată, dar este mult mai mult decât primesc rezerviștii în momentul de față.
Da, este adevărat, așa cum apare formulat amendamentul există riscul unei singure actualizări. Mai mult, o categorie importantă de militari (soldații și gradații profesioniști) nu primește reparațiile pe care toți rezerviștii le așteaptă. Abia asta este cu adevărat o problemă care ar fi trebuit să suscite dezbateri.
O formulare care prevede că „partea din pensie corespunzătoare soldei de grad se actualizează…” este ușor eronată. Chiar dacă intenția este indiscutabil bună.
Teoretic și tehnic se poate, dacă se dorește
Poate părea complicat de realizat o actualizare a soldei de grad pentru militarii în rezervă. Deși nu ridică foarte multe dificultăți tehnice. A mai fost una, iar modificările nu s-au operat pe celelalte elemente de calcul. Nici măcar nu este nevoie să se emite noi decizii de pensionare.
Pensia militară de stat nu are mai multe părți. În baza de calcul intră mai multe elemente, printre care și solda de grad. Prin urmare, o eventuală actualizare ar putea fi realizată punctual, pe baza de calcul a pensiei. Temerea că s-ar depăși în anumite situații nivelul de referință este astfel falsă, din motive evidente.
Formularea, așa cum a fost făcută, este inspirată din forma originală a Legii 80/ 1995, dar a existat și în Legea 164/ 2001 privind pensiile militare de stat. De altfel, nici plafonarea pensiei la nivelul bazei de calcul nu este originală. A fost copiată din art. 25, tot din Legea 164/ 2001.
Cu siguranță amendamentul nu este perfect. Fără discuție, vor exista persoane care vor contesta oportunitatea sau corectitudinea lui. Cum spuneam, este imposibil ca norma legală să atingă unanimitate în aprecieri.
Unele opinii se opun intervenției pe Legea 80/ 1995 privind statutul cadrelor militare. Ideal ar fi să se modifice (și) Legea 223/ 2015 a pensiilor militare de stat. Sigur! Putem argumenta, la fel cum ne putem îneca în polemici și dezbateri sterile. Ajută cumva? Cresc veniturile militarilor în rezervă și retragere? Sunt eliminate inechitățile dacă rezerviștii își consumă astfel efortul și energia?
Între Utopia și România
Nu intrăm în amănunte și nu insistăm. Sunt discuții despre blana ursului din pădure. Este cale lungă până când un astfel de amendament să producă efecte. O probabilitate greu de luat în seamă având în vedere experiența ultimilor ani.
Dezamăgitoare este reacția palidă a structurilor asociative. În afara unei petiții (detalii aici) și a unor intervenții izolate, protestul militarilor în rezervă a fost aproape inexistent. Câți militari s-au revoltat cu adevărat văzând cum gradul unui soldat rezervist voluntar este mai valoros decât al gl.mr. (rtr.) Radu Theodoru, veteran de război?
Anul acesta este ultimul în care rezerviștii pot spera la o îmbunătățire a cadrului legislativ, pe care-l consideră responsabil de inechități și nedreptăți. Mai mult, o importantă fereastră de oportunitate se închide cu finalizarea procesului legislativ pentru aprobarea OUG 28/ 2024. Amendamentul amintit poate nu rezolvă mare lucru, dar repară o nedreptate morală, înainte de a oferi satisfacții materiale tuturor. E simplu, nu poți remunera diferit același grad militar.
Sigur, ideal ar fi să se intervină și în textul Legii 223/ 2015. Dar la fel de ideal ar fi ca pensiile militare de stat să fie prevăzute în Constituție. Sau măcar în statutul cadrelor militare, așa cum se întâmplă cu pensiile magistraților. Fără îndoială, ideal ar fi ca la grade și funcții egale pensiile militare să fie egale. Sau să nu existe amenințarea devalorizării pensiei militare, pentru că este indexată doar cu procentul dintr-o inflație care oricum nu reflectă scăderea valorii banilor.
Într-o societate care-și respectă Armata, militarii nu ar trebui să-și facă griji pentru ziua de mâine. Nu ar trebui să suporte stresul volatilității legislative și nici nesiguranța respectării angajamentelor de către stat.
Până în Utopia, trăim în România. O țară în care un amendament imperfect este singura rază de soare pentru o categorie de militari permanent insultați.
Secretul lui Polichinelle
Modul prin care sunt controlați și manipulați militarii în rezervă și retragere este doar pentru ei o enigmă. Divide et impera. Un secret al lui Polichinelle pe care l-am subliniat deseori.
Din păcate, problema majoră, aproape imposibil de rezolvat, rămâne: militarii în rezervă și retragere sunt împărțiți în grupuri și… grupări. Inacceptabil pentru Armată. Cum să ridici pretenția comenzii unice când ai în subordine militari divizați de inconsecvența și iresponsabilitatea legislativă? O vină pe care nu o poartă doar clasa politică. Ba am putea spune că vinovații principali sunt liderii militari și nu cei civili.
Ciucă și Ciolacu nu sunt capabili să rezolve candidatul comun pentru București, are cineva senzația că îi preocupă soarta militarilor în rezervă? Să fim serioși! Pe cei doi nu-i preocupă soarta României. Rezerviștii sunt pierderi colaterale asumate.
Nivelul actual al soldelor de grad împarte Armata României în privilegiați și repudiați. Pentru militarii în rezervă și retragere nu mai este o surpriză să se regăsească în ultima categorie. Este greu de crezut că politicienii sau generalii în activitate vor veni cu măsuri concrete pentru a compensa umilințele pe care rezerviștii le-au suportat în ultimii ani.
Faptul că un astfel de amendament, așa disfuncțional cum este, produce așteptări care pot fi false este condamnabil. Nu surprinzător. Sunt tehnici prin care se liniștesc apele până se traversează perioadele încărcate emoțional.
Mai grav este că nici acum, în astfel de momente, militarii nu încearcă să-și unească eforturile. Dimpotrivă, se consumă inutil în conversații care nu trec de nivelul dezbaterilor la cârciuma din sat.
Fără unitate nicio inițiativa nu va trece dincolo de nivelul promisiunilor.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.