În distopia „1984” „fratele cel mare” domină peste toți oamenii. Peste toate opiniile și peste limbajul însuși. Este o viziune a totalitarismului mediatic, cu un război constant în anumite zone externe. Aproape toți cei care au citit cartea înainte de 1984, dintre care unii sunt încă în viață, credeau la vremea respectivă că utopia va deveni realitate în Uniunea Sovietică.
Orwell terminase cartea în 1948 și a schimbat doar ultimele două cifre din titlu. Așadar, s-a înșelat George Orwell? Sau cititorii din acea vreme au înțeles greșit direcția?
Legea și puterea celui mai puternic, a lui „Big Brother”, nu au fost impuse prin toate mijloacele în Uniunea Sovietică în 1984. Este realitate în lumea occidentală a valorilor anului 2024. O realitate necontestată în lumea financiară, în mass-media, în politică și pe câmpul de luptă îndepărtat.
Cartelul partidelor care vând democrația
PSD și PNL nu vând democrație, așa cum s-ar putea crede. Ei vând democrația. O literă poate transforma bunele intenții în ticăloșie.
Orbit de ură și spumegând de furie, lipsit de orice gândire clară, cartelul partidelor aliniate cuminte la ordinul lui Iohannis, Ciolacu și Ciucă, conduce România către prăpastie.
Singurul lucru pe care oligarhiile de partid îl mai au de făcut din punct de vedere politic, este să le distragă cât mai mult atenția românilor și să-i pregătească propagandistic pentru războiul împotriva Rusiei. După toate nenorocirile, inclusiv crimele comise în timpul pandemiei, obiectivul actual pare floare la ureche. Contemporanii critici sunt de mult timp conștienți de faptul că democrația a fost lichidată definitiv în timpul stării de urgență Covid. Acum, cretinii transatlantici tânjesc după un război deschis.
Ne amintim: oricine voia să scape de hărțuire în pandemie era un terorist. Un negaționist împroșcat cu noroi, declarat un risc pentru sănătatea publică. Executat mediatic sau ruinat existențial. Statul securist (dictatura igienei) și-a devoalat apetența pentru dictatură. Nu se poate spune cu exactitate câte persoane a ucis sau a handicapat. Sindicatul mafiot nu își asumă responsabilități. Acoperă crimele împotriva umanității și provoacă pagube de miliarde de euro. Infrastructura zace în paragină, societatea este distrusă și divizată din punct de vedere mental, iar acum statul social este lichidat.
Celebrul Plan Național de Redresare și Reziliență (PNRR) oferit guvernului Cîțu la schimb cu mega-contractul fraudulos pentru „vaccinuri”, înseamnă pentru România granturi de 13,8 miliarde euro. Partea mai mare, de 16,7 miliarde euro, sunt bani obținuți din împrumuturi, „aproape” avantajoase. Practic nu-i o mare sfârâială.
Un Plan care numai redresare nu aduce
De subliniat că subvențiile UE de 13,8 miliarde euro, reprezintă doar o mică parte din ce a cheltuit România în ultimii doi ani. Ridicate în slăvi de mass-media și prezentate ca un adevărat colac de salvare, subvențiile sunt mărunțiș. Bani cu care nu reușim să acoperim nici dobânzile împrumuturilor contractate pentru a îndeplini jaloanele din PNRR.
Cam ăsta ar fi ”ajutorul” Bruxelles-ului. Unul care merge cu viteza luminii spre firmele care sprijină cartelul PSD-PNL. Iar ca bătaia de joc să fie completă, premierul liberal Cîțu și ministrul userist Ghinea au semnat toate aberațiile pe care Ursula von der Leyen le-a trecut în PNRR. Există în acel dosar sute de jaloane (obiective) de îndeplinit înainte ca birocrații de la Bruxelles să vireze sumele respective în România. Până acum am primit 9,3 miliarde euro, granturi și împrumuturi, însă e foarte greu de crezut că în următorii doi ani România va reuși să bifeze toate cele 507 ținte trasate de d-na Ursula și încă neatinse.
Printre ele sunt numeroase obiective care slăbesc suveranitatea țării, întăresc prerogativele Comisiei Europene în raport cu România, subminează activitatea IMM-urilor și protejează interesele multinaționalelor. Fără nicio jenă, marionetele Ghinea și Cîțu au omis să prezinte opiniei publice, în rezumat, ce înseamnă pentru România îndeplinirea obiectivelor din PNRR în schimbul „fabuloasei” pomeni de 13,8 miliarde euro (bani care s-au evaporat deja).
Gonacul Ciolacu s-a reprofilat pompier
În consecință, ne aflăm în situația umilitoare de a încerca să dregem busuiocul. Exemplul concret, impozitarea IMM-urilor. Altfel nu vom primi următoarea tranșă de 3,7 miliarde euro.
Comisia consideră că impozitarea microîntreprinderilor este mult prea lejeră pentru o țară de mărimea României. Altă aberație asumată prin PNRR. PNL și USR s-au gândit mai puțin la supraviețuirea micilor antreprenori români, cât la protejarea investițiilor străine. A multinaționalelor care s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie, sufocând inițiativa privată autohtonă.
Convenabil, premierul Ciolacu aruncă acum vina pe vechea guvernare. Promite că va încerca să negocieze cu Ursula von der Leyen. Probabil prin SMS-uri.
În concluzie, dacă Uniunea decide să ne scape printre degete niște bani, cu mare tam-tam, o face cu sute de condiții împovărătoare, contrare interesului național. Iar atunci când vine vorba ca România să contribuie, la rându-i, cu zeci de miliarde la proiectele comune ale Uniunii (vaccinuri, armament, Ucraina, etc), guvernații noștri o fac NECONDIȚIONAT. Ba mai mult, o fac slugarnic, cu un entuziasm debordant, fără să pună nici cele mai nevinovate întrebări despre modul în care vor fi cheltuiți banii.
Relația Uniunii cu statele membre a devenit, din nefericire, similară cu cea dintre stăpân și sclav. O dictatură deocamdată soft, cu nimic mai puțin nocivă decât cea din care am ieșit în urmă cu 35 de ani.
Pentru România „1984” n-a fost ficțiune. A fost „anul 2024”, unul în care ne sinucidem că națiune.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.