Cam atât a mai rămas din legendarul erou de la Nasiriah, un ciucuraș atârnat neglijent de sacoul lui Ciolacu. Ce n-ar da Ciucă să mai poate atinge paltonul lui Iohannis. Atât de îndepărtate par timpurile, când ștergea de praf doar urma pașilor Grofului de la Cotroceni, încât Ciucuraș a rămas doar cu nostalgia.
Un hâtru ar putea jura că Nicușor îi recita lui Tândală din Nichita. „Spune-mi, daca te-aș prinde-ntr-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa că ai șchiopată puțin, după aceea, de teama sa nu-mi strivești sărutul?” Replica lui Iohannis, pragmatic și indiferent la suferințele slugilor, trebuie să fi fost o indicație, pentru pupături, către locurile în care nu pătrunde soarele.
Vremurile s-au schimbat! Astăzi nici nu mai știe cui să-i spună mai repede „ordonați!”.
Trist! Tare trist trebuie să fie pentru generalul-plagiator. Ce situație ingrată să știi că nu ai nicio valoare, ca politician sau, pur și simplu, ca om, și să depinzi doar de ce decid unii si alții pentru tine. În principiu, pentru dottore n-ar fi mare deranjul. „Ordonați-mi numai mie!” e deviza lui în viață.
Problema lui Ciucă este că a zburat prea aproape de soare. Trăiește drama lui Icar. Aripile încep să se topească. Întoarcerea pe pământ promite a fi abruptă și dureroasă.
Teoretic Ciucă pare îngrijorat de soarta democrației în România. „Este o problemă care trebuie analizată la nivelul nostru, al liderilor politici, pentru că acest flagel al extremismului și al suveranismului trebuie să fie combătut. Într-o societate democratică, cu cât prezența la vot e mai mare, cu atât validarea voinței poporului este mai clară, de aceea este important să facem în așa fel încât deciziile pe care le luăm să fie în beneficiul democrației și al cetățenilor.” (detalii aici)
Ce ironie a sorții, să ne apere democrația un individ crescut la umbra lui „ordinul se execută, nu se discută”. Dacă a ajuns Ciucuraș gardianul democrației… putem să stingem lumina.
Gardianul democrației, dușmanul limbii române
Generalul se află permanent în conflict cu limba română. O consideră prea săracă. Nu găsește suficiente cuvinte să-și exprime valurile de înțelepciune care-l năpădesc, opulent și inopinat. Așa că le inventează. „Am stabilit un pachet de măsuri care să nu fie siguranțat din punct de vedere al alocărilor financiare” declara public anul trecut (aici) Cuvântul „siguranțat” nu există în DEX. Este doar un exemplu. Au mai fost și alte situații.
Nici „suveranismul” nu este definit în DEX. Există o mișcare de „revendicare a suveranității individuale” care încearcă să conteste raporturile existente dintre individ și stat (văzut ca o corporație), dar e greu de crezut că generalul are timp și dispoziție pentru subtilități.
Ce contestă Ciucă este dreptul la suveranitate națională, pe care îl revendică unii români. Mult prea mulți dacă ar fi să-l întrebăm pe Ciucuraș. Un mercenar în slujba intereselor străine în România.
Nu suveranitatea a jurat el să o apere? Bine, întrebarea firească ar fi: cât mai contează jurământul pentru un om care și-a încălcat promisiunile făcute public?
Îl interesează pe Ciucă „validarea voinței poporului” la fel de mult pe cât l-a interesat eliminarea suspiciunilor privind plagiatul din teza de doctorat. Pentru ascunderea furtului intelectual a intervenit în instanță, direct sau prin Parchetul General. Incertitudinea îi asigură supraviețuire, analiza tezei ar oferi certitudini. Cine se îndoiește că Ciucă culege, de peste douăzeci de ani, beneficii după un doctorat obținut prin furt?
În cazul doctoratului e doar o chestiune de onoare. Ceva ce s-a dovedit că nu are. În cazul alegerilor este o chestiune de supraviețuire politică. Indiferent ce alegeri urmează, Ciucă trebuie să le amețească suficient de tare cât PNL să iasă pe locul doi. Alternativa fiind trecerea în … rezerva politică.
Ciucuraș plus G4Media egal Love
Dacă „suveranismul” lui Ciucă este despre suveranitate, ce-l deranjează pe general? „Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum”, articolul 2 din Constituția României. Accentul cade pe „poporul român” și alegerile „libere, periodice și corecte”.
Generalul confundă patriotismul cu naționalismul și pe cei care revendică suveranitatea României cu extremiștii. Pentru extremism îi recomandăm poziția oficială a SRI. Până la urmă, serviciul de informații care ar trebui să tragă primele semnale de alarmă în cazul apariției unor astfel de manifestări.
„Extremismul reprezintă o respingere a normelor și obiceiurilor societății în interiorul căreia se manifestă” (detalii aici). Unde a văzut Ciucă astfel de manifestări? Și dacă le-a observat, de ce nu le-a adus la cunoștința autorităților?
Dacă sunt indivizi izolați, avem convingerea că autoritățile sunt în alertă. Dacă sunt grupuri sau formațiuni, combaterea presupune tocmai identificarea lor.
G4Media, o platformă care sprijină discret interese comune cu cele ale lui Ciucă, nu are rețineri. „Partidul extremist AUR” este formularea pe care o folosește permanent când se referă la formațiunea menționată. Cât de independentă și neutră este o astfel de atitudine?
Trebuie remarcat că orice formațiune care contestă hegemonia PCR (PSD și PDL vopsit în PNL) este sistematic linșată și decredibilizată în fața electoratului. De ce se chinuie atât de mult? AUR face o treabă foarte bună și singur. Este un partid care beneficiază de un val de simpatie nesperat, dar care nu reușește să se contureze ca o alternativă serioasă.
Salvați soldatul Ciucuraș!
Comasarea alegerilor nu este despre extremism, naționalism sau suveranitate. Nici despre popor sau democrație. Nu este nici măcar despre AUR. Singurul obiectiv este salvarea soldatului Ciucuraș. Un general ar avea demnitate, onoare, orgoliu. Ciucă e certat cu noțiunile respective. Chiar se dușmănesc.
„Fotbalul este un joc între doua echipe, pe care îl câștiga întotdeauna nemții” era un aforism în sport. În România alegerile sunt un simulacru de democrație pe care îl câștigă PSD, atunci când președintele nu decide altfel. Băsescu și Iohannis au demonstrat că democrația românească se oprește la poarta Cotrocenilor.
Indiferent care va fi decizia partidelor, oricum nu contează. Este obscen de banal să afirmi că în România legea este pentru fraieri. Toți știm asta.
Comasarea alegerilor interzice dreptul de vot pentru alegerea administrației locale celor care ar fi împlinit vârsta majoratului până în septembrie. Același drept este interzis și celor cărora le-ar fi expirat punerea sub interdicție. Sunt doar câteva exemple despre cum Constituția și legile nu contează pentru PSD și PNL.
Sunt aspecte tehnice și legale pe care cele doua partide le vor surmonta doar ca să-l salveze pe soldatul Ciucuraș.
În fond, Ciucă este o Viorica Dăncilă pe care Ciolacu o cultivă, cu aceeași pasiune cu care a făcut-o Iohannis confruntat cu originalul.
Discuția despre democrație și popor are aceeași valoare ca cea despre prosperitatea și bunăstarea majorității. Toate sunt incompatibile cu interesele clasei politice din România.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.